marți, 4 martie 2014

Chipul mamei - de Valentin Popovici


Un zâmbet cald şi înţelept, 
Mi-a luminat copilăria 
Şi m-a-nvăţat să ştiu să-aştept 
Din aspre neguri bucuria.

Doi ochi gingaşi, încântători, 
Ca strălucirile din stele, 
Mi-au dat lumini de sărbători, 
În nopţile cele mai grele.

Un grai cu sfinte desfătări, 
De adiere îngerească 
Mi-a umplut viaţa de cântări 
În limba noastră românească.

Şi doi obraji de catifea 
Cu lacrimi calde, iubitoare, 
Mi-au fost altar în vreme rea, 
Cu rugi şi binecuvântare.

O, mamă, chipul tău va fi 
Icoană scumpă, neuitată, 
Până când sus în veşnicii 
Lângă Isus vom fi odată!

Un comentariu: