sâmbătă, 3 septembrie 2011

Sfatul Maimuţelor

poezia circulă pe Net;
          nu cunosc cine e autorul      
        
                   Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
                Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
                A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
                Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
                Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
                Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
                Şi , zău , savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
                Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
               

Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
                Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
                Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
                Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
                văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
                Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
                Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
                E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
                Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
                Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
                N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
                Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
                Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
                Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
                Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
                În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
                Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
                Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .
           
                Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
                În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
                Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
                Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
                În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
                Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
                Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
                De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .
                                
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
                Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
                Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt , 
  Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
                Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
                Nebuni după putere şi după bunăstare !
                De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
                Contează doar averea şi înmulţirea ei .
                Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
                O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
                La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
                Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
                Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
                N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .
                  
                Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
                La noi nu se întâmplă război religios ,
                Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
                Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
                Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
                Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .
              

                E-ADEVĂRAT CĂ OMUL,
ACEST BIPED, GUNOI ,
                ARATĂ CA MAIMUŢA. DAR... N-A DESCINS DIN NOI!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu