Dezamăgit de Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

O colegă de-a mea, care este o fată tare de treabă, mi-a mărturisit azi dimineaţă că sora ei este dezamăgită de răspunsurile lui Dumnezeu. De aceea, a lăsat-o moale cu biserica. "Nu ştim de ce, dar de patru ani aşteaptă ca Domnul să-i răspundă la rugăciuni, şi nu primeşte nici un răspuns. Nici în plan profesional, nici sentimental... Nimic. Ea se străduieşte să facă ceva, dar Dumnezeu pur şi simplu tace...".

I-am spus profesoarei să-şi imagineze că suntem internaţi într-un spital, cu operaţii grele, mobilizaţi la pat. În salon intră preşedintele României. "Domnule preşedinte, am nevoie de 100 de euro pentru medicamente", îi strigăm noi. "Ce crezi, ne va ajuta?". "Nu", mi-a răspuns scurt şi sec colega. "Aşa este. Dar dacă în salon cu noi este fata preşedintelui, şi când intră acesta ea îi cere 100 de euro, ce crezi, îi dă?". "Fără nici o problemă". I-am explicat prietenei mele că tot aşa lucrează şi Dumnezeu. Dacă-i eşti fiu, El îţi va răspunde prompt la rugăciune.

Nu vreau să creez vreo disensiune, dar (i-am spus şi profei) dacă nu eşti fiu, atunci s-ar putea să aştepţi ceva vreme răspunsul. Ori toată viaţa. E drept, Dumnezeul nostru e un Dumnezeu cu mână largă, şi dă oricui cere. Oricând. Dar nu-ţi dă, dacă tu vrei să trăieşti oricum! Isus Hristos ar fi putut să elibereze tâlharul de pe cruce. Dar, l-a dezamăgit, şi n-a făcut-o (poate) pentru că tâlharul s-ar fi întors înapoi la tâlhărie, nu l-a sfinţenie!

Adeseori, suntem dezamăgiţi că Dumnezeu nu răspunde cererilor noastre. Suntem dezamăgiţi că visurile noastre nu-s finalizate, că nu ne iese pasenţa. Nu ne iese, când gândurile nostre nu sunt gândurile Lui! Dumnezeu nu este cel care dezamăgeşte, ci aşteptările noastre nerealiste. De aceea, la 9 ani, Lev Tolstoi, după ce a plonjat cu capul în gol de la etajul trei “încredinţat că Dumnezeu o să-l ajute să zboare”, a fost total dezamăgit că aterizarea violentă era să-l ucidă.

Dacă îl confundăm pe Dumnezeu cu realitatea fizică a vieţii – având pretenţia să ne bucurăm mereu de o sănătate perfectă, de un servicu bine plătit, ori de un partener care nu greşeşte – nu facem altceva decât să ne opunem riscului dezamăgirii zdrobitoare. Oricum, spunea Oscar Wilde: “în lumea asta există două tragedii: una este să nu primeşti ceea ce doreşti, iar cealaltă să primeşti ce doreşti”.

Pe de altă parte, nici măcar favoriţii lui Dumnezeu nu sunt scutiţi de vremuri în care Tatăl pare că a amuţit. Că nu mai oferă nici o garanţie. Se germinează îndoiala. Însă, după cum spune Paul Tournier: “Acolo unde nu există motive de îndoială, nu există nici motive de credinţă”.

CS Lewis spunea că iniţial Dumnezeu tratează creştinii ca pe nişte bebeluşi. La convertire, şi imediat după aceea, răspunde impresionant, la orice strigăt. Apoi, în timp ce credinţa creşte, răspunsurile Sale devin tot mai rare!

Nu vă pot spune că nu veţi fi dezamăgiţi. Sau că nu veţi suferi din pricina Lui Dumnezeu. Vă îndemn doar să priviţi la Isus, care după ce a strigat “pentru ce M-ai părăsit?” a transformat dezamăgirea în glorie!

Eu cred că Dumnezeu când tace, de fapt ne-mpinge să căştigăm... singuri!

Nicolae.Geantă