vineri, 29 august 2014

Moştenirea - de Vladimir Pustan

Un adolescent spunea unui bătrân de ce generația celui din urmă nu înțelege generația cu blugi. Din cauza tehnologiei ”Noi avem călătorii în spațiu, energie nucleară, calculatoare și telefoane sofisticate”. Zâmbind, bătrânul îi răspunse: ”Ai dreptate, noi n-am avut toate acestea, de aceea le-am inventat”.

Dar aici e vorba numai de tehnologie…
Generația de azi are o problemă majoră.
Nu mai are vise… Și dacă le are, le are mărunte…

Va trebui să inventăm iarăși arta de a visa. Un ideal pentru care să lupte o națiune asanată moral, o trezire spirituală ce să spună că moralitatea fără Dumnezeu nu ține.

A le lăsa doar case și mașini, telefoane și haine de firmă dovedește o sărăcie a sufletului, un fel de cancer al minții, pentru că ultimul lucru de care ai nevoie este un selfie în care să-și arate tricoul de firmă cumpărat de tine.

Eșecul total va fi în ziua în care nu le mai lăsăm nimic de luptat, nimic de iubit, nimic de plâns, nimic de făcut.

Alaltăieri m-am întâlnit cu o fostă colegă de școală generală. Nu ne-am văzut de 35 ani. Cu haine sărăcuțe pe ea, cu un soț plecat în lumea largă de 12 ani, cu 8 copii de crescut din care cel mai mare era în spital operat la inimă. Pleca la spital să-i ducă o adeverință. Privită dintr-un unghi nefavorabil părea săracă, bătută de soartă sau de Dumnezeu, demnă de mila tuturor.

Dar ochii înșală… În plasa aproape goală pe care o ținea în mâini, ducea toată zestrea universului.
Credința…


V l a d i m i r _ P u s t a n

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu