Dacă...

Dacă două mâini rebele, nu te-ar ţine orb mereu
Te-ai opri în clupe grele, şi privind cu drag la stele,
Ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu!

Dacă două mari zăvoare, nu te-ar ţine surd mereu
Ai şopti: Ce meşter oare scoate păsări cântătoare?
Şi ţi-ar spune fiecare:
Dumnezeu!


Dacă marea-nstrăinării nu te-ar ţine mut mereu,
Ai striga în largul mării: Cine-i tatăl îndurării
Şi ţi-ar spune valum mării:
Dumnezeu!
 
Dacă ţia-i vedea veşmântul care îmbracă vechiul eu,
Ai umplea de plâns pământul;
Dar privind cu drag Cuvântul, vei simţi în piept pe Sfântul
Dumnezeu!