Obadismul - de Nicolae Geantă

AW Tozer spunea că nimic nu e mai dureros decât un creștin pe jumătate. Nu se bucură nici de lume, nici de biserică! (Ce pedeapsă!) Eu cred că e cea mai mare ofensă adusă la adresa lui Dumnezeu!

Obadismul este starea în care spui că te închini lui Dumnezeu dar continui să slujești și lui Ahab. Un fel de "și cu Dumnezeu și cu Mamona". Ca niște copii ai unei familii sărace care au răspuns când au fost întrebați ce vor să aleagă: "Tată, noi vrem și cu Isus, dar și cu televizorul!". Obadia înseamnă "slujitorul lui Iehova". Deci, cum să slujești și lui Ahab?

Cu Legea Sfântului în buzunar Obadia închidea ochii la idoli. Mânca la masa celui ce-i defăima Dumnezeul, dar și dăruia sfinților din pâinea sa, pe ascuns. (El fricos, ei fricoși). Totuși, pâinea sa, deși ținea de foame, era mai murdară decât a corbilor ce-o aduceau lui Ilie. Nu-l mustra pe Ahab pentru blasfemie, deși o detesta. Ar fi avut funcția în pericol. Pentru el scaunul e mai important ca amvonul. Era "mai mare" (imediat după Ahab), dar (atât de) mic în comparație cu Ilie! CH Spurgeon spunea că "sufletele mici, tot mici vor rămâne, chiar dacă ar ajunge epitropi de biserici". 

Prin școli, prin fabrici, prin blocuri sau în bussines, auzim destul de des de Obadia. Vecinii, colegii, partenerii de afaceri nu știu că-i pocăit. Creștinismul lui e doar în biserică. E lumină pusă sub obroc. Nu deranjează pe nimeni. E sfânt cu sfinții și lumesc cu lumea. În biserică se roagă, în lume înjură. În biserică spune psalmi, în lume spune bancuri. La colectă e darnic, dar la Fisc, în facturi, dă declarații false!

Obadismul este predica ce ocolește condamnarea păcatului de frica păcătoșilor. Este atitudinea pastorului ce se teme de comitet, de sponsori, de votul enoriașilor. A celui ce slujește lui Dumnezeu dar lingușește șefii telurici. Obadismul este poziția de neutralitate. Dar la Hristos a treia cale nu există! "Cine nu e cu Mine e împotriva Mea!"

Obadiștii nu pot fi nici martori, nici martiri. Nici predicatori, nici profeți. Oricât de multă filantropie ar face, oricât de protectori ar fi față de sfinți, nu vor putea coborî niciodată "foc din cer". Și nici nu vor aduce ploaie peste "pământul uscat"...

Fugiți de obadism! Obadiștii rămân pe pământ. Doar Ilie are parte Cer, de răpire...

http://www.ciresarii.ro/index.php/obadismul-nicolae-geanta/

Note: Articolul face aluzie la principiu, la slujirea în ascuns din cauza fricii;
          Obadia din 1 Împărați 18 nu e unul și același cu Obadia profetul.