La 18,40 în cort nu sosiseră mai mult de 300 de inși. Peste
două ore durase numai montatul aparaturii Cireșarilor. Asta după un drum de 600
km. Vasile Oprea, Isaura și Toflenii făceau de o juma’ de oră repetiţii. Aveam
faţa ca Neemia. Şi inima… Ca apa. Oare poate eşua o serbare Cireşarii? “Să
schimbi faţa asta, mi-a spus fratele Vladimir. Într-o jumate de oră va fi
plin”!
La 19 fix Florin Ianovici a deschis Serbările. Am stat
ascuns după banner, cu teamă să privesc în sală. „Zâmbeşte” era imperativul ce mi-l cerea fratele
Vladimir. „Nu pot fi stewardesă”. Am ieşit la rugăciune. Surpriză! Toatele locurile
ocupate! Şi vreo 150-200 de inşi pe afară! Dumnezeul nostru este măreţ! Aşa, cu
lacrimi, cu zâmbete...
Toflenii au
cântat imperial. De fapt se cântă pentru Domnul. Vladimir Pustan a predicat „la
5 minute după moarte”. Atunci e atunci. Nimeni nu mai poate învârti nimic. Toţi
vom ajunge acolo... Apropos, dumneata unde vei fi? Au ieşit în faţă zeci de persoane. În special
tineri. Unii liceeni. Dumnezeu să-i ajute la bac’! Şi mai ales să nu rateze
nimeni bacu’ vieţii. Pentru că-i singurul examen obligatoriu care nu se mai
repetă.
Mulţumim fraţilor
Florin, Ciprian şi Iulian din Plopeni. Oamenii ăştia au investit enorm în cortul de la Ţintea. Mulţumim fratelui Vasile Căpitanu din Toflea. A
adus vreo 20 de cântăreţi. Mulţumim tuturor românilor ce au fost alături de
rromi. Hristos e liant pentru toţi. Mulţumim Doamne că nu ţi-ai dus de tot
bagajele prin alte părţi. Şi mai ales că ai ascultat rugăciunile şi de la 13 ai
oprit ploaia!
Mulţumim celor ce
ne-aţi urmărit la Radio Cireşarii. Diseară suntem la Râmnicelu. De la oara
19,00.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu