Viața creștină e-o luptă. O luptă pe viață și pe moarte. E atât de dinamică, încât dac-o trăiești n-ai timp să te plictisești.
Rutina face viața corvoadă. De fapt, rutina, omoară vieți. Ea e șoferul ce conduce cu ochii închiși pe-o pantă ce coboară-n abis.
Rutina te face să nu mai investești. Nici măcar în tine. Te demotivează.
Rutina te face să uiți de consiliere. De mărturisire. De botez. De juruințe.Uneori rutina îți spune că poți să predici și fără să te pregătești. Reușești și așa. Să plictisești. Îngrozitor.
Lucrătorii rutinați/uzați, uită să mai aibă părtăşie cu Dumnezeu. De aceea nu mai au nici descoperiri biblice. Deci, nu mai au ce spune...
Rutina golește bisericile noastre. Dar umple canapelele din fața televizoarelor, cârciumile, tribunalele...
Ca să eviți rutina, fi sabatic din când în când, spunea fratele Emil Bartoș. Adică retrage-te să te încarci spiritual. Retrage-te la mentorat. Caută-ți un duhovnic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu