vineri, 1 iulie 2011

Psalmul încurajării - de NicolaeGeantă


Printre norii întunecați ai tristeții, se zăresc, vag uneori, razele timide ale speranței.

Printre griji și nevoi, amărăciuni și suspine, putem vedea zâmbete, lumină și căldură, ce ne ajută să trecem de întuneric ți frig.

Chiar dacă uneori ce e rău ne doboară, există harul cerului, care iartă, uită și iubește.

Pretitindeni, urât și frumos, rău și bine, drept și nedrept, sfânt și profan, toate acestea se împletesc n Valea Plângerii, unde îngerii mântuiți nu înceteayă să se roage.

Adevărații eroi ai credinței, trec cântând prin Valea Umbrei Morții cântând osanale Cerului, în ciuda faptului că obrajii lor sunt uscați iar burduful lacrimilor le e secătuit.



Priviți spre Cruce, acolo unde Cerul și-a deschis poarta, pentru a urca păcătoșii pe muntele cel sfânt.

Coroana Sa de spini, valorează mai mult decât toate tiatirele lumii. Lacrimile Celui răstignit între cer și teluric au adunat în ele întreaga durere pentru rătăcirile noastre. O singură picătură de sânge prelinsă pe spinii lui Isus, e mai scumpă decât toate diamantele din lume. Iar în poala hainei Sale sunt mai multe medicamente decât în toate farmaciile lumii,

Priviâi la cruce, de acolo ți se-ntinde o mână caldă. Și-o armură, ca să reyiști, ca să învingi! Și chiar dacă uneori durerile te apasă, strânge sabia Duhului în mână, cu tărie, și nu uita că Acel ce ți-a dat-o, te-a făcut Liber!

Un comentariu: