Vă scriu celor ce terminați cursurile școlii de predicare. Prima promoție. Vă scriu cu pana înmuiată în cerneala despărțirii, cu sufletul pustiu de încă o trimitere în lucrare.
Ne-am revărsat în voi fără să vă dați seama. V-am împărtășit bucuriile, tristețile, lacrimile, cunostințele, nedumeririle noastre. Acum le duceți mai departe.
Să iubiți bisericile, să iubiți oamenii. Să smulgeți suflete din iad, să-i întăriți pe cei slabi, să-i ridicați pe cei căzuți…
Să fiți tari… să nu va încovoaie vântul, bârfa, micimea, sulița aruncată. Să vă feriți de sulițe dar să nu le aruncați înapoi. Dumnezeu are nevoie de predicatori nu sulițași.
Să vă pregătiți. Zilnic să studiați, să vă rugați, să creșteți. Să fiți optimiști. Veți fi predicatorii bisericii răpite la cer… zilele frumoase ale bisericii de acum încolo urmează.
În numele profesorilor, drum bun prieteni!
(articolul a apărut în Revista ”Predicatorul”, iunie 2012, click AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu