O bătrână de pe stradă mea, cu diabet 400 și cu băieții în
Spania, se plângea aseară că îi este tare urât singură. Știu ce sacrificii a
făcut femeia în copilăria lor. Dar și că de vreo 10 ani ei n-au dat pe acasă
decât la înmormântarea vreunei rude!
O soră mi-a scris că nu prea are timp de gătit deoarece e
foarte stresată cu jobul. Un frate, mare om de afaceri, mi-a spus că nu îşi
vede copiii decât sâmbăta. În timpul săptămâni îi duce "babysitera"
la tenis, în parc, la înnot, la germană... O verişoară de-a mea, economist,
cară sute de dosare de la firme acasă. Şi lucrează până la doişpe noaptea...
Căminul? Timpul nu e elastic...
Paradoxal, deși majoritatea avem o familie, am uitat că
suntem căsătoriţi şi avem un soţ, o soţie, copii. (Unii dintre noi nici copii
nu mai facem!). Ei aşteaptă să ne petrecem câteva clipe împreună. Dar când
ajungem acasă, stresați de job, îi respingem cât colo. "Tati, cât câștigi
tu pe oră?". "50 de lei". "Atunci îmi mai dai 25, căci am
strâns eu 25? Vreau să cumpăr o oră cu tine!".
Cariera, jobul prelungit, munca pe rupte, asfixiază timpul
familiei. E blestemul de a fi mereu ocupat. Suspendă treptat ombilicul între
tine și ai tăi. "Ai tot ce-ți trebuie dar ești atât de istovit încât nu-ți
mai trebuie nimic din tot ce ai, spune Andrei Pleșu. Nu mai ai bucurii, ci
satisfacții... Reușita profesională intră în conflict cu bucuria de a
trăi".
Nu trebuie să fie Thanksgiving, ori să tăiem porcul, ca să
mâncăm împreună. Nici Paști, sau Crăciun, ca să ne reunim în familie. Și
nicidecum vreo înmormântare ca să fim acasă o zi întreagă. Atunci e prea
târziu.
Ce e mai importat pentru noi? Cariera sau familia? Cariera
nu te aşteaptă acasă. Banii nu-ţi şterg lacrimile. Faima nu te îmbrăţişează
noaptea! Diplomele te fac cineva, dar acasă nu trebuie să fi oricine!
Putere. Bogăție. Poziție. Nume. Statut. Influență.
Dezbracă-te de ele și vei fi ce va rămâne!
În Cer nu putem duce nimic de pe pământ în afară de familie.
Tocmai de aceea ne-a încredințat-o Dumnezeu. Într-o zi trebuie s-o returnăm.
Întreagă.
Nicolae Geantă
Asa este frate Nicu! Sa va ajute Domnul sa puteti practica asta! Cateodata oamenii Domnului isi neglijeaza familia pentru LUCRARE cum cred ei. Asta e rau. Am vazut lucru asta si ce se intampla atunci cu asa o familie. Cand sotul si sotia sunt UNA atunci trebuie totul IMPREUNA, nu? Mai ales LUCRAREA in campul Lui. Zic eu :). Domnul sa va binecuvinteze! C.
RăspundețiȘtergereDacă neglijarea familiei ar fi pentru slujba lui Hristos (ceea ce nu cere Dumnezeu) ar fi mai îngăduitor. Problema este că e neglijată și familia și Isus pentru carieră. Apoi ne mirăm de ce nu merg lucrurile bine...
Ștergereda, articolul era despre cariera, si aici aveti deplina dreptate! cu D mare! Dar si "cariera" spirituala - cum isi doresc unii - este la fel, daca nu mai rea! Cu dorinta sa stie tot mai mult, sa devina pastor, sa faca doctorat teologic (eu personal nu sunt ptr. astea, ci zic ca: DUHUL SFANT ar trebui sa vorbeasca cand deschide un predicator gura) unii isi neglijeaza pe deplin sotia. Un caz tragic stiu unde nu pot spune aici ce s-antamplat, dar famila a fost distrusa! CARIERA spirituala...Ce desertaciune! Imi place cum aminteste cineva mereu, cum a fost Domnul Isus: bland si smerit cu inima! Domnul sa va ajute! ;) Mereu cu prietenie in Domnul Isus, Cri.
RăspundețiȘtergereŞtiu Cri...
ȘtergereŞi ai perfectă dreptate.
Ne uităm numai la Eli, la Samuel, şi la copiii lor...
Din nefericire mulţi copii de pastori sunt neglijaţi de tatăl lor... Dureros! Unii pastori conduc sute de suflete la Hristos, dar copiii lor le simt lipsa. Atunci lumea le întinde o mână largă. Însă nu toţi copiii predicatorilor sunt in situatia asta. Majoritatea sunt cei mai implicati din biserici! Stiu asta f.bine!
Asa sa dea Domnul, sa poarte toti lucratorii implicati cu toata inima si ravna si timpul in Lucrarea Domnului, bine grija de familile lor si sa le implice in Lucrare! Minunat sa fie asa! Ce familii, ce binecuvantare!
RăspundețiȘtergere....si cum citeam ce a-ti scris mai sus, mi-a venit un verset in minte: "Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios." (1 Timotei 5)
Pacea Lui. C.