Predică a la Nastratin

Într-o zi sătenii se gândiră să-i facă o farsă lui Nastratin. Oamenii credeau că el este un om evlavios, așa că au mers la el și l-au invitat să predice la ei la moschee. Acesta căzu de acord. Nastratin intră în moschee, trece în fața oamenilor și îi întreabă:

“Oameni Buni! Știți ce am de gând să vă spun?”
”Nu, nu știm” strigaseră ei.
“Până când nu știți, nu vă spun nimic”. 

Coboară de la amvon, iese din moschee și plecă la locuința lui. O delegație de oameni au mers după el și l-au rugat să predice măcar vinerea viitoare. Nastratin a acceptat. S-a prezentat la moschee și își începu predica cu aceeași întrebare ca mai înainte. De această dată, congregația răspunse într-un singur glas:

“Da, Nastratin Hogea, știm ce dorești să ne spui”.
“Bun, răspunse Nastratin, atunci nu are rost să vă predic. De ce să vă mai rețin?”

Fiind rugat să predice și a trea oară, Nastratin Hogea își începe predica în același fel:

“Știți ce am de gând să vă spun” spuse Nastratin.
“Uni dintre noi știm, alții nu” vine răspunsul din congregație.
“Excelent” spuse Nastratin “atunci cei care știu să le spună și celorlalți care nu știu” 

Și Nastratin plecă fără să le predice.

PS: Nu ştim dacă unii predicatori au auzit povestioara asta, dar suntem consternaţi că aplică aceleaşi principii!