Tu eşti în noi, şi nu simţim - de Traian Dorz

Tu eşti în noi şi nu simţim,

cum nu simţim ce nu ne doare, 

cum nu ni-e greu şi nu tânjim, 

când nu-i nici cald şi nici răcoare.

Tu eşti în noi când nu dorim 

şi când nimic greu nu ne pare, 

când nu-nsetăm, nici flămânzim, 

Tu eşti în noi îndestulare.

Tu eşti în noi Cuvânt când ştim 

cântând, în noi Tu eşti cântare, 

lumină eşti — când strălucim,

când ne rugăm — eşti înălţare.

De-aceea doru-Ţi nu-l simţim 

ca cel de fraţi în adunare,

ca cel de flori — când le privim, 

sau cel de ape — la izvoare.

Tu eşti în noi — şi nu simţim 

decât când pleci, a Ta plecare, 

atunci ni-e greu, atunci tânjim, 

atunci simţim că totul doare.