Odată, pe când se plimba pe malul mării meditând asupra Trinităţii şi era supărat că nu găseşte un concept clar de definire a acesteia, Sfântul Augustin a zărit un copil care plângea cu amar. Uitându-şi supărarea sfântul a întrebat pruncul de ce ţipă. "Nu pot să golesc marea în gaura asta din nisip", fu răspunsul inocenţei infantile. Augustin găsise răspunsul: "Cum poate un om spera să cuprindă un Dumnezeu infinit într-o minte finită?".
Ne chinuim degeaba încercând să-L înţelegem pe Dumnezeu. Nici Iov n-a reuşit. El e tot timpul imprevizibil. Când totul pare fără ieşire, Iehova tot mai are o soluţie! Teerstegan spunea că "un Dumnezeu care este înţeles, nu este Dumnezeu. Nu poţi să dai explicaţii despre El atât de plauzibile încât să înlături misterul care-L învăluie".
Wurmbrand spunea că a te plânge de absenţa Sa e ca şi cum ai plânge că nu poţi să-ţi ţi creierul în mână.
Nu vă supăraţi pe cei din jur care plâng că Dumnezeu nu poate fi cuprins între nişte parametri. Ei tocmai întăresc doctrina noastră. Opinăm cu Bonaventura: ""Putem şti despre Dumnezeu numai ce nu este, nu ceea ce este".
Dumnnezeu este un cerc, cu centrul peste tot şi cu marginile nicăieri! Să aveţi o viaţă teocentrică. Nu încercaţi să deveniţi periferici. El este şi acolo...
Nicolae Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu