Noi observăm că azi am început să apărăm mai mult doctrinele decât un mod curat de a trăI, decât asemănarea cu Hristosul Bibliei. Prin urmare, am devenit cultici, religioşi.
Religia aduce inchiziţie, aduce cruciade, aduce fanatism. Credinţa nu face asta.
Religia crează talibani, doboară Turnuri Gemene, arde pe rug. Credinţa aduce lacrimi, pocăinţă, oameni noi.
Religia îţi spune la ce oră să vi la biserică, unde să stai în adunare, câte noduri să ai la batic, dacă predici ori nu cu cravată. Credinţa te acceptă aşa cum eşti.
Religia pune frână, dar nu dă direcţie, spunea Florin Ianovici. E bună, dar până la un punct.
La fabrică, acasă, pe străzi ori în şcoli, pe oameni nu-i interesează religia noastră, ci dacă iubim. Pe sărac, pe orfan, pe marginalizatul societăţii nu-l interesează din ce dominaţiune facem parte,ci dacă ne împărţim pâinea cu el. Pe bolnav, pe cel căzut, pe cel lipsit de nădejde nu-l interesează din ce cult suntem, ci dacă ne rugăm pentru el.
Dumnezeu să ne ajute să fim credincioşi. Măcar cât boaba de muştar. Căci la ce ne-ar folosi o religie dacă nu avem credinţă? Dacă nu se vede...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu