Ce noapte-i
Noaptea asta Sfântă,
Când cerul
pare-un templu-nalt
Cu mii de
îngeri aprinzându-şi
Făclia unul
celuilalt,
Când miile
de stele-aprinse
Cu îngeraşii
ce le ţin
Îngenunchează-n
aşteptarea
Venirii
Fiului Divin...
Ce noapte-i
Noaptea asta Sfântă,
Când marea
pare-un templu-afund,
Cu mii de
duhuri aprinzându-şi
Nădejdi în
care-abia pătrund,
Şi stelele
întors aprinse
Cu duhurile
ce le ţin
Îngenunchează-n
aşteptarea
Venirii
Soarelui Divin...
Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă,
Când câmpul
pare-un templu viu,
Cu miile de
stropi de rouă
Arzând în
zâmbet auriu
Şi toată
viaţa şi mişcarea
Cu dor, cu
şoaptă, cu suspin,
Îngenunchează-n
aşteptarea
Venirii
Ceasului Divin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu