Bisericile nu-s ca Dumnezeu fiidcă nu umblă cu Dumnezeu. El a venit să meargă înaintea noastră tot drumul, nu o bucată, şi nici să rămână încuiat în altare până la slujba viitoare. Când biserica nu umblă cu Dumnezeu se simte la cântare, la rugă, la predică. La pungă. La evanghelizare, la numărul de sfinţi. Din bănci, nu de pe pereţi!
Când bisericile umblă cu Dumnezeu, mass-media nu mai face promo gratuit divorţurilor, gay-lor, băieţilor "deştepţi", nici corupţiei, nici ştirilor de la ora 5, nici berii nu ştiu care. Dar nici preoţilor sau pastorilor îmbrăcaţi în sutană peste blana de lup. Iar tinerii, din şcoli şi licee, nu vor mai umbla cu Halloween-ul, cu droguri la ciorap şi nici cu tatuaje à la Fantastic sau toalete de lady Gaga.
Umblarea cu Dumnezeu face oameni ca Dumnezeu. Sfinţi, buni, iertători. Ranchiuna, mândria sau judecata pastorului, vin de la stat prea mult pe Facebook. De la socialiazare (şi nu neapărat online). De la garduri. De la cafele. Dar şi manele. Nu trebuie să spui cu cine umbli, căci se vede cui îi slujeşti.
Saul a început cu Dumnezeu de mână, dar după o bucată de drum s-a smuls şi-a luat-o la goană pe miriştea poftelor, apoi a sfârşit mergând la vrăjitoare. Dima a fost un sceptic, şi după un cros cu creştinii, s-a întors cu spatele la cer. Hristos nu contabilizează doar startul, ci şi pasul după linia de sosire. Pavel nu s-a oprit după primul sprint. Nu-L apucase încă pe Domnul.
Biblia spune ca după ce a născut pe cel mai longeviv bărbat de pe planetă, Enoh a mai avut 100.000 de întâlniri cu Dumnezeu. Apoi, nu s-a mai văzut. După o umblare lungă cu Hristos nu te mai vezi tu, ci Domnul.
Umblarea cu Dumnezeu înseamnă consecvenţă. Perseverenţă. În fiecare zi avansezi. Cu fiecare pas eşti mai aproape de El. Şi, spunea Vladimir Pustan, e ca mersul pe bicicletă: când nu mai pedalezi, cazi.
Dumnezeu are nevoie de Enohi. Mai ales în aceste vremuri tulburi. Vrea să umble cu ei de mână pe pământ. Mai mult, le-a cumpărat şi bilete la business-class. Fără întoarcere!
"Cu Dumnezeu în fiecare zi / să fim şi noi în lumea de ţărână / la pieptul Lui, mergând cu El de mână / Şi, într-o zi, umblând aşa mereu / ne vom trezi în cer cu Dumnezeu..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu