Doamne, iată... - de Traian Dorz

Doamne, iată, ochii mei

Te privesc mereu mai grei

- pune-mi Tu lumina-n ei,

să Te vadă cum Tu vrei.

Şi-ncălzeşte-mi inima

să Te poarte cum ai vrea

şi să caute Faţa Ta,

cât mai poate şti căuta!

Doamne, – iată-mi tot ce-am eu

închinat lui Dumnezeu,

împlineşte-mi-l mereu

cu rod tot mai scump şi greu!

Cu cât anii trec şi vin,

să-mi am cerul mai senin,

drumul mai cu soare plin

şi cuprinsul mai divin.

Doamne, – iată-mi ce-am făcut,

şi ştiut,- şi neştiut,

Ţi-l aduc – şi stau tăcut

şi cu sufletul temut…

Că mi-ai dat un sfânt avut

şi mi-e timpul meu trecut,

iar talantul meu plăcut,

rău mă tem că l-am pierdut!