Timpul Lui și timpul nostru - Nicolae Geantă

Le spuneam tinerilor în tabără la Sohodol că, de cele mai multe ori în viață, ne asemănăm cu un copil ce-a plecat la scoala duminicală cu două monezi: una pentru colectă, și alta pentru înghețată. Pe drum piciul a scăpat o monedă din mână. Banul s-a rostogolit și a căzut tocmai sub un capac de hidrant. "Isuse, a zis pruncul, n-am ce să-Ți fac. S-a dus moneda Ta!".

Taman așa procedăm și noi. Rupem din timpul Lui pentru timpul nostru. Întărziem la biserică, la închinare, dar dorim să finalizăm la timp. Acasă cheltuim timp cu diferite inutilitați apoi rupem timpul de rugăciune. De studiu biblic. de discuții cu Hristos. Zilnic ne rezolvăm problemele noastre și facem totul fugar pentru Dumnezeu. (Dar la ananghie îl implorăm să nu întârzie). La colectă îi punem mărunțiș. Fiindcă-i furăm timpul cântăm puțin, slujim puțin, evanghelizăm puțin. Îl mărturisim puțin. Și trăim puțin...

Dumnezeu nu-i frizer să se mulțumească cu bacșișuri. Nici o pușculiță de lut în care arunci mărunțișul ce te încurcă prin buzunare. Nu e un sărac ce se înfruptă voluptos numai din firimituri. Nu sandwich-uri fugare așteaptă El de la noi, ci o masă copioasă! Pentru că Domnul ne întinde masa în fața potrivnicilor noștrii! Dumnezeu pentru noi a dat tot. S-a dat pe Sine!

Cât dai atât de mare e Dumnezeul tău! De aceea, eu cred că Banca Națională ar trebui să scoată bancnotele verzi, de 1 leu. Nu numai că ne încurcă la numărat în biserici, sau că ne roșește obrazul când dăm colecta cuiva, dar cu bancnote de 1 leu în cer ni se vor construi case de 1 leu!

Cât timp dăm noi Lui Dumnezeu? Căci El nu e niciodată ocupat cănd vine vorba de noi...