Via și ulmul

Herma Păstorul (secolul I) povestește în scrierile sale (socotite în secolele II și III imediat după epistolele Noului Testament) că în ograda sa erau un ulm și o vie. Via plină de rod, ulmul golaș, numai frunze. 

Vița de vie face rod bogat, dar dacă nu se întinde pe ulm va avea roade sărace. Întinsă pe pământ strugurii ei nu se coc, ba dimpotrivă putrezesc. Dacă e urcă pe ulm, via face rod și pentru ea și pentru ulm!

Cele două plante sunt o preînchipuire a robilor lui Dumnezeu: săracul și bogatul. Săracul are numai rugăciunea. Bogatul are de toate, dar mărturisirea lui despre Domnul e fără putere, fiind legat de lucrurile pământești. Se roagă foarte puțin. Roadele lui se întind pe pământ. Când dă săracului din bogăția sa, acesta nu mai duce lipsă. Apoi, înalță rugăciuni pentru bogat, și înaintea lui Dumnezeu amândoi sunt fericiți.

Ulmul pare un copac fără roadă, dar în vreme de secetă el dă viței apă din ceea ce a reținut. Astfel vița nu se ofilește și dă rod și pentru ea și pentru ulm! Tot astfel și sâracul care mijlocește pentru bogat. Rugăciunile sale aduc binecuvântări bogatului, acesta își înmulțește bogăția, iar oferind ajutor săracului, de fapt îi îmbogățește sufletul. Și ajung amândoi tivarăși în fapta cea dreaptă!