De pe extreme în centru. Apoi în vârf - Nicolae Geantă

Rahav şi iscoadele

A avut o viaţă excentrică. Întâi, a fost un arhitect prost. Căci şi-a zidit casa la marginea unui zid gros. Arheologii spun că zidul n-avea temelie. Era ridicat haotic, direct peste cărămizi. Ei zic că la zgomotul unui avion s-ar fi făcut praf. Dar, ca să-l facă de râs, Biblia spune că a picat la sunetul unor trimbiţe! 

Nu numai casa şi-a zidit-o prost. Ci şi traiul. Căci, când începi să ridici strâmb, totul în viaţă va creşte anapoda. A ales să-şi vândă trupul. Apoi, să iasă numai noaptea. Ziua nu doar soarele o ardea, ci şi ochii acuzatori. Relaţiile i s-au făcut franjuri. Încrederea i s-a ciobit. Devenise reper pentru toţi arătătorii din deget. De-o vreme, nici idolii, nici templele n-o mai ajutau. Doar la periferie mai încăpea. La limita osândei. 

Când a vizitat-o doi de la spionaj, nu şi-a trădat inamicul. Apoi, toţi ai săi se pregăteau de război, iar ea s-a pregătit de predare! Știa răspunsul: nimeni nu poate învinge pe Dumnezeu! Dar şi că lupta cu El nu se câștigă decât când scoţi batista.


 În ziua-n care ceilalti se-ncredeau în ziduri, ea şi-a pus toată nădejdea într-un fir roșu. Acelasi fir care altădată o condamna, acum îi devenise salvare. S-a dovedit mai târziu că firul credinţei, oricât de subţire ar fi, e mai rezistent decât zidul religiei. A fost atât de rezistent, încât a ținut agaţată toată familia sa în zborul spre mântuire.

 Înfiată de poporul advers, oamenii i-au dat un loc în afara taberei. Aşa-s oamenii, când greşeşti te iartă, dar nu te uită. Canaaniţii o marginalizase toată viaţa, acum evreii o marginalizau din nou. Aproape că se învăţase cu periferia. Să fi tot timpul străină. Chiar printre ai tăi. Dar, Dumnezeu a luat-o de mână şi a dus-o în centru. A căsătorit-o cu un bărbat dintr-o familie renumită. Ea, i-a născut un băiat, care apoi a născut un bunic de rege.  

Dumnezeu n-a salvat-o sa rămână la periferie. Şi nici în centru măcar. El a urcat-o în vârf. Prin urmare, din ea, din Rahav, peste ani s-a născut Mesia, Isus! Când Dumnezeu ne ia de la o periferie, nu ne duce în altă extremă. El nu vrea nici măcar să stăm în centru. Ci, vrea să ne urce în vârf. În cer. Între sfinţi. Maslow zicea că în piramida valorii în vârf sunt doar geniile. Normalii, infractorii, vor rămâne totdeauna jos, în talpă. Hristos însă face sfinţi şi din ei. Iar un sfânt e mai valoros decât toate geniile!