Iertat, dar uitat? - de Nicolae Geantă

După ce și-a agățat trolerul cu poveri de Crucea lui Hristos și a udat mocheta de lacrimi, i-am spus unei tinere că Dumnezeu i-a primit confesiunea și e iertată de staționările pe scaunul batjocoritorilor. Acolo. În genunchi. Instantaneu. Numai că, nici familia ei, nici comitetul n-au acceptat nici pe fată, nici teologia mea! "E prea lejeră". Prin urmare ea... a plecat din acea biserică.

Ceea ce uităm noi, cotidienii celor ce fac gafe, e că Hristos iartă când îți ceri iertare. Nu stă să analizeze gravitatea. Să pună la colț inculpații. Să le facă murdăria știre can-can, apoi să-i disciplineze câteva luni. (O femeie care avea vedenii cu Hristos la rugăciune și nu era crezută de preot, a fost sfătuită să-L întrebe pe Domnul "ce păcate a făcut el săptămâna trecută". Și Isus i-a spus: "Nu-mi mai aduc aminte!"). Când iartă, Dumnezeu uită!

pentru continuare click http://www.ciresarii.ro/index.php/iertat-dar-uitat-nicolae-geanta/