Eu te iubesc - de Traian Dorz

preluare de AICI

Evanghelizare la Jucu (Cj) cu Nicolae Geantă

 Biserica Penticostală Betel, Jucu de Mijloc, jud. Cluj

Duminică 02 iunie 2012, ora 18,00 

"Tablouri de la mormântul gol"

La mulți ani Vladimir Pustan !

Dumnezeu să vă facă o cuminecătură sfântă care ține vii sufletele ce-și scurg besmetice clepsidra în pustiul teluric...

Să fiți umbra Domnului Hristos, unde inima miroase a aluat frământat iar aripile minții devin grãu încolțit...

Să vă ungă Duhul Domnului cu lenorul ce apretează trupurile de zgura dinlăuntru și să ajutați păcătoșii să-și scuture aripile încărcate cu plumb...

Să fiți o trâmbiță sfântă al cărui sunet să toace veșnicie desfundând urechile ce s-au lipit de sunetul pământului, chiar dacă Adevărul se scrie cu sânge cald!

Să fiți un izvor care alimentează burdufurile seci ale lacrimilor, prin al căror înveliș se vede cuprinsul lui Dumnezeu, care așteaptă în picioare  să aprindă lampadare pentru peșterile întunecate ale mapamondului...

Să fiți fluturele desprins de pe aripile ïngerilor care așează fericirea pe umerii trecătorilor grăbiți, ce nu iau în seamă data morții...

Să fiți un arc bine întins în mâna lui Dumnezeu iar săgețile trase să ucidă pe toți atinșii care încep Viața cu miros de iasomie din Eden.

Dumnezeu să vă păstreze imaginea pe pleoape iar dragostea Sa să vă îmbrace ca un costum popular.

Știu, veți trăi veșnic, dar astăzi se cuvine să vă spunem "La Mulți Ani!". Alergăm în ultima expediție.

Cele 10 porunci pentru părinţi

Religioşi sau credincioşi - Nicolae.Geantă

Noi observăm că azi am început să apărăm mai mult doctrinele decât un mod curat de a trăI, decât asemănarea cu Hristosul Bibliei. Prin urmare, am devenit cultici, religioşi.

Religia aduce inchiziţie, aduce cruciade, aduce fanatism. Credinţa nu face asta.

Religia crează talibani, doboară Turnuri Gemene, arde pe rug. Credinţa aduce lacrimi, pocăinţă, oameni noi.

Religia îţi spune la ce oră să vi la biserică, unde să stai în adunare, câte noduri să ai la batic, dacă predici ori nu cu cravată. Credinţa te acceptă aşa cum eşti.

Religia pune frână, dar nu dă direcţie, spunea Florin Ianovici. E bună, dar până la un punct.

La fabrică, acasă, pe străzi ori în şcoli, pe oameni nu-i interesează religia noastră, ci dacă iubim. Pe sărac, pe orfan, pe marginalizatul societăţii nu-l interesează din ce dominaţiune facem parte,ci dacă ne împărţim pâinea cu el. Pe bolnav, pe cel căzut, pe cel lipsit de nădejde nu-l interesează din ce cult suntem, ci dacă ne rugăm pentru el.

Dumnezeu să ne ajute să fim credincioşi. Măcar cât boaba de muştar. Căci la ce ne-ar folosi o religie dacă nu avem credinţă? Dacă nu se vede...

Trupul de după - de Vladimir Pustan

Când Hristos a murit și perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, cutremurul de pământ provocat de aceste evenimente ciudate a desfăcut multe morminte și sfinții morți au înviat. După învierea Lui, au intrat în Ierusalim și s-au arătat multora. Evanghelia lui Pseudo Matei precizează că acești morți înviați transferați la cer au poposit în cetatea cea mare doar pentru a se boteza în râul Iordan. Un la doilea lucru ciudat este surprins de Luca în capitolul 24, versetul 43. Isus cel înviat a cerut de mâncare și ucenicii I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere și El a mâncat înaintea lor. Dar El avea deja un trup slăvit nesupus legilor fizice… Iar peștele fript arată că nici după înviere n-a fost vegetarian.

Pavel le scrie corintenilor (1 Cor. cap. 15) cum va fi trupul nostru după înviere. Fără umilință, puternic, indestructibil, dar parcă și descrierea aceasta e săracă. Întrebările rămân…

Ne vom cunoaște unii pe alții în cer? Pe Isus L-au cunoscut după înviere. Semăna cu trupul de dinainte.

Ce vârstă vom avea? Unii vor fi răpiți la cer copii, alții bătrâni. Schimbarea va afecta și vârsta? Unii teologi susțin că vom fi la înviere toți de 33 de ani și jumătate.

Vom mânca unele lucruri în cer? Apocalipsa conține o serie de meniuri…

Sunt simple întrebări pentru cei hotărâți să despice firul în patru. Nu-mi mai bat de mult capul cu aceste lucruri. Cred că în trupul slăvit avem atâta nevoie de botez în Iordan câtă nevoie am eu de reumatism. Tâlharul de pe cruce nu s-a frământat cu asta. Dorea să fie doar în paradis. Și cred că-i singura dorință ce contează.

* publicat pe 24 mai 2013 la http://www.ciresarii.ro/index.php/trupul-de-dupa-vladimir-pustan/

Scrisori către Dumnezeu - film

Puţină matematică pentru neliniştea noastră - Vladimir Pustan

Nu mi-a plăcut niciodată abacul, socotitoarea, aritmetica. Nimic din ce e fix nu-mi place. Am urât din cauza asta şi gramatica… Mama s-a dus săraca la fostul meu profesor de matematică din liceu cu ouă, brânză, miere de albine să fie bun cu mine şi să nu mă lase corigent. Aşa am ajuns pastor…

Nici în Biblie n-am scăpat de socotit însă…

Pavel zice în scrisoarea către corinteni că pe Hristos L-au văzut 500 fraţi care au auzit porunca să nu se depărteze de Ierusalim şi să aştepte Rusaliile. În ziua măreaţă, în odaia de sus erau 120. Unde erau ceilalţi 380?

Iuda s-a orpilat când a văzut că Maria a spart o sticlă de parfum pe picioarele lui Isus în valoare de 300 arginţi, dar l-a vândut pe Mântuitor cu 30 arginţi, deci de 10 ori mai ieftin…

Maria şi Aron au bârfit în cort (Numeri 12) pe Moise. Dumnezeu s-a supărat şi a plecat din tabără. Erau 2 milioane de oameni şi 2 bârfitori, deci 1 bârfitor la 1 milion. Şi ne mai întrebăm de ce Dumnezeu nu-i de găsit în bisericile noastre cu 2 bârfitori pe cap de locuitor?,

Din 10 fecioare, 5 au rămas pe dinafară, adică jumătate din biserică să rămână pe jos la răpire? Din 12 apostoli, 1 a fost Iuda. Proporţia se mai păstrează azi sau a crescut? Din 2 oameni într-un pat, 1 luat, 1 lăsat, asta să fie proporţia de sfinţi din familiile noastre?

În Gadara omul avea o legiune de demoni în el, adică 6000 de draci. Isus i-a împărţit echitabil în 2000 porci adică 3 draci pe 1 porc. Porcii au sărit în mare, dracii înapoi în porcarii ce L-au izgonit apoi pe Hristos din mijlocul lor. Cel din Gadara avea 6000 de draci în el, Maria Magdalena avea doar 7 draci deci pe lângă el, ea era o sfântă, dar e destul 1 duh rău în tine, ca în Saul, să-ţi facă viaţa iad.

Iuda a stat 2 ani pe lângă Isus şi-a mers în iad, tâlharul a stat 6 ore lângă Isus şi-a mers în rai.

... Doamne învaţă-ne să ne numărăm bine zilele…

* articol ap[rut la 18.03.2011 la http://fundatie.ciresarii.ro/articole/editorial/Putina-matematica-pentru-nelinistea-noastra---Vladimir-Pustan

Săracul şi săracii - Nicolae Geantă

Odată, fratele Tipei, președintele Penticostalilor din România, a fost sunat de un director de CAP să meargă la o înmormântare. "A murit mama și pe ultimul drum va fi condusă de foarte mulți oameni. Vor veni directori, miliția, securiști. Trebuie să fie o predică foarte bună", și-a motivat cererea președintele CAP-ului - o funcție care pe timpul ceaușist era râvnită ca cea de director de bancă din zilele noastre.

După ce și-a pregătit o predică apologetică pentru serviciul funerar, fratele Tipei se pregătea să plece spre serviciul funerar. Cu câteva zeci de minute înainte i-a sunat telefonul în birou. La capătul celălalt era un băiat. "Cineva ne-a dat telefonul dvs. A spus că sunteți un om care ne puteți ajuta. Suntem patru copii săraci, nu am mâncat nimic de câteva zile...". "Dar voi nu aveți părinți?". "Mama e la spital de mai multe zile, iar tata... ne-a părăsit când eram mici...".

Pastorul Tipei a chemat un secretar, a băgat mâna în buzunar, i-a dat niște bani și l-a trimis la adresa copiilor să le ducă ceva de mâncare. Apoi a urcat în mașină și a mers  spre localitatea unde avea loc serviciul funerar. Pe drum îi tot sunau în minte versetul iacovian "credința fără fapte este moartă". Până la cimitir aschimbat predica "La ce ar folosi o credință dacă faptele ei au murit?".

După ce a predicat directorul CAP-ului l-a invitat la masă. "Vă rog să veniți. Vor fi prezentă toată pleiada de aici. Am tăiat doi porci și un vițel". Pastorul a refuzat categoric și s-a îndreptat spre mașină. În fața acesteia îl aștepta un bătrân. Cu un picior de lemn, cu cârjă, cu o căciulă găurită de șoareci. Haina era plină de petece, barba lungă, neîngrijită. Și mirosul... Trebuia să ți limită. Ca la bancomat.

"Trebuie să mă duci acasă", a poruncit invalidul. Pastorul l-a privit mirat. Era dezgustător. Inițial a vrut să-l refuze, dar s-a gândit că bătrânul o să-i reproșeze: "ai predicat despre fapte și acum?".

L-a urcat pe bătrân în mașină. A pornit. Moșul a început să strănute. Îi sărea scuipatul pe bord, pe parbriz. Mirosul era insuportabil. Fratele Tipei a deschis geamul. "Închide-l, eu sufăr cu curentu' ", aporuncit moșul. După câțiva kilometrii pastorul a fost ispitit să-l coboare în mijlocul câmpului! Nu mai suporta!

În final a ajuns. Casa bătrânului era de fapt o... Ruină. Acoperișul spart, vedea stelele din pat. Pereții ghioșați, cu mult moloz la temelie. Vedeai din casă afară. Gardul era de domeniul a fost odată. Uluci căzute, bălării. O tentativă de limitare a proprietății. "Ajută-mă să cobor", a solicitat moșul. Pastorul l-a coborât tare greu. A deschis toate ușile pentru ventilație și hotărât dădea să facă stânga împrejur. "Nu pleci, trebuie să aduc ceva din casă". "Bunicule, stai liniștit, nu mai am timp, mă grăbesc". Și se urcă în mașină. "Te rog, te rog, nu pleca!", a spus săracul cu lacrimi în ochi. Fratele Tipei impresionat a coborât din mașină. Nu putea să treacă pe lacrimile unui infirm.

Încet, încet, bătrânul cu picior de lemn a intrat în casă, apoi a ieșit și a venit la mașină. Cu părul slinos, cu mâinile murdare, a băgat mâna în buzunarul hainei petecite. A scos un plic. "Eu sunt invalid de război, a spus fostul erou. Am o pensie de invalid. Toată viața din asta am trăit. Uite, am aici toate economiile mele. 5000 de lei. Te rog să-mi permiți să iau 10 lei. Îmi ajung câteva zile, până voi lua pensia. Restul de bani, ia-i și du-i la copiii aceia săraci!".

Pastorul a refuzat. "Tăticule, stai liniștit, vom  rezolva noi cumva problema, cu biserica". "Te rog ia banii!". "Nu pot". "Omule vrei să mă trăznească Dumnezeu? Când ai vorbit la cimitir despre copiii aceia mi-a înfipt Dumnezeu un cuțit în inimă. Eu să am bani în casă și ei să moară de foame?". Și a început iar să plângă...

Pastorul a luat banii rușinat. La cimitir fusese atâți oameni bogați. Pocăiți. Nimeni nu a fost mișcat de situația săracilor. Dar un sărac a avut inimă pentru săraci!

Când am auzit întâmplarea m-am gândit că președintele CAP-ului tăiase doi porci și un vițel. Dar n-a zis: "duceți și copiiilor aceia un kg de carne". El nu simțise cu ei. De ce? Nu trăise ca ei.

Să aveți mâinile deschise. E o lecție de fericire. nu ești fericit dacă nu faci pe altul fericit. Dintr-o palmă deschisă poate lua ce ai oricine. O mâna închisă e egoism. Dintr-o palmă deschisă se ia, dar se și pune.

Trăiți cu mâinile deschise! Așa a murit Isus Hristos. Dumneavoastră, eu, trebuie să fim mâinile Lui. Altminteri...

Nicolae Geantă

* O ilustraţie pe care am spus-o elevilor mei la liceu săptămâna aceasta. Pentru unii, ultima din viaţa de elev!

Posibile nefericiri în biserică - Nicolae Geantă

Text biblic: Faptele Apostolilor 8:26-39

Inventio
Mii de km a călătorit famenul. Dar Dumnezeu tot nu se lăsa descoperit! Iar fața îi era plină de tristețe!

Dispozitio
1. Să intri în Casa lui Dumnezeu dar El să nu intre în casa ta
- în biserică toți sunt icoane, dar afară?

2. Să ai Biblia în mână dar să nu-L ai pe Dumnezeu în inimă
- cuvintele Lui poți să le înveți, să le vorbești, dar dacă nu le trăiești?

3. Să te închini lui Dumnezeu dar El să nu știe
- azi forme de închinare sunt multe, fondul însă lipsește

4. Să fi creștin dar să nu fi bucuros
- adevărații eroi ai credinței mărșăluiesc cântând prin Valea Plângerii chiar dacă lacrimile li s-au uscat pe obraz de durere!

Concluzio
Nu contabilizează Dumnezeu minutele petrecute în strana bisericii, ci pe cele trăite cu El, ca El!

Un mod eficient de luptă - de Nicolae.Geantă

Cei cinci împărați care s-au războit cu Iosua când acesta a oprit timp de o zi soarele pe cer (Iosua 10:12), s-au refugiat într-o peșteră. Inițial Iosua nu i-a ucis. "Prăvăliți niște pietre la intrarea peșterii și puneți niște oameni care să-i păzească. Și voi să nu vă opriți, ci urmăriți pe vrăjmașii voștri, și bateți-i; nu-i lăsați să intre în cetățile lor...".

Uneori pierdem vremea luptând doar cu "împărații". Cu demonii, cu oamenii. Cu păcatele grosolane. Iar pe cele mici le neglijăm. Ele se adăpostesc, cresc şi ies iarăşi la atac!

 Închideți în "peșteri" problemele mari, distrugeți-le întâi pe cele mici, apoi întoarceți-vă să spânzurați "împărații" care vă atacă... Dumnezeu e deja de partea voastră!

Ucideţi întîi timpul pierdut pe facebook, la televizoare, minciunelele, moda... Apoi veţi birui în ispitele mari!

Cine câștigă - Nicolae Geantă

Cine câștigă când ai de ales între Dumnezeu și bani, între Dumnezeu și ambiție?
Cine câștigă când ai de ales între o plăcere trupească și a face voia lui Dumnezeu?
Cine câștigă când ai de ales între căsătorie și voia lui Dumnezeu?
Și cine câștigă când ai de ales între Dumnezeu și prieteni?
(A. W. Tozer)

Cine câștigă când ai de ales între Adevărul lui Dumnezeu și dogmele religioase, între Biblie și "tradiții"?
Cine câștigă când ai de ales între donații pentru Hristos și confort?
Cine câștigă când ai de ales între cinstea dată aproapelui și onoarea adusă ție?
Și cine câștigă când ai de ales între Crucea lui Hristos și scaunul personal?
(Nicolae Geantă)

Cireşarii 10 (zece) ani!

Au trecut 10 ani… 

Vă așteptăm să ne fiți alături duminică, 19 mai, ora 18 la Sala Cireșarii din Beiuș ca să sărbătorim împreună. 

Dacă vă pasă de noi… 

Cireșarii de 10 (zece) ani. Cu Vladimir Pustan și ceilalți, în ultima expediție… 

Transmitem pe Cireșarii TV!

Nicolae Geantă la Buteni (Cortul Întâlnirii)

Vineri 17 mai 2013.       - Biserica Penticostală Brad (HD),
Sâmbătă 18 mai 2013.   - Cortul Întâlnirii Buteni (AR),
Duminică 19 mai 2013  - Biserica Penticostală Gura Văii (AR),
                                       - Biserica Penticostală Buteni (AR)

***

Duminică seara voi fi la sala Cireșarii din Beiuș. Cu Vladimir Pustan și ceilalți. Sărbătorim 10 ani! 

La mulți ani tuturor cireșarilor, oriunde v-ați afla!

Cum am devenit Cireşar - de Nicolae.Geantă

Treceam printr-o perioadă dificilă din viață. Eu suferisem o operație, cancerul începuse să muște din tata, iar mama, cea care mă abandonase când eram mic, vânduse casa bunicii și nu-mi dăduse nici măcar un euro! Se spulberase visul meu de a ne face casă la oraș. Se blocaseră posturile în universități, o secretară îmi rătăcise dosarul cu titlul de doctor. Urma un an întreg cu salariul nemărit! Dar capac peste toate, "frații" votaseră împotriva mea la alegerile de la Comunitate. Cică nu mai reprezentam confesiunea! Iar bisericile prahovene devenise sceptice față de mine...

În acest timp, într-o dimineață, la Beiuș, fratele Vladimir Pustan a spus la birou că nu mai poate face față cu editorialele. "Trebuie sa fie cineva în România care să scrie bine. Și constant...". "Dumnezeu ne va aduce pe cineva" a spus Dani Coste. Apoi s-au rugat.

Am trimis un articol fratelui Pustan: "Cu Dumnezeu în diaspora". Nu știu de ce am făcut asta! Nu-l cunoșteam, nu știam mare lucru despre Cireșarii. Nici nu visam să ne întâlnim vreodată! I-am trimis aticolul pentru că venisem din Valencia de la o biserică unde el urma să meargă. L-a citit, apoi a ieșit în ușa biroului: "l-am găsit", a spus celor in redacție. Apoi mi-a trimis un mail extrem de scurt: "mai scrie..."!

Am scris. Un editorial, două, trei, câteva sute... Începeam să devin Cireșar. Au urmat întâlniri: în case de cultură, în săli de sport, în biserici. O școală de predicare. Serbări Cireșarii la mine în județ. Cu toți Cireșarii, sau numai cu unii. Evanghelizări. Întâlniri de tineret. Din satul meu până la marginea țării. Și dincolo de ea...

A urmat un dinamism de care știam numai din cărți. Mii de kilometrii alergați. Misiune. Nopți nedormite, rugăciuni, posturi, proiecte. "Îmi pasă de tine!". Liceeni transformați. Pocăiți. Predici, editoriale, cărți, studii, reviste. O familie uriașă. Cireșarii sunt peste tot în România. Din ce în ce mai mulți!

Au urmat șuturi în spate. Dar fiecare șut e un pas înainte. Critici. Aspre. Asta înseamnă să fi citit sau ascultat. Au urmat împotrivitori la schimbare, obstucționiști, legaliști. Dar și alături un Dumnezeu măreț. Și-un cer cât mai apoape! 

Când ajungi Cireșar nu mai poți da înapoi. De fapt nici nu mai vrei. Intri în ultima expediție...

Nicolae Geantă

Cireșarii, de 10 ani ca oglindă - Nicolae Geantă

În "vremile" actuale, oglinda nu mai e un lux, ci-un obiect necesar în casele noastre. În fața ei ne pierdem o parte din vreme. Zilnic. În fața acestei fețe netede, lucioase, care atârnă pe pereți cu proprietatea de-a reflecta razele de lumină și de-a forma imaginea obiectelor. Ea nu formează obiecte, ci le reflectă. Adică pune în lumină adevărul. Netorsionat, neîndulcit, nerefăcut. Ne arată negreala de pe față, hainele mototolite, părul vâlvoi. Dacă suntem grași nu ne face slabi, dacă suntem cu pete, nu ne face curați. Nu poate face urâtul frumos, și nici altminterea. Pentru un simplu motiv: nu poate! După ce privim în oglindă, noi nu putem rămâne indiferenți. Acțiunea imediat următoare este să îndepărtăm petele. Oricine am fi, oglinda nu ne transformă în niște ascultători uituci, care am localizat hiba, după care nu nu mai pasă. Atât pe mine cât și pe dumneata, ea ne determină să acționăm. Să luăm o hotărâre. Rapid. Și, fie ne schimbăm, fie spargem oglinda! Dar dac-o spargem, am rezolvat curățirea?

De 10 ani Cireșarii. Ca o oglindă pentru suflet. Am ajuns aici pentru că ați decis dumneavoastră! Am început cu tinerii, dar virusul a prins pe toți. Pentru că inimile nu au vârste. În tot acest timp am încercat să reflectăm Adevărul. Fapte, evenimente, realități. Păcat, iertare, Cruce. Într-un cuvânt: Dumnezeu. Predici, turnee, serbări, radio, editoriale, cărți, online. Misiune. Nu noi spălăm sufletele, inimile. Ci, Hristos. Nu noi producem nașterea din nou, ci Duhul Sfânt. Nu noi decidem cine va intra-n Cer, ci Dumnezeu. Suntem decât pictorii Lui. Prezentăm situația așa cum se vede. Și cu speranța aferentă.

Nu dorim să fim un hagiograf, nici să fim plini de reprehensiune la viața bisericii, a societății. Nu dorim să zvârlim ghiulele savante sau să tragem cu gloanțe intelectuale. Ci să reverberăm între oameni undele care se propagă prin Cer. Atunci ei singuri își deschid robinetul lacrimilor. Ne dorim să demascăm surogatele pe drumul sfințeniei. Atunci ne vom întoarce cu toți la mărturie. Apoi, vom urca scările Înaltului și vom intra în Grădina Raiului cu masa întinsă de Dumnezeu. Până atunci să-L reflectăm pe Mântuitorul. Dar, să se vadă chipul Lui în noi...

PS: Nu uitați: toți Cireșarii ne întâlnim la Poarta Cerului numărul 7! 

Nicolae Geantă

Negrul Joseph

Dacă Dumnezeu nu este cel mai mare lucru din lume pentru tine, toate vorbele tale nu mă vor impresiona niciodată cu nimic (A.W. Tozer)

Billy Graham a avut o Conferinta de evanghelizare itineranta in Amsterdam. Cred ca in 1990. Un razboinic massai a aparut acolo, si era evanghelist. Si Michael Card, de aici din orasul acesta, cantaret, a scris povestea aceasta intr-o revista pe care am citit-o. Si… dati-mi voie sa v-o citesc pentru ca este si mai dramatica decat cea dinainte. „Intro zi, Joseph…”- este razboinicul Massai care a aparut in Amsterdam din tribul lui. „Intr-o zi, Joseph, care umbla pe un drum calduros si murdar din Africa s-a intalnit cu cineva care a impartasit Evanghelia lui Isus Hristos cu el. Si atunci si acolo a acceptat pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Puterea Duhului Sfant a inceput sa transforme viata lui si a fost umplut cu atata entuziasm si bucurie incat primul lucru pe care a vrut sa il faca a fost sa se intoarca in satul lui si acolo… sa impartaseasca Vestea Buna cu membrii din tribul lui. Joseph a inceput sa mearga din usa in usa spunand la toata lumea care a intalnit despre Cruce…. suferinta. Si despre mantuirea pe care El a oferit-o… astepta sa vada fata lor luminandu-se, cum a fost cu el.

Dar spre surprinderea lui, satenii nu numai ca nu le-a pasat, dar ei au devenit violenti. Oamenii din sat l-au prins, si il tineau la pamant pe cand femeile il bateau cu fire de sarma ghimpata. A fost tarat afara din sat si lasat sa moara in tufisuri. Joseph a reusit sa ajunga pana la un izvor de apa si acolo, dupa ce a petrecut zile inconstient, a gasit putere sa se ridice. S-a intrebat despre receptia ostila pe care a primit-o de la oamenii pe care i-a cunoscut toata viata. A decis ca probabil spusese ceva gresit sau ca a omis ceva din povestea lui Isus. Dupa ce a exersat mesajul pe care il daduse si prima oara, a decis sa se intoarca si sa impartaseasca acel mesaj din nou.

A schiopatat pana in mijlocul colibelor, si a inceput sa Il vesteasca pe Isus: „A murit pentru voi pentru ca sa aveti iertarea si sa Il cunoasteti pe Dumnezeul adevarat.” – a spus. Din nou a fost prins de oamenii din sat si retinut pe cand femeile il bateau… redeschizand ranile care abia incepusera sa se vindece. Inca o data l-au tarat inconstient din sat si l-au lasat sa moara. A supravietui la prima bataie, a fost ceva deosebit… a supravietui la a doua, a fost un miracol.

Inca o data, zile mai tarziu Joseph s-a trezit in salbaticie – ranit, zgariat, decis a se intoarce. S-a intors la micul sat, si de data aceasta l-au atacat inainte sa aiba oportunitatea de a deschide gura. Pe cand il inconjurau pentru a treia si posibil ultima data… le-a vorbit iarasi despre Domnul Isus Hristos. Inainte de a lesina ultimul lucru care l-a vazut a fost cum femeile care il bateau au inceput sa planga. De data aceasta s-a sculat in patul lui. Acei ce cu atata severitate l-au batut incercau acum sa ii salveze viata… si sa il ingrijeasca sa isi revina. Si satul intreg s-a intors la Hristos.

* o ilustratie de John Piper

Viaţa fără altare - Nicolae Geantă

Portretul pictorului van Gogh

Pictorul van Gogh este o celebritate. Tablourile sale valorează milioane de dolari bucata. Noi credem că e un model de succes, un om care a trăit fericit...

S-a născut în familia unui pastor reformat, unde a manifestat un interes timpuriu pentru creștinism. În tinerețe a urmat un seminar biblic pentru a urma cariera spirituală a tatălui său. A fost chiar pastorul unei biserici mici. Dar... A părăsit biserica pentru pictură.

La început a pictat scene religioase, dar contactul cu artiștii l-au împins departe de moralitate: spre beție, desfrâu, distracții, viață de plăceri etc. Încet, încet a intrat în depresie, în nebunie! A rupt total relația cu Dumnezeu.

Ultima sa pictură: "Trei drumuri fără sfârșit", este un tablou cu trei drumuri, într-un lan de grâu, care nu duc nicăieri! Deasupra zboară un stol de ciori.

Crizele de nebuinie l-au condus pe celebrul Van Gogh  într-un ospiciu unde a și murit. Celebru și nefericit! La ce ar folosi cuiva să fie celebru dar nebun?

S i g h e t _ a g a i n

Sighetul trebuie mediatizat mai intens. Este realitatea cruda a istoriei contemporane – atat de hulita in trecut, dar cu inceput de elogiere in prezent. Este Auschwitz-ul romanesc, este Gayaneh-ul nostru de tortura si oglinda de ateizare, este moartea intinsa pe culmea de rufe, la uscat. Din nefericire este “cocotat in varful tarii”, unde a ramas sa-si planga ranile nemangaiate. Vizitand  “Memorialul” am simtit securea comunista cum imi curgea pe reverul camasii. Nu am cuvinte comparabile sa descriu fiorii, insa afirm că nu am urât niciodata mai mult comunismul decat in ziua aceea (comunismul, nu comunistii).

Paradoxal, desi credem ca in Romania fantoma celor ce ne-au inghesuit mosii la Sighet-Aiud-Rahova-Canal Dunăre-Marea Neagră etc a fost exorcizată, ea bântuie încă uliţele Valahiei. Priviţi câţi români spun că era mai bine în comunism!

Cred că trebuie introdus urgent un manual de Istorie a Comunismului in scoli, pentru ca tinerii nu pot simţii efectul Sighet. Si nici profesorii de Istorie nu-l pot descrie, daca nu l-au calcat, daca nu l-au trăit! Prin urmare, elevii care vizitează Memorialul (şi sunt destui) nu se vor mai plimba ca la Grădina de Vară, fotografiindu-se cu Grupul Statuar, ci vor merge pe plaiurile mioritice cu pledoarii ce ne vor tine departe de un nou Sighet.

Dacă Spurgeon spunea studenţilor săi că ar dori să-i ţină “măcar 5 minute suspendaţi deasupra Iadului”, suficient să predice eficient, eu, Nicolae Geantă, aş dori ca măcar 30 minute să plimb profesorii de Istorie prin celulele morţii din Sighet. Cred în eficienţa asta. Cred, deoarece credinţa noastră nu merge prin vedere! Ştiu că în spatele ei, nu sunt filosofii, nici sofisme. În spatele ei, e Tatăl nostru, e Dumnezeu!

Doamne, fereşte România de un nou Sighet!

PS: Am auzit zilele trecute ca Parlamentul a respins proiectul prietenului și fratelui meu Dorin Dobrincu, ex- directorul Arhivelor Statului, care cere un Muzeu al Comunismului la București, deoarece suntem singura capitală ex-comunistă fără așa ceva! (Vezi mai multe aici http://www.ziare.com/nicolae-ceausescu/comunism/dorin-dobrincu-un-muzeu-al-comunismului-e-

necesar-nu-ion-iliescu-este-piedica-interviu-1233407 )

PS 2 : Sa fi binecuvantat Dorin! Mergi inainte. Nu exista infrangere. Numai cine nu lupta nu poate fi infrant. Dar, nici nu se poate bucura de victorie! Sunt sigur, Dumnezeu te va ajuta sa reusesti!

Tu să nu devii necredincios! - Nicolae Geantă

Pescar. Galileean. Erudit. Profund în gândire. Ales printre cei doisprezece. A renunțat la tot ca să asculte chemarea. 

A văzut cum Hristos a mers pe ape în beznă, a coborât pâine din cer, a vindecat lepra și a alungat o legiune de draci printr-o ridicătură de sprânceană. A simțit lacrimile Tâmplarului la Florii, sudoarea ca de sânge din Ghetsimani și sângele siroaie prelins pe Crucea Golgotei. L-a durut fiecare piron bătut în palmele Lui.  

L-a văzut pe Mesia ridicând un mort din raclă, o fetiță plecată în lumea de dincolo și unul chiar din pântecele cimitirului. Știa Scriptura. O împlinea. Credea în nemurirea sufletului. Și totuși: a devenit necredincios!

Zece perechi de ochi i-au spus că a înviat Domnul în trup. Bașca femeile ce mărturiseau că s-a-ntâlnit cu El în grădina mormântului. Dar el, ca un catâr a rămas! Patru de "nu" a ridicat. Câte unul pentru fiecare punct cardinal. Câte unul pentru fiecare direcție a Crucii. "Doar ce cred eu e corect, iar voi n-aveți destule dovezi în ce susțineți". Era "scepticos". Dar și-un cercetător serios. Era analitic. Cu viața, cu învierea, cu mântuirea nu-i de glumit.

Îndoiala nu-i tot una cu necredința. Ea nu e opusul ei, n-o anulează. Îndoiala nu crede dacă nu vede, necredința nu crede că nu vrea să creadă. "Dacă nu ai îndoieli și nu ai frământari în minte niciodată, fie că te amăgești singur, fie că dormi", spunea Bruckner.

7 zile a fiert în suc propriu. "Dacă m-am înșelat? Dacă nu a fost El? Dacă ucenicii au dreptate". 7 zile în care ceilalți cântau, băteau din palme, erau bucuroși, extaziați. Și aveau pace. 7 zile de singurătate, de retragere în carapace. Devenise insuportabil... Nu se poate credință individuală! E comunitară, obștească. "Unde sunt doi sau trei, sunt și Eu...".

Fără un Dumnezeu viu viața își continuă calvarul. Nesiguranță. Tristețe. Opacitate. Frică. Uși încuiate. Debusolare. Cu biserici închise viața bate pasul pe loc. 

A șaptea zi de părtășie. Ei schimbați, el mototolit. Camera de sus, unde Isus cinase cu ei în seara aceea. "O, de-ar fi aici!". "Tomo, vino să-ți pui degetul în coastă! Tu să nu devii necredincios!". "Vai, dar nu se poate! Chiar e prezent! De unde știe ce-am spus eu zilele trecute? Asta înseamnă că e viu! Domnul meu și Dumnezeul meu!". E declarația de boltă a Tomei, a ucenicilor, a Bisericii. Mulți vrem să fie Domn, dar Dumnezeu?

Toma n-a mai pus degetul în coastă. Nici semnul cuielor nu-i mai trebuia. Hristos a înviat cu adevărat! Nu numai din mormântul Ierusalimului, ci și în viața lui! Hristos are semne nu pentru El, ci pentru îndoiala noastră.

Din ziua aceea nu a mai lipsit niciodată de la biserică. Mai târziu și-a cumpărat bilet de India. Dar numai dus. A trecut pe la parți, pe la perși. Le-a vorbit de credință. Și de îndoială. 40 de ani de misiune. Apoi a sfârșit ucis de împăratul Semedeu (anul 72 dH, zice tradiția). Îi convertise soția, pruncii. A murit în Malabar, ucis de-o suliță în coastă. Strâpuns tocmai de dovada pe care o ceruse lui Dumnezeu!

De 2000 de ani biserica îl numește necredincios. Deși el s-a îndoit o singură dată. Azi, Toma are cu el un dosar uriaș de dovezi: "Doamne, cine e necredinciosul, eu sau ei? Căci de 2000 de ani ei tot se îndoiesc de Tine!". Ne îndoim de atâtea în viață, avem negări, avem frică. Falimentăm adeseori. Dar, n-avem îndoieli câtă dragoste are Isus...

L-a chemat Didimus. Adică Geamănul. Nu știm cine este celălalt frate. "Doamne, oare nu cumva sunt eu?"

Greșesc - Sorin Croitoru

Greșesc

"Nu sunt așa cum vreau să fiu,
Creștinul cel perfect...
De multe ori în viața mea
Eu nu mă port corect,
Greșesc de multe ori în gând,
Sau cu privirea mea,
Greșesc de multe ori zicând
O vorbă poate grea...
Greșesc când cântăresc greșeli
De oameni fără har,
Greșesc atunci când, fără drept,
Îi judec în zadar...
Greșesc când timpul mi-l petrec
Privind deșertăciuni,
În loc să mă îmbogățesc
Cu har în rugăciuni...
Greșesc când nu sunt întrebat
Și totuși eu răspund,
Greșesc, în pântece turnând
Ca-‘n sacul fără fund.
Din tot ce-I place lui Hristos
Greșesc, făcând puțin,
Dar tare harnic mă arăt
La vorbe cu venin!...
Greșesc cu miopia mea
Când văd săraci cerșind,
Greșesc cu ochii prea atenți
Când văd creștini greșind...
Greșesc dorind, greșesc făcând,
Greșesc vorbind, greșesc tăcând,
Greșesc urând, greșesc iubind,
Greșesc cerând, greșesc fugind...
O viață plină de greșeli,
De lucruri fără rost,
Și nu am învățat nimic
Din cele ce au fost...
Atâta doar am învățat:
Că fără Dumnezeu
Degeaba fug, degeaba cad,
Degeaba plâng mereu...
Dar astăzi eu m-am hotărât,
(Nu mâine, ci ACUM!),
Să nu mai fac fără Hristos
Un singur pas pe drum!

Sorin Croitoru

Cerbul la izvor - de Avianus

Ce ţi se pare ţie, umil, nearătos,

Mai mult decât ce lauzi s-arată de folos.

Plecat deasupra undei curate, să se-adape,

Un cerb îşi vede chipu-n oglida unei ape.

Ce rămuriş de coarne pe cap, să-l tot admiri!

Dar cu dispreţ priveşte picioarele subţiri.

Când, speriat de zarva hăitaşilor din zare, Porneşte dus ca gândul de iuţile-i picioare,

Lăsând departe haita, ce urmele îi pierde,

Şi parcă se topeşte în păduricea verde.

Dar coarnele-i dădură prilejul să se vaite,

Căci încurcat în ramuri, fu sfâşiat de haite!

Murind, spunea în sine:

"Pricep şi eu, în fine:

Picioarele hulite

Mă scapă de bucluc

Iar coarnele slăvite

Pieirea mi-o aduc..."

Nicolae Geantă la Suceava

TU SĂ NU DEVII NECREDINCIOS !

Toma, necredincios

Petru, puţin credincios

sâmbătă 11 mai 2013

ora 19,30 - Biserica Penticostală "Fântâna lui Iacov"

Calafindești (Suceava)

duminică 12 mai 2013

ora 10,00 - Biserica CDE Luncuşoara 

0ra 18,00 - Biserica CDE Burdujeni

Nu l-au cunoscut - Nicolae Iorga

Oricât de sfânt era Isus
Şi cât de lămurit prin lut
Vedeai pe Cel venit de sus
Şi ai Săi nu l-au cunoscut

A trebuit ca trupul Său
De mucenic să-L bată-n cuie
Ca să se-arate Dumnezeu
Şi ca la ceruri să se suie!

Nicolae Geantă la Bărbuleşti

un nou eveniment la Bărbuleşti

 joi 9 mai 2012

Biserica Penticostală nr. 1, ora 18,00

laudă şi închinare: grupul Raze de Lumină R Band - Boldeşti, Prahova

mesaj biblic: Nicolae Geantă

La mulți ani Florin Ianovici!

Dumnezeu să vă facă o cuminecătură sfântă și toată viața să fiți o pâine frântă care hrănește nesătuii Împărăției celeste și toți cerșetorii îmbrăcați în crâmpeie de viață! 

Hristos să vă pună uleiul sfânt pe palme ca orice trup pe care-l atingeți să miroasă a iasomie de Eden!

Duhul Sfânt să vă facă penelul ce pictează în slove dragostea spartă în cioburi la Ghetsimani, dar reîntregită în Mireasa ce urcă scările Raiului! Mulțumim Domnului că dacă a dat picturii universale pe Picasso, a dat predicii românești pe Florin Ianovici! Să pictați inimile!

Să fiți stâlpul lacrimilor de unde curge focul ce topește plumbul de pe aripile teluricilor care se chinuie să zboare! 

Să fiți războinicul luminii care câștigă luptele începute și neterminate ale Bisericii ce se războiește cu mintea până la sângele botezului!

Să fiți întotdeauna fluturele desprins de pe aripile ingerilor! Unde vă așezați să răsară fericirea!

Știu, veți trăi veșnic! Dar astăzi se cuvine să vă urăm "La Mulți Ani!". 

Sunt fericit Isuse - de Traian Dorz

Sunt fericit, Isuse, ca-n Seara Rugăciunii,

când pleacă Vânzătorul şi-Ţi mai rămân cei dragi,

– ce bine-i între-aceia ce n-au trădat nici unii,

cu ei primeşti putere spre tot ce-aştepţi să tragi

Mai sunt puţine ceasuri – şi Crucea o să-nceapă

tot iadul se frământă spre lupta-n clipa ei,

oştirile vrăjmaşe vin multe, ca o apă,

şi Mielul merge Singur cu unsprezece miei.

O, ceasurile sfinte trăite între-aceia

ce Ţi-au rămas alături în tot frumosul drum,

Ţi s-a-mpletit viaţa cu-a lor – din Galileia

şi dragostea lor dulce Ţi-e-alăturea şi-acum.

Curata lor iubire statornică şi sfântă

Ţi-e ca o oază dulce într-un pustiu amar

şi ca o-mbrăţişare când duhul se frământă,

– cu tot ce-Ţi iei de-acolo poţi merge spre Calvar.

Slăvit să fii Tu, Tatăl, ce-ai grijă totdeauna,

când dragostea-şi aşteaptă calvarul pregătit,

să-şi capete puterea de-a birui furtuna,

plecând spre ea cu sânul udat de-un plâns iubit.

Nainte de sărutul vânzării vinovate,

Te-a fericit sărutul iubirii pus pe Sân

şi gândul sfânt că-n schimbul unui tâlhar de frate

ai unsprezece îngeri ce-alăturea-Ţi rămân.

Amin

Paştele la creştinii neoprotestanţi

Printre cultele neoprotestante care se pregătesc să celebreze Paştele şi care sunt recunoscute în România se numără Baptiştii, Penticostalii, creştinii după Evanghelie, Biserica Evanghelică Română şi Adventiştii de ziua a şaptea,.

"Principalele caracteristici comune ale acestor confesiuni sunt: nu recunosc tainele bisericeşti; nu au cultul sfinţilor, ori al icoanelor; nu admit ierarhia bisericească; practică, cu unele excepţii, botezul la majorat şi „preoţia universală” (orice credincios poate citi şi interpreta Biblia)", se arată pe site-ul ministerului Culturii şi Cultelor. Şi în ceea ce priveşte sărbătoarea Paştelui, obiceiurile sunt diferite.

În Biserica Penticostală, în Joia Mare are loc "Sfânta Împărtăşanie, iar duminica, seara şi dimineaţa, se ţin slujbe în biserică.

"Pentru noi, penticostalii, sărbătoarea învierii Domnului Hristos e cea mai mare sărbătoare. Pentru că fără înviere nu există nimic. Ce trăim acum e doar existenţă, boli şi impozite plătite. Fără învierea Lui, creştinismul ar fi cea mai crudă înşelătorie de pe faţa pământului… Hristos a înviat!!!", a declarat pentru TVRInfo.ro pastorul penticostal Vladimir Pustan.

Pastorul a mai explicat că în Joia Mare seara sărbătoresc Cina Domnului sau Sfânta Împărtăşanie.

"De joi seara şi până vineri seara biserica este deschisă şi oamenii vin şi se roagă. Duminică dimineaţa şi duminică sera avem slujbe în biserică", a mai completat Vladimir Pustan.

Paștele în Biserica Baptistă

În Biserica Baptistă, se organizează în fiecare seară, în Săptâmâna Mare, servicii divine unde credincioşii se roagă, cântă, iar joi seara se oficiază Cina Domnului. Pastorul baptist Emanuel Dejeu ne-a declarat că în Ziua Învierii se organizează programe speciale.

"Celebrarea zilei Învierii lui Cristos este pentru noi credincioşii baptişti o ocazie de sărbătoare. După Săptămâna Mare, o săptămână plină de semnificaţii, atât pentru Cristosul întrupat cât şi pentru credincioşi, vine dimineaţa Învierii care aduce cu ea bucuria eliberării, bucuria unui nou început, bucuria vieţii noi", a mai explicat pastorul.

Reflexii sub Cruce - Nicolae Geantă

Te poți întoarce în vreo direcție fără să dai cu ochii de ea? Sus pe turla unei biserici. La colțuri de stradă. În vârfuri de deal, de munţi. Monumente, troițe. Gravată  pe Biblii. Pe amvoane. Pe ușa farmaciilor. Pe Salvare. Pe steagurile unor state. Sculptată pe pietrele funerare. Prezentă la căpătâiul oricărui mort. Din Alaska până în Australia.

E semnul universal al creștinismului. Mai mult decât un simbol al religiozităţii, e locul de întâlnire dintre păcătos şi Dumnezeu, dintre timp şi eternitate! Oriunde-o vedem ne aminteşte de Isus Hristos Mântuitorul lumii. De patimile sale. Dar şi de iertarea noastră!

Cu brațele spre Est și Vest. Deschise spre infinit. Şi pentru toată lumea. O parte indică sfințenia Lui Dumnezeu, cealaltă arată dragostea Sa. O, câtă dragoste poate s-arate! Întinsă între pâmânt şi Cer. Un capăt sprijinit teluric, altul ridicat spre înălţime. Crucea le leagă. Comunică cu ele. Le face una.

“Tragedia ei îi cheamă pe toţi cei care trec prin suferinţă… Absurditatea ei îi atrage pe toţi cei cinici… Speranţa îi ademeneşte pe toţi aflaţi în căutare”, scria Max Lucado. Puterea ei vindecă. Şi suflete şi trupuri. Realitatea ei stârneşte controverse. Dar şi cele mai multe lacrimi şi laude!

Crucea a făcut săracii bogaţi, respinşii acceptaţi, păcătoşii sfinţi. Iar moartea nu mai are bold…

Alături de Cruce au rezistat martirii. Cu ea Dumnezeu a schimbat lumea. Şi o mai schimbă. Sub ea nu vom singuri niciodată. Şi nici învinşi!

Cruce. Sânge. Iertare. Mântuire. Iubire. Vindecare. Evanghelie. Pocăinţă. Misiune. Empatie. Reparaţie. Răscumpăraţi, Milioane. Aripi. Înviere. Cer. Mielul. Îngeri. Cununi. Cântări. Cină. Eternitate.

Mai poţi sta nepăsător sub poala Crucii?

Proiectul "Lumină pentru Rromi"

Biserica de Rromi din Boldeşti are numai 3-4 ani vechime. Construită de tineri, din scânduri şi chirpici, cu covoare de iută pe jos, canapele şi scaune de 3-4-5 feluri, o scară din fier pe care abia urci dar şi cu o curte fără gard finalizat, biserica ce până nu de mult avea o sobă care scotea fumul şi pe uşă şi pe coş, e una dintre cele mai dinamice comunităţi evanghelice prahovene: are un grup imens de copii, mulţi tineri şi cca 50 de adulţi. În câţiva ani a crescut probabil de 10 ori!

Situată într-o comunitate cu peste 250 de copii rromi, unde "iarba creşte în case cum creşte pe islaz" iar pruncii nu manâncă decât odată pe zi (seara), biserica a demarat un proiect pentru a construi o şcoală. Visul lor este ca tinerii rromi să nu mai fie paria societăţii. Deja unii dintre evanghelici sunt studenţi la medicină, absolvenţi de facultate sau viitori bursieri (de facultate). Viorel Oprişan, alias Picky, pastorul bisericii are o emisiune radio pentru rromi de peste 9 ani!

Proiectul şcolii a fost demarat împreună cu o fundaţie din Franţa, care l-a abandonat din nefericire deoarece nu tot Consiliul de Administraţie francez a vrut să sprijinească/sponsorizeze o şcoală care funcţionează pe lângă o biserică! Ridicată la roşu, dar fără acoperiş, noua şcoală a rămas fără sprijin financiar. De aceea lansăm acest viodeoclip. 

click si

http://www.youtube.com/watch?v=NQeUXf77nKw
http://www.youtube.com/watch?v=yTH3vLd9epE

Trebuie să precizăm că "şcoala" funcţionează deja în cadrul bisericii, în fiecare zi. Dimineaţa, înainte de a pleca la şcoală publică, toţi copii de rromi vin la biserică unde primesc câte un sandwich apoi sunt preluaţi de microbuz pentru a merge la cursuri, unde una dintre fetele absolvente este învăţător. După cursuri copiii vin din nou la biserică, unde sora învăţătoare şi învăţătoarea de la şcoala duminicală (care este şi un excepţional organist!) fac temele cu pruncii apoi sunt trimişi acasă! Pe lângă fetele rrome elevii mai erau îndrumaţi şi de o tânără franţuzoaică, profesoară de chimie care şi-a abandonat jobul în Hexagon ca să msioneze printre rromii din România!

Visul rromilor şi al lui Picky este să finalizeze şcoala, unde "toţi copiii din etnie îşi vor pregăti temele, vor face duş - să meargă la şcoală curaţi, şi vor mânca înainte de a ajunge acasă". Un fel de school after school. "Este singura modalitate de a scoate ţiganii din subcultura lor", zicea pastorul care vede o comunitate cu oameni de elită în următoarele două decenii: medici, avocaţi, profesori, pastori şi de ce nu... un preşedinte! "Ce, numai America să aibă un Obama?".

Unii din tinerii bisericii de rromi din Boldeşti fac parte şi din grupul coral "Qvo Vadis". 

(click http://www.youtube.com/watch?v=c0TEzvgvGpM)

Sunt unul dintre colaboratorii acestei biserici încă din primii ei ani de existenţă. Tinerii "Raze de Lumină R Band" slujesc alături de mine în evanghelizări. Vin în misiune oridecâte ori îi chem. Învaţă bine. Unul dintre ei a luat luna trecută nota 10 la simularea pentru bacalaureat la limba română, cea mai mare notă din liceul său, şi probabil din judeţul Prahova. Fetele sunt de o modestie mai rar întâlnită! Sunt săraci, microfoanele le joacă feste întotdeauna când avem evanghelizări sau seri de tineret, nu au o sonorizare bună, nici video-retroproiector. Şi nici măcar husă la orgă. Însă Dumnezeu i-a înzestrat cu voci superbe... Dar şi cu aripi!

Nu am făcut niciodată un anunţ umanitar pe blogul meu! Pentru ei însă... Cred că e timpul să încercăm să-i ajutăm să nu mai zboare cu aripile încărcate cu plumb! Contactaţi-i /(aveţi adresele lor în videoclip) sau contactaţi-mă!

Hristos să vă fie alături pe tot drumul parcurs spre Eden!

Tablouri cu mormântul gol

Text: Marcu 16: 1-8

Inventio
Jimmy și oul de Paști. El - copil cu dizabilități. Ceilalți - normali. Învățătoarea le-a cerut să realizeze un siFmbol al Paștilor. Ei au adus adus ouă roșii, crucifixuri, hristoși răstigniți. El a venit cu un ou alb. Toți au bufnit în râs, l-au batjocorit. Oul său era... gol! Ca mormântul lui Hristos!

Dispozitio

1. Un mormânt gol presupune un Hristos viu
Maria Magdalena

2. Un Hristos viu presupune iertare
Petru

3. Un om iertat trebuie să trăiască o viață nouă
Ucenicii

Concluzio
Trebuie să dovedim că Hristos este viu! Că Biserica e vie!
Dar înainte de învia întotdeauna există o moarte!
Eu, dvs.

Hristos a Înviat!

Hristos Anesti! Aleithos Anesti!

Nu există înviere fără moarte - Vladimir Pustan

Hristos a murit vineri pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu și a înviat duminică pentru a-și satisface iubirea față de oameni.

La Crăciun a fost o promisiune a unei mântuiri, la Paști a fost împlinirea acelei promisiuni.

În Ioan 12 spusese că bobul de grâu trebuie să moară mai întâi de a ajunge pâine. Trebuia să se țină de cuvânt…

Înainte de a trăi față de Hristos trebuie să mori față de lume. Să-ți moară agendele, prioritățile, firea pământească, hobby-urile ca să poți trăi în libertatea robiei Lui.

Ca să trăiți bine (vorba președintelui Băsescu) trebuie să muriți bine. De aceea ne trăim creștinismul nostru șchiop și infantil, pentru că n-am murit chiar de tot. Vechea viață e numai amețită și oricând se poate trezi să muște. Înfrângerile spirituale vin din neînfrângerea cărnii.

Să nu uitați niciodată jertfa de la Calvar. Ea este asigurarea atât a unei morți necesare cât și a unei vieți noi. O viață nouă aici, garanția unei vieți viitoare veșnice.

Să murim cu El ca să trăim pentru El.

Sărbători binecuvântate!

*preluare de la http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Nu-exista-inviere-fara-moarte---Vladimir-Pustan-

Sfaturi de la Sf. Ioan Gura de Aur cu ocazia învierii

Cel ce a postit cat si cel ce nu a postit sa se bucure azi de Masa cea plina de bunatati! Mancati cu toti din vitelul cel gras! Si cel bun si fiul risipitor, Sa nu ramana nimeni flamand. 

Sorbiti cu totii din paharul credintei. Bucurati-va de maretia bunatatii Sale!


Nimeni sa nu fie trist pentru ca este sarac, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu ne-a fost dezvaluita!


Sa nu fie nimeni abatut din cauza pacatelor sale; pentru ca iertarea ne-a venit din mormantul Domnului.


Sa nu fie nimeni infricosat de moarte, pentru ca moartea Mantuitorului ne-a eliberat pe noi!

de Nicolae Meleacă

Teorii greşite despre Învierea Domnului Isus Hristos

Text: Matei 28:11-15
Invenţio
Jimmy era un băieţel de 8 ani cu dizabilităţi. Doamna învăţătoare se chinuia să-l înveţe să deschidă gura, să scrie măcar o literă. De Paşti ea a organizat un concurs: cine reprezintă cel mai frumos Învierea. Copii au făcut cruci, ouă şi iepuri. Jim a adus un ou alb. Copiii au râs. Mai ales că oul era... gol!

Trăim în vremuri tulburi prieteni, când cei mai mulţi râd de noi, de cei câţiva care mai credem în Înviere. În adevăratul sens al cuvântului. Să nu uitaţi: batjocorile lor neargumentate nu sunt decât gloanţe oarbe. Învierea este însă un tun de foc! Oricine luptă împotria ei se va face de ruşine!

Dispoziţio
Încă din dimineaţa Învierii, Satan a încercat să umbrească cel mai important eveniment din lume! Preoţii mai de seamă au chemat soldaţii romani, le-a umplut pungile cu bani şi i-a sfătuit să mintă. Să spuneţi: "ucenicii Lui au venit noaptea pe când dormeam noi şi l-au furat" (Matei 28:13).

1. Teoria trupului furat nu poate rămâne în picioare nici o secundă. Dacă soldaţii au adormit trebuiau aspru pedepsiţi. Cadavrul lui Isus trebuia căutat în toate ungherele, scos şi rarătat lumii întregi! Apoi, credeţi că printre ucenicii nu ar fi fost nimeni care să ciripească? Ori vreun intrus, vreun şarlatan asemeni lui Chillon din "Qvo Vadis" nu ar fi suflat despre cadavru?

2. Teoria leşinului - zice că Isus n-ar fi murit pe cruce! Că suferinţa i-a provocat un leşin, făcându-L să pară mort. Apoi aerul rece al mormântului l-a resuscitat. N-a fost înviere, ci trezire din leşin. Ca să susţinii o asemenea gogoriţă trebuie să infirmi istoria evangheliei. Nimeni, nici măcar iudeii, până  în secolulu XVIII nu a contestat că Isus a fost bătut, răstignit, mort, pus în mormânt decedat, îmbălsămat. Atât ucenicii cât şi romanii au confirmat asta! Cum e posibil ca un om ce-a fost leşinat să dea o piatră de două tone la o parte? Cum să treci neobservat de gărzile romane? Dar giulgiul, cum e posibil să fie aşezat sul?

3 Teoria halucinaţiei - zice că mintea ucenicilor le-a jucat feste. Erau atât de înrobiţi de Isus încât nu au putu să admită că a murit! Această teorie încalcă psihologia umană! Este imposibil ca o halucinaţie să se declanşeze la doi oameni simultan, ca o credinţă exaltată să cuprindă minţile câtorva zeci de persoane cu aceeaşi "vedenie"! Halucinaţiile, visele, sunt individuale. Asta o spune ştiinţa! Apropos, e cineva care îşi aduce aminte ce am visat eu aseară? Ştiţi ce se face că uită această teorie? Mormântul gol!

4. Teoria mitului - zice că Biserica a împrumutat mitul învierii la o sută şi ceva de ani după răstignire! E teoria Zeitgeist. O prostie! Ceea ce ignoră teoria este mulţimea! (Pavel face trimitere la o mulţime de oamenii în viaţă care au văzut pe Hristos înviat):. Apoi în nicio religie, nici la azteci, nici la egipteni, nici la hinduşi, nici la fenicieini ori greci n-a înviat niciodată nimeni! Mircea Eliade, vine şi ne spune că în cazul unor zei care mor şi învie "e o speculaţie bazată pe jocul imaginaţiei cu privire la texte ambigue,  de regulă aparţinând literaturii latine târzii". Adică la sute, sau o mie de ani distanţă de dimineaţa Învierii lui Hristos!

5. Teoria mormântului greşit - zice că femeile, habauce de cap ar fi nimerit în alt cavou! Raportul istoric menţionează că Isus nu a fost înmormântat într-un cimitir public, ci într-un mormânt privat, într-un loc privat, fără alte cavouri în preajmă! Cum era să greşească. Nu trecuseră decât o zi şi două nopţi. Apoi mormântul fusese sigilat. Un grup de oameni auvăzut. Apoi au fugit Petru şi Ioan, şi alţi ucenici la mormântul cunoscut. Ei ar fi fost indignaţi dacă ar fi fost păcăliţi. Dar gărzile romane, preoţii, n-ar fi scos mortul din cavoul de piatră! Însă nu au avut de unde să-L ia!

Concluzie
Nu există nici un dubiu, învierea lui Isus Hristos este cel mai veridic moment din istorie. Avem mai multe dovezi despre ea decât despre orice personalitate antică!

Dacă n-ar fi fost înviere cine ar fi murit pentru o minciună? Dacă n-ar fi fost înviere Biserica n-ar fi rezistat! Dacă n-ar fi fost înviere am fi fost cei mai nenorociţi dintre oameni, credinţa ne-ar fi fost zadarnică, ne povăţuieşte apostulul Pavel! Dar Hristos a înviat din morţi! Asta e dovadă că e Fiul lui Dumnezeu!

Să credeţi din inimă că Hristos a înviat! Şi să mai credeţi că vom învia şi noi! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Hristos a înviat! Poate cineva să infirme?

Alin şi Florina Jivan - Cine-ar putea

Întâlnirile de la Cruce

La cruce:
1. S-a întâlnit ura cu dragostea și a învins dragostea

• “Tată iartă-i căci nu știu ce fac”

2. S-a întâlnit legea cu harul și a învins harul.
- legea l-a pironit pe Isus pe cruce dar harul ne-a redat noua libertatea
Ioan 1:17 - “căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.”

3. S-a întâlnit păcatul cu iertarea și a învins iertarea
Isaia 53:5 –  “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

4. S-a întâlnit omul cu Dumnezeu și a învins… omul
- se va sublinia această  ”învingere a omului” prin doua aspecte foarte sensibile:

• Isus a ales să se lase crucificat de om

Faptele apostolilor 2:23 - “pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.”

• Isus a redat omului libertatea (“învingerea” ca și triumf al dezrobirii de sub povara păcatului)

1 Petru 2:24 - “El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Cocluzie
Astăzi te întâlnești cu mila lui Dumnezeu, esti gata să o accepti?
Va fi o zi când omul se va întâlni cu Dumnezeu și va învinge Dumnezeu (judecata de apoi când Dumnezeu va avea ultimul Cuvânt)

* o schiţă de predică a fratelui Cristi Boariu, Arad

http://cristianboariu.wordpress.com/