Cât costă o oră cu tata?

Un bărbat a venit de la muncă târziu, obosit şi  nervos, găsindu-şi băieţelul de 5 ani aşteptând la uşă nerăbdător.

- Tati, pot să te întreb ceva?

- Da, sigur! despre ce e vorba? a răspuns  tatăl.

- Tati, câţi bani câştigi pe oră?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi  astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau să ştiu… Te rog, spune-mi, cât  câştigi pe oră?

- Dacă trebuie să ştii.. câştig 50$ pe oră.

- Ah, a răspuns micuţul trist, cu capul plecat.  Tati, îmi împrumuţi, te rog, 25$?

Tatăl s-a înfuriat:

- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat  asta este ca să îmi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte  prostii, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândeşte-te de ce eşti aşa  egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării.

Micuţul a mers în linişte în cameră şi a închis  uşa.

Omul s-a enervat şi mai tare pe întrebările  băiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani.

După o oră, tatăl s-a calmat şi a început să gândească: “Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ şi  chiar nu mi-a cerut bani des”. S-a dus la uşa baiatului şi a deschis-o.

- Dormi? Dormi? A întrebat…

- Nu, tati, sunt treaz, a răspuns băiatul.

- M-am gândit, poate am fost prea dur mai  devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine.

Uite, aici ai 25$.

- Micuţul a sărit, zâmbind. Mulţumesc taţi, a  strigat.

După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut  că baiatul avea deja bani şi s-a enervat din nou.

Micuţul şi-a numărat încet banii şi s-a uitat  către tatăl său.

- De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? a spus  tatăl.

- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a  replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpăr o ora cu tine ??? Te rog să vii  mai repede acasă mâine. Vreau să mănânc cu tine.

Tatăl a fost distrus de durere. Şi-a luat  băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte. “Este doar o reamintire pentru  toţi cei ce lucrează din greu în viaţă pentru familia lor. Nu ar trebui să lăsăm  timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiaţi de inimile noastre.

Să ne străduim să dăruim din timpul nostru celor  pe care îi iubim. Dacă azi murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui  foarte uşor, în câteva ore. Dar familia şi prietenii pe care îi lăsăm în urmă o  să simtă pierderea pentru tot restul vieţii.

Preluare de la http://sprelumina.wordpress.com/2013/07/05/o-lectie-dureroasa-pentru-un-parinte-2/