marți, 31 decembrie 2013

Un an nou fericit - de Vladimir Pustan

Suntem la frontieră. Am trecut cu 13 ani de sfârșitul lumii anunțat pentru anul 2000. Am trecut cu un an peste sfârșitul lumii anunțat de mayași.

Acum ne urăm un an nou fericit. Haidem să facem o hermeneutică necesară acestei urări banale. În primul rând e vorba de un an. Adică 365 de zile, 8.760 de ore, 525.600 de minute, 31.536.000 de secunde. Suficient să mori tot de atâtea ori.

Biblia zice că mai bine e să numărăm în zile. E mai practic și mai aproape de adevăr.
Putem să le trăim sau să le murim clipele acestea. Sau să le pierdem la TV, calculator, scriind SMS-uri, sau prin mall-uri la o cafea. Putem să le răscumpărăm.

Un an. Atât ne putem ura și e o urare de bun simț. Apoi un an nou. Sau altfel. Sau luat de la capăt. Un an nou în care putem intra vechi sau nou-nouți. Cu dorințe noi, cu vise noi, cu hotărâri noi. Ne putem înnoi garderoba, garajul, casa sau viața.

Și mai ales fericit. Aici e o poveste lungă pentru că fiecare înțelege prin fericire ce-l taie capul.
Fericirea e o sumă de lucruri mărunte, zice Thoreau.

Fericirea nu înseamnă să ți se împlinească orice dorință ci să poți dori cu toată inima ceva, asta e de la Paler. Există oameni care trăiesc fericiți fără să știe – Vauvenargues.

Fericirea nu e un ideal al raținunii ci al imaginației – o știm de la Kant, iar bătrânul Shakespeare mulțumește cerului și zice ”Ferice de noi că nu suntem prea fericiți”.

Biblia are alte idei despre fericire. Suma tuturor definițiilor biblice despre fericire e aceasta: cu Dumnezeu în inimă ești fericit. Chiar dacă ești dator la bancă, pâinea e amară, copiii îți fac probleme, diabetul e 170.
Vă doresc un an pe care să-l trăiți. Să-l trăiți fericiți.

La anul o să vă doresc iarăși un an… Până nu vor mai fi ani, nici zile. Până va fi doar fericire…


V l a d i m i r _ P u s t a n

La ultima filă - de Nicolae Geantă

Am ajuns la ultima filă din calendar. Totuși, cu fiecare foaie ruptă, nu zilele din calendar au trecut, ci noi. Cu fiece zi suntem tot mai aproape de sfârșit. Cu un pas tot mai aproape de moarte. Ori de bucuria veșniciei.

Spunea cineva că la final de an trebuie să-ți numeri bucuriile, nu tristețile. Așa o fi, dar scoicile dacă nu au încercări rămân fără perle. Hristos n-ar fi strălucit atât de mult fără Cruce.

Ultima filă ne amintește că anul ăsta am avut și zâmbete și lacrimi, ne-am câștigat și prieteni noi și dușmani. (E drept, noi ni i-am făcut). Să ne bucurăm că toate sunt câștiguri. Pierderile nu se contabilizează. Și nici nimicurile. 

Ne-am despărțit în 2013 de oameni dragi, scumpi. (M-am despărțit în 2013 de cei mai frumoși tineri pe care i-am avut ca profesor). Cu fiecare zi ce trece ne e tot mai dor de ei... Învățăm că dragostea crește-n intensitate când ești departe. Iar ziua revederii abia o aștepti! Să fiți pregătiți de Maranata!

Ultima filă din calendar ne strigă-n gura mare despre faptele noastre. Bune ori rele. Bune ar mai fi trebuit să fi făcut. Binele nu șomează, nu zice niciodată destul. Relele pot fi regretate. Numai regretele conduc la ștergerea lor. Apocalipsa spune că faptele ne urmează. Ce lași în urmă aceea vei avea înainte! Să aveți grijă ce scrieți în CV!

La final de an ne urăm sănătate! Sănătatea e ca moneda, o poți cheltui sau păstra. (E primul an din ultimii cinșpe când n-am trecut deloc pe la spital! Nici pe la doctori). O păstrăm și datorită rugăciunilor dumneavoastră. O rugăciune în plus, e o pastilă în minus. Rămâneți farmaciile lui Isus!

După ce veți citi, veți rupe și ultima filă din calendarul vechi. De mâine e calendarul nou. Alt început, alte visuri. A visa nu e primejdios. Primejdios e să vrei să transformi visul în realitate.

Să trăiți frumos! Oamenii s-ar putea să se îndoiască de ceea ce spuneți, dar vor crede întotdeauna ceea ce faceți!
cu dragoste, Nicolae.Geantă

(PS: Mic amănunt: la maxim o oră după ce am scris acest editorial pentru Cireșarii,
am călcat într-un cui și a trebuit să ajung la... spital!)

luni, 30 decembrie 2013

Unde privim în seara de Anul Nou

Text: Ieremia 2:23


Invențio
În nici un caz la artificii, la televizor sau la dansurile populare.
Nu privim nici la toaletele fraților, nici la păstor și nici la Biserică...

Dispozitio
1. să privim înapoi cu iertare,
- iartă căci și tu ai fost iertat!

2. să privim înainte cu speranță,
- Dumnezeu ne-a chemat la un vitor și o nădejde!

3. să privim în jos cu pocăință,
- dacă ne mărturisim, El iartă orice păcat!

4. să privim în sus cu recunoștință!
- ajutorul îmi vine de la Domnul! 

Toate acestea sunt posibile dacă …
5. putem privi înăuntrul nostru și-L vedem pe Isus!

Concluzio
Isus Hristos este oriunde. Cu El însă nu poți trăi oricum!

(mulțumesc pentru idei fraților Vladimir Pustan și Daniel Brânzai)

Când e vorba de Dumnezeu copiii NU spun lucruri trăsnite

Rămânem uimiți de inteligența copiilor. Maximele lor pot umili chiar înțelepciunea filosofilor antici. Sinceritatea lor ne arată că eșecul adulților vine atunci când sufletul ne e înghesuit de probleme. Păcatul nostru e că uităm că suntem indicatoare pentru spre cer pentru ei. mulțumim Hristoase că ni i-ai pus radare!
Dumnezeu să binecuvânteze toți copiii!
Postez câteva "cugetări" celebre ale unor pici, culese de dr. (med) Elena Armenescu, din București.


„Călugării şi-au făcut meserie din rugat pentru ca ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbeşti tot timpul cu Dumnezeu." (9 ani)

„Călugării nu sunt aşa de vorbăreţi pentru că dacă îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obişnuit să tacă mult, ca să-L asculte - că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu." (8 ani)

„Biserica e sfântă şi rămâne sfântă chiar dacă intră în ea mulţi păcătoşi, că biserica de aia e făcută, că păcătoşii care intra să-şi facă acolo antene pentru Dumnezeu." (12 ani)

„Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, ca cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele ca nici n-ai unde să stai." (10 ani)

„Biserica nu iubeşte plăcerea, că plăcerea îţi aduce să spui mereu că mai vrei, pe când mulţumirea îţi aduce să spui că-ţi ajunge." (9 ani)

„Îngerii nu ne spun cum e în Rai, de unde sunt ei, ca atunci când mori e ca un fel de ziua ta şi primeşti cadou Raiul şi ei nu pot spune dinainte cum arată cadoul pe care îl primeşti pentru că îţi strică toată ziua." (10 ani)

„Nu e bine să stai cu păcatul în tine, trebuie să fugi la spovedit, ca păcatul din tine să nu facă pui de păcate." (10 ani)

„Preoţii vin în casele oamenilor înainte de Paşte şi Crăciun ca să sfinţească toate camerele, că le curăţă cu aghiazma care e un foarte bun detergent împotriva dracilor." (11 ani)

„Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare şi să ne mai gândim şi la gustul de Dumnezeu." (11 ani)

„Cei care nu-l găsesc pe Dumnezeu sunt cei care îl căută din interes." (12 ani)

„Milostivul e rar că mila n-o găseşti pe toate drumurile deoarece ea trebuie cultivată." (14 ani)

„Altarul este partea din biserica unde preotul vorbeşte între patru ochi cu Dumnezeu." (10 ani)

„Unii oameni nu putrezesc după ce mor, pentru ca trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei." (13 ani)

„Sfinţii au aureola rotundă şi nu pătrată ca să nu facă vreun rău nici măcar din greşeala - că poate cine ştie, când se ridica la cer, să nu înţepe cu vreun colţ o pasăre în zbor." (13 ani)

„Oamenii care cred în Dumnezeu se dezvoltă mai repede decât ceilalţi oameni, pentru că ei ajung să-şi dezvolte esenţialul." (15 ani)

„Ne dăm seama că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii la fel, că dacă te desparţi de El şi mai târziu te întorci la El, nu ţine supărare şi te ajuta la fel ca şi pe cei care au fost tot timpul cu El." (11 ani)

„Inima bate, bate până se stinge, ca inima este ca lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, el ţi-o aprinde din nou în Cer." (9 ani)

„Dacă îi ascultăm atent pe oameni, auzim mai tot timpul cum se laudă, pentru că nu le este gata capul." (11 ani)..
-------------------------------------

Anii trec - de Traian Dorz


Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
- numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar,
apa-şi face vaduri, altele întruna,
peste toate-n lume plânge-un «în zadar»
- numai în iubire cântă-un «totdeauna».

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier,
- numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători,
cei aproape astăzi ţi-s departe mâne;
oamenii, ca anii-s aburi trecători,
- numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum,
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine!
Leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum,
Singur El rămâne veşnic lângă tine!

Traian Dorz

duminică, 29 decembrie 2013

Mesaj de final de an - de Luigi Mițoi


Viaţa este asemenea unui an de zile, începe şi se sfârşeşte repede, repede şi sigur. Viaţa cu Dumnezeu este asemenea Pildei talanţilor, fiecare crede că este pe drumul cel bun, până se întoarce Stăpânul şi atunci El va spune unora ,,veniţi" şi altora ,,plecaţi". Din cei trei robi ai stăpânului din pildă, doi au fost chemaţi să fie binecuvântaţi, al treilea a fost chemat să fie pedepsit. Cei trei robi, care simbolizează întreaga omenire, nu au fost despărţiţi aici, ci acolo, nu acum, ci la sfârşit. De ce pe pământ au fost împreună şi în cer au fost despărţiţi?

I. PENTRU CĂ ÎN CER SE MERGE PE BAZA CREDINŢEI
,,Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat" (Matei 25:14-15).
1. Credinţa că stăpânul se va întoarce: ,,după multă vreme stăpânul s-a întors..."
2. Credinţa că talanţii primiţi trebuie investiţi cu orice preţ: ,,...s-a dus, i-a pus în negoţ..."
3. Credinţa că la întoarcere stăpânul va cere socoteală: ,,...stăpânul s-a întors şi le-a cerut socoteală."


II. PENTRU CĂ ÎN CER SE MERGE PE BAZA CARACTERULUI
,,Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său" (vers. 16-18).
1. Caracterul vede slujirea ca fiind urgentă: ,,îndată".
2. Caracterul vede slujirea ca fiind obligatorie: ,,s-a dus şi i-a pus în negoţ".
3. Caracterul îl face pe credincios harnic şi eficient: ,,a mai câştigat cu ei alţi cinci talanţi".


III. PENTRU CĂ ÎN CER SE MERGE PE BAZA CUVÂNTULUI
,,Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!” Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!... Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (vers. 24-30)
1. A ştiut în mod greşit că Dumnezeu este rău: ,,am ştiut că eşti om aspru".
2. A ştiut în mod greşit că Dumnezeu este nedrept: ,,seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat".
3. A ştiut în mod greşit că poate să facă ce vrea: ,,ţi-am ascuns talantul în pământ".
Primii doi au adus raport de activitate şi profit pentru stăpân. Cel de-al treilea a adus critici, acuzaţii şi o caracterizare împotriva stăpânului. Din aceste motive pe pământ suntem împreună, însă în cer vom fi despărţiţi.


Sursa : Bethany Chicago

29 dec. 2013

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Uși deschise

Uși deschise pentru 2014

Inventio
Ușa. Intri și ieși. Ai acces prin ea, înăuntru.

Dispozitio

1. ușa deschisă înseamnă o viziune nouă
2. ușa deschisă înseamnă o slujire nouă
3. ușa deschisă înseamnă o prioritate nouă

Concluzie
Hristos a deschis ușa Cerului pentru noi. Larg. 
Avertizare: toate ușile deschise se și închid!

miercuri, 25 decembrie 2013

Monolog de Crăciun - de Vladimir Pustan

Nu-mi plac sărbătorile… Pentru că sunt român iar românii nu pot sărbători, pentru că genetic suntem un popor trist. Noi nu vedem cerul de lacrimi.

Vine Crăciunul. Dar de ce Crăciun și nu Nașterea Domnului? Poate că Isus nu S-a născut pe 25 decembrie ci pe 6 martie. Când vreți voi. Poate că cineva i-a văzut certificatul de naștere. Eu nu i l-am văzut.

Să ne facem brad, pastore? Da, neapărat. Și să-l împodobiți cu piroane în loc de globuri. Pentru că El a venit să moară. De aceea a trebuit să Se nască… Magii au văzut o stea și-au plecat după ea. Preoții au deschis Biblia și-au rămas betonați în scaune. Veți mai auzi câteva predici care iar nu o să vă miște din băncile bisericilor decât pentru a merge în mall. O inimă ce se va face bună doar câteva zile. Atunci o să-i privim pe săraci ca pe oameni. După aceea o să-i privim ca pe nimeni.

Ce-o să fac de Crăciun? După ce vin acasă de la biserică o să mă pun în pat cu fața la perete ca Ezechia. O să închid ochii și o să visez că sunt în Betleem. Păstor zgribulit. Și că mi se arată îngerul. N-am mai văzut îngeri de mult. Numai irozi…

Nu-l mai demonizați pe hangiu. Pe vremea aceea nu erau hoteluri cu camere separate. Stateau cu toții grămadă ca la hostel. Cum putea Maria să nască între oamenii aceia avizi de știrile de la ora cinci? Avea nevoie de intimitate. Iar vacile nu vorbesc… nici nu se uită parșiv.

Acolo trebuie să se nască, pentru a ne trece pe noi din grajd în cer.

Sărbători liniștite, prieteni. Și mai aproape de Hristos. Și unii de alții…

 V l a d i m i r _ P u s t a n

Îți mulțumim că ai venit!


Vă doresc tuturor celor pironiți în harul lui Hristos un Crăciun binecuvântat!
Să aveți inimile sus, pașii în lumină și cugetul cu miros de Lenoir!
Alături de voi, cu laude în fața ieslei din Betleeem și a crucii de pe Golgota,
Nicolae.Geantă

marți, 24 decembrie 2013

Crăciunul tinerilor la Toflea cu Isaura Dincă, Rugul Aprins și Nicolae Geantă


de la ora 16 colinde și mesaj biblic la biserica Rugul Aprins
seara continuă cu colinde pe străzile din Toflea

Și iar te naști Isuse - de Traian Dorz


luni, 23 decembrie 2013

Peste 365 de profeții biblice despre Isus

Vechiul Testament are peste 1800 de profeții. Multe dintre ele fac referire la Domnul Isus Hristos. Împreună cu cele din Noul Testament sunt 365. Adică una pe zi.

Redau o listă în engleză, parțial (nu am timpul necesar pentru traducere) de pe site-ul rodiagnusdei, cărora le mulțumim pentru postare.


1. Genesis 3:15…..Seed of a woman (virgin birth)…..Luke 1:35, Matthew 1:18-20
2. Genesis 3:15…..He will bruise Satan’s head…..Hebrews 2:14, 1 John 3:18
3. Genesis 5:24….The bodily ascension to heaven illustrated….Mark 6:19
4. Genesis 9:26-27…The God of Shem will be the Son of Shem…Luke 3:36
5. Genesis 12:3…As Abraham’s seed, will bless all nations…Acts 3:25,26
6. Genesis 12:7…The The Promise made made to Abraham’s Seed…Galatians 3:16
7. Genesis 14:18…A priest after Melchizedek…Hebrews 6:20
8. Genesis 14:18……..A King also……..Hebrews 7:2
9. Genesis 14:18…The Last Supper foreshadowed…Matthew 26:26-29
10. Genesis 17:19…….The Seed of Isaac…….Romans. 9:7
11. Genesis 21:12 …Seed of Isaac…Romans 9:7, Hebrews 11:18
12. Genesis 22:8…The Lamb of God promised…John 1:29
13. Genesis 22:18…As Isaac’s seed, will bless all nations…Galatians 3:16
14. Genesis26:2-5..The Seed of Isaac promised as the Redeemer..Hebrews11:18
15. Genesis 49:10…The time of His coming…Luke 2:1-7; Galatians 4:4
16. Genesis 49:10…….The Seed of Judah…….Luke 3:33
17. Genesis 49:10……Called Shiloh or One Sent……John 17:3
18. Genesis 49:10…To come before Judah lost identity…John 11:47-52
Pentru continuare click AICI

duminică, 22 decembrie 2013

Predică de Crăciun (7)

Înțelepții Crăciunului

Text Matei  2:2-12

Invențio
Cum am putea fi înțelepți? Ce fac înțelepții?

Dispozițio
1. Înțelepții sunt oamenii care știu unde să-și ațintească ochii
- magii au privit mai mult Cerul decât pământul
- pământul e locul păcatului, Cerul e locul sfințeniei
- mu la brad, la moș, la cadouri trebuie privit de Crăciun; ci la iesle...

2. Înțelepții sunt oameni care știu unde și ce să caute
- magii l-au căutat pe Hristos: pe cer, în Ierusalim, la Betel
- dacă e căutat Dumnezeu nu se lasă negăsit
- Isaia 55:6 "Căutați-l câtă vreme este aproape"

3. Înțelepții sunt oameni care știu unde și cui să i se închine
- închinarea se face Lui, nu Mariei, lui Iosif, împăraților; nici moașelor, sfinților...
- închinarea presupune bucurie, costuri (daruri), deplasări
- închinarea se face zi de zi

Concluzio
Înțelepții sunt oameni care se înnoiesc. Magii s-au întors acasă, dar pe alt drum!
De la întâlnirea cu Hristos drumul nu mai trece pe la disco sau bufet... ; devi mărturia lui Dumnezeu pe pământ.

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Reaprindeți candela - de Grigore Vieru


Reaprindeţi candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni şi la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
Doamne, Cel din slăvi creştine
Ce păcate oare-ai săvârşit
Că te-au dus acolo şi pe Tine
În Siberii fără de sfârşit ?!

Toate le ierţi,
Doamne de sus,
Cu blândeţe măreaţă
Chiar şi pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă

Ninge frigul şi pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul şi lumina Ta
Doamne, intră şi-n a mea chilie
Şi-amândoi, răniţi şi îngheţaţi
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.

Toate le ierţi,
Doamne de sus,
Cu blândeţe măreaţă
Chiar şi pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă.

Grigore Vieru
 

Gânduri de sub brad – de Vladimir Pustan

Când au venit magii la pruncul Isus bine că au fost bărbaţi. De erau femei aduceau scutece, şampon Johnson – no more tears, o cutie de pudră.

Dar au fost bărbaţi şi nu orice fel. Înţelepţi. De erau doar bărbaţi cumpărau o minge de fotbal, un Nintendo şi un pistol-mitralieră de plastic.

Au fost înţelepţi. Cunoşteau multe, adică aveau multe cunoştinţe dar înţelepciunea e să ştii să foloseşti cunoştinţele…

 Rivarol zicea către sfârşitul vieţii că dacă ar fi în stare să iubească un absent, l-ar iubi pe Dumnezeu. Rivarol era inteligent deci.

Dumnezeu nu-i absent numai că trebuie căutat unde trebuie. Adică unde L-am pierdut pentru că vorba lui Descartes, ne naştem cu El în suflet.

Iudeii au cerut un Mesia şi-au primit un  prunc că n-au înţeles că toate lucrurile trebuie crescute mari. In fiecare ghindă e un stejar falnic…

Preoţii n-au fugit la Betleem când au auzit de la magi vestea. Ei doar predicau, n-aveau vreme şi să împlinească.

Pe Isus L-au considerat sectar încă de la început şi nu L-au primit. Avem suficientă religie pentru a ne urî între noi, dar prea puţină pentru a ne iubi unul pe altul…

Se făceau doua recensăminte. Cezar îşi număra supuşii şi erau foarte mulţi iar Dumnezeu Îşi număra şi El supuşii şi erau puţini: Elisabeta, Zaharia, Simeon, Ana, Iosif, Maria… întotdeauna copiii lui Dumnezeu vor fi o minoritate: „Nu te teme turmă mică…”.

Îngerul s-a arătat păstorilor pentru că aceştia sunt oameni meditativi şi nu poartă căşti în urechi ascultând muzică. Isus nu se poate coborî în larma dintr-un mall. Pentru a te putea întâlni cu Dumnezeu trebuie liniştea unei odăiţe sau acoperişul cerului…

Hangiul n-a vrut să le dea loc în han pentru că trebuia să dea pe cineva afară ca să Se poată naşte Hristos. De aceea nu suntem plini de Duh pentru că  nu vrem să dăm afară chiriaşul vechi, adică firea pământeasca…

Sărbători luminate…

V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa: AICI


Predică de Crăciun (6)

Ce învăţăm din cântarea Mariei?

Text: Luca 1:45-55

Inventio
Maria, o femeie remarcabilă de la care avem ce învăța. Neamurile ii vor zice: "Fericită" pentru ca a știut sa traiască viața după voia Domnului.

Dispozitio
I. Nu există colaborare cu Dumnezeu fără credință.
v. 45: "Ferice de aceea care a crezut; pentru ca lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini."
În Nazaret, Isus n-a putut face minuni "din pricina necredinței". 
"Și fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți Lui."
 Cum stai cu credința ?

II. Nu există educatie fără cunoașterea Scripturilor
 Prefer un analfabet cu cunoaștere de Scripturi, decât un doctorant ignorant în Biblie!

III. Nu există binecuvântare fără mulțumire
v.46: "Sufletul meu mărește pe Domnul."
Orice altfel de stare este sinonimă cu "cârtirea" Israelului în pustie!

IV.  Nu există salvare fără pocăință
v. 47: ... mi se bucură sufletul în Dumnezeu, Mântuitorul meu."
Până și o fecioara neprihănită ca Maria are nevoie de un Mântuitor!

V. Nu există umblare cu Dumnezeu fără experiențe personale.
v.49: "Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine".
Care a fost ultima ta experiență cu Dumnezeu?

VI. Nu există viitor fără temelia promisiunilor lui Dumnezeu
v. 54,55: "și-a adus aminte de îndurarea Sa, după cum făgăduise părinților noștri, - faţă de Avraam și sămânța lui în veac."

Concluzio
Stăm și astăzi pe temelia acestor promisiuni: "Și iată că Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului!" 

vineri, 20 decembrie 2013

De ce Crăciun? - de Jercan Dănuț Alexandru

Sunt multi ce nu-nteleg iubirea cu chip de Prunc nascut in iesle,
Nu inteleg corul de ingeri și slujesc altor interese…
Ades sarbatoresc Crăciunul, insa nu-i inteleg prezenta
Si urmarind numai placerea pierd din vedere chiar esența.

De ce s-o fi născut Hristos? Numai ca eu sa stau la masă
Ciocnind, urând pentru prieteni, servind bucata copioasă?
A coborât în Betleem ca eu sa-mi pun de-o parte bani
Si omorand vitelul, oaia, sa strig: La anul, la multi ani?

Isus a aparut in lume numai ca eu sa-I cant colinde
Si sa ma bucur, cu copiii, cand bradul verde se aprinde?
Sa las o lacrimă să cadă, emotie de saducheu,
Cand ne-ntalnim cu toti acasa, cand îmi deschid cadoul meu?

Iertati-ma! Nu pot sa cred in noi „meniuri si retete…”
Isus nu a venit din cer, ca oamenii sa se imbete,
Sa cheltuiasca bani pe daruri, pe alimente, pe braduti
Si dupa sarbatori sa fie tot amarati si abatuti.

Isus nu a dorit sa fie motiv de repetenta-n scoala,
De neplacere in familii, sau un amar de punga goala…
Nu lacrima de despartire, nu cearta, nici dezamagire!
Isus in Betleemul noptii a vrut sa-nsemne doar IUBIRE!

A vrut sa-nsemne sansa vietii, poarta de har mantuitoare,
O scara rezemata-n ceruri pe care poti urca spre soare…
Motiv rarisim de cantare a psalmilor de laudat,
Motiv de strigat catre oameni, ca doar Mesia e-mparat!

Isus dorea sa spuna lumii prin scancet de copil in paie
Ca a lasat slava din ceruri si a-mbracat umile straie,
Ca tu sa te opresti o clipa, sa canti speranta viitoare:

Iti multumesc, iubite Doamne, ca ma iubesti asa de tare!

Predică de Crăciun (5)

Paradoxuri la Nașterea Mântuitorului

I. Păstori bucuroși și un rege tulburat

II. Magi căutători și preoți indiferenți

III. Un staul plin și un Templu gol

Predică de Crăciun (4)

 Scopurile Întrupării Fiului lui Dumnezeu

1-Să ne aducă învăţătura finală a lui Dumnezeu
2-Să ne ofere Modelul caracterului şi comportamentului divin (relaţii perfecte)
3-Să facă ispăşire pentru păcate
4-Să aducă la noi Împărăţia lui Dumnezeu
5-Să se unească El Însuşi cu fiecare credincios
6-Să coboare Duhul Sfânt în noi
7-Să facă posibilă naşterea din Dumnezeu
8-Să ne ducă acolo unde este El

concluzie: Cate din aceste scopuri au fost realizate in tine?

*(nu știu sursa)

Scăieni - Concert de Crăciun cu Frații de la Boldești și Nicolae Geantă

Casa de Cultură Scăieni, Prahova
joi 26 dec. 2013, ora 15,00
Concert de Colinde cu Frații de la Boldești
din program: scenete, colinde,
 mesaj biblic: Nicolae Geantă

Înapoi spre casă dar... pe alt drum - de Nicolae Geantă

Trăiau în Răsărit. Acolo unde Soarele mușcă prima dată sfârcul pământului. Acolo erau și temple, și case, și religii, și dumnezei. Și cărți sfinte, și poezii și știință. Erau și bogați și deștepți, și magi. Dar preocupările lor nu aveau referințe telurice, nici financiare. Setea celestă nu e astâmpărată cu lucruri. Erau neîmpliniți. De aceea căutau pe Cineva. Oamenii înțelepți caută și astăzi prioritar Cerul. Cele de jos le sunt simple zoaie. Nimicuri. Și, când cauți Cerul, Dumnezeu nu va rămâne în necunoscut.

Când au văzut o supernovă ce strălucea în Apus au lăsat observatorul astronomic baltă, au încălecat cămilele și-au plecat în pelerinajul vieții. Familia, casa, orașul, trecuseră pe locul doi. Călătoria a fost istovitoare, căci caravana înainta anevoios pe drumul plin de pulbere, de praf, de hoți, de șacali. Dar când cauți Împăratul căruia îi strălucește Steaua ce stă să cadă deasupra caselor, pustiul, miile de kilometrii, căldura tropicală, costurile, istovirea, sunt nule în contabilitate. Slujirea Regelui înseamnă efort, nu confort. Lacrimi. Transpirație. Curaj. Dar și tone de binecuvântări.

Primul drum făcut de magi a fost din Răsărit la Ierusalim. Unii spun c-a fost accidental, o abatere, dar numai aici se cunoștea Scriptura, Cartea Sfântă care vorbește de Cer. Fără Biblie mesajele vin din porneala inimii, a minții sclipitoate. Fără Biblie se vor scula prooroci mincinoși, predicatori anticriști, vor fi învățături de la diavol, din infern. Fără Biblie viața e rătăcire în propiu-i hățiș. Fără Scriptură lumea e plină de răutate, de păcat, de nepăsare. De fapt e fără Dumnezeu...

Al doilea drum al magilor s-a derulat de la Ierusalim la Betleem. Acolo e locul închinării adevărate. Dar ca să te închini corect trebuie să înveți Scriptura. Biblia fără închinare e ca oglinda fără săpun, ca barca fără apă, ca schiurile fară zăpadă. Închinarea fără Biblie e idolatrie, e păgânism. E falsă. E ca o sărbătoare fără Sărbătorit. E bradul, Moșul, caltaboșii, lumânările, pavoazarea scumpă. E Crăciunul fără Isus Hristos! Asta îi place Satanei...

La Betleem magii au găsit și Steaua și Împăratul căutat! Căruia i-au adus daruri. Închinarea adevărată deschide nu doar inima ci și punga, buzunarul. Nimeni nu mai doarme pe portmoneu. Și nici săracii cu burțile ghiorăind de foame. Închinarea e întâlnirea face-off Dumnezeu...

Al treilea drum al magilor e schimbarea traseului spre acasă. Au venit pe un drum și au plecat pe altul! După închinare, după întâlnirea cu Dumnezeu, nu mai poți continua pe drumurile vechi. De la biserică drumul nu mai trece prin bufet, prin discotecă, pe la salonul de chiuretaj. Nu mai trece pe ulița lui Irod, cu pumni, ochi vineți și capete sparte. Când pleci de la închinare nu mai stai pe scaunul bârfitorului, în poala prostituatelor, la taraba cu manele. Cele vechi s-au dus, toate lucrurile devin noi. Aici lipsește peticeala...

Ar fi putut să rămână la Betleem magii. Alături de Prunc, de Dumnezeu. Ar fi fost în continuă închinare. Dar Creaorul nu i-a chemat să fie călugări. Închinarea fără mărturisire e ca pomul fără rod. Nu hrănește pe nimeni. Dumnezeu nu e sihăstrie, e părtășie. Tocmai de aceea a ales să ne viziteze planeta. Tocmai de aceea colindăm. Cântăm Lui, semenilor, nouă.

Fiți magi de Crăciun! Citiți Scriptura, dar și împliniți-o! Ieșiți cu colindul pe străzi! Altfel aveți închinare fără mărturisire. Nu lăsați să mărturisească bradul, Moșul, crăciunițele, buhaiuil, capra, urșii! E închinare falsă. Fără Scriptură, fără Dumnezeu, fără schimbare. Între voi să nu fie așa! Nu uitați: de la întâlnirea cu Isus spre Cer se merge pe... alt drum!


Cu ochii la cer - sărbătoarea Crăciunului la Câmpina și Drăgăneasa

25 decembrie 2013
BP Emanuel Câmpina, ora 10
BCDE Izbânda Drăgăneasa, ora 17
*
predică: Nicolae Geantă
laudă și închinare: Grup Emanuel Câmpina

Decizia ce-ți determină destinul – Vladimir Pustan

Elimelec a plecat cu Naomi din țara promisă de Dumnezeu într-o țară blestemată pentru că doreau o altă pâine. Cea din Izrael era neagră iar ei doreau una cu amelioratori și albă. Din cauza pâinii albe lui Naomi i-au murit pe rând, soțul și copiii. Ei au ales prost. Ruth a ales bine.

Noi suntem suma alegerilor pe care le facem. În viață suntem liberi să alegem. Nu suntem roboți dar aceasta nu-i întotdeauna un câștig, mai ales când alegi prost. Problema e că suntem obligați să facem alegeri. Aici, în segmentul acesta de balamuc pe care-l numim viață nu există neutralitate. Între moarte și viață, frumos și urât, minciună și adevăr, efemeritate și eternitate. Viața nu poate fi o remiză. La șah se poate, în viață nu. Dumnezeu ne obligă să alegem dar ne sugerează să alegem bine.

Nu sunt liber să aleg însă, consecințele alegerii mele. Dacă sar de la etajul 10 încercând să sfidez legea gravitației o să mă lovesc tare de beton. O alegere mare are de-a face cu o mulțime de decizii mici. Elimelec a plecat pentru o lună în Moab și-a stat 10 ani.

Vă doresc în anul ce vine să faceți alegeri bune. De fapt, una singură. Să-L alegeți pe Hristos. După aceea totul devine simplu. Alege El pentru voi. Iar El e înțelept…

V l a d i m i  r _ P u s t a n


Crăciunul Tinerilor cu Nicolae Geantă la Toflea

* concert de colinde și mesaj biblic în biserică de la ora 16,oo
** colinde pe străzi după ora 19,00

Cu fața spre noi

Pastorul James Moore din Houston, Texas, povesteşte despre un tânăr a cărui soţie a murit, lăsându-l singur cu băieţelul. La întoarcerea de la cimitir, cei doi au mers la culcare devreme, nefiind în stare de nimic altceva.
Şi cum stătea pe întuneric, cu inima frântă de durere, l-a auzit pe cel mic din pătuţul lui: „Tati, unde e mami?”
Bărbatul s-a ridicat şi l-a adus pe cel mic să doarmă cu el. Dar copilul a rămas tot neliniştit şi agitat, întrebându-l iarăşi şi iarăşi „De ce nu e aici cu noi?” sau „Când se întoarce?”
În cele din urmă, băiatul a spus: „Tati, dacă stai cu faţa spre mine, cred că am să pot dormi.” Şi nu a trecut mult şi copilul a adormit.
Tatăl a rămas în continuare treaz, în întuneric, şi, cu credinţă de copilaş, s-a rugat: „O, Doamne, nu văd cum o să pot trece peste asta. Dar dacă faţa Ta este întoarsă spre mine, cumva cred că am să reuşesc.”
Şi lucrul acesta a venit să ne înveţe Mesia: că Faţa lui Dumnezeu este mereu întoarsă spre noi. Omul şi Dumnezeu sunt împreună în această afacere dureroasă a istoriei pământului. Nimic nu ne va putea despărţi de dragostea Lui.

marți, 17 decembrie 2013

Ce este Crăciunul - de Luigi Mițoi

Anii trec şi obiceiurile se schimbă. Sărbătorile care fac parte din cultura noastră îşi pierd semnificaţia, devin neînţelese de tânăra generaţie; cei în vârstă caută cu melancolie frumuseţea sărbătorilor din copilăria lor şi nu o mai găsesc; nu se mai regăsesc ca mentalitate de viaţă, valori, convingeri şi priorităţi… Toate lucrurile care se schimbă ar trebui schimbate? Toate lucrurile vechi sunt rele şi toate lucrurile noi sunt bune? Cu ce putem schimba Crăciunul, amintirea întrupării Mântuitorului? Cu cine Îl putem schimba pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos? Cu cine Îl putem schimba pe Dumnezeu, Creatorul nostru? Cu ce putem schimba cerul? De pământ ne-am convins, ne-am săturat de el. De la un capăt la altul este la fel, indiferent de locul geografic este la fel – plin de silnicie.

A venit din nou iarna, că pe aceasta nu o putem schimba. Ea se impune, ca şi suferinţa, amarul, necazurile, durerea, boala şi moartea. Şi împreună cu ea a venit şi Crăciunul. Ce este Crăciunul, care este însemnătatea lui? Biblia ne învaţă că Dumnezeu le-a dat evreilor ieşiţi din robia egipteană următorul sfat: ,,Când vă vor întreba copiii voştri: `Ce înseamnă obiceiul acesta?`, să răspundeţi: `Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului…” (Exod 12:26-27a). Cine are Dumnezeu are sărbători, cine rămâne cu Dumnezeu îşi păstrează sărbătorile. Sărbătorile acestea sunt închinarea oamenilor la adresa lui Dumnezeu, sunt aducerea aminte care manifestă mulţumirea şi recunoştinţa.

Crăciunul Tinerilor cu Nicolae Geantă la Groși, Bihor

Concert de Colinde
seară specială pentru tinerii evanghelici de pe Valea Crișului Repede

Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă - de Traian Dorz

Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă,
Când cerul pare-un templu-nalt
Cu mii de îngeri aprinzându-şi
Făclia unul celuilalt,
Când miile de stele-aprinse
Cu îngeraşii ce le ţin
Îngenunchează-n aşteptarea
Venirii Fiului Divin...

Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă,
Când marea pare-un templu-afund,
Cu mii de duhuri aprinzându-şi
Nădejdi în care-abia pătrund,
Şi stelele întors aprinse
Cu duhurile ce le ţin
Îngenunchează-n aşteptarea
Venirii Soarelui Divin...

 Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă,
Când câmpul pare-un templu viu,
Cu miile de stropi de rouă
Arzând în zâmbet auriu
Şi toată viaţa şi mişcarea
Cu dor, cu şoaptă, cu suspin,
Îngenunchează-n aşteptarea
Venirii Ceasului Divin...

Predică de Crăciun (3)

(Matei 2: 9-12)

I. Steaua
- A fost pentru magi un sistem de călăuzire (navigare, GPS) având o mare precizie.
- Simbol.
a. Al Cuvântului Lui Dumnezeu
- E un mijloc de călăuzire a oamenilor către Dumnezeu.”Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Ps.119:105).
b. Al creştinilor
- Trebuie să călăuzim oamenii înspre Dumnezeu.
- „Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5:14).
- Ce trebuie să facem? „...să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumină Sa minunată.”(1Petru 2:9).

II. Darurile magilor: aur, smirnă şi tămâie
- Aur - simbol al regalităţii - Isus a fost un Împărat.
- Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: "Isus din Nazaret,     Împăratul iudeilor." (Ioan.19:19).
- Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor." (Apoc.19:16).
- Tămâie – simbolizează natura Sa de Mare Preot.
- „Căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot "după rânduiala lui Melhisedec." (Evr.5:10).
- În Vechiul Testament, mirosul tămâii era între marele preot şi Dumnezeu în Cortul întâlnirii (Exod 30:35).
- Hristos este acum singurul Mijlocitor între om si Dumnezeu.
- Proorocul Maleahi prezice că după venirea lui Mesia se va aduce jertfă de tămâie de la răsăritul soarelui până la apus (Maleahi 1:11).
- Smirnă - „amar” (arabă)- Este simbol al sacrificiului. Isus avea să pătimească.
- Este folosită în tratarea rănilor. Conţine un antiseptic puternic şi are proprietăţi anti-inflamatorii.„… şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5).
- Nicodim a folosit-o amestecată cu alte arome la îmbălsămarea trupului lui Isus: „Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la 100 de litre de amestec de smirnă şi aloe" (Ioan 19, 39).