miercuri, 23 februarie 2011

De ce-am ales şcoala de predicare „Cireşarii”? - de Nicolae Geantă

Am ales şcoala de predicare „Cireşarii” deoarece întotdeauna mi-am dorit mai mult. Trăiesc sub îndemnul „după ce ai cucerit o culme, nu trebuie să te opreşti, urmează alta şi mai înaltă”.
Am ales şcoala de predicare „Cireşarii” deoarece e condusă de păstorul Vladimir Pustan. Şi de păstorul Florin Ianovici. Iar unde sunt ei prezenţi, înseamnă revoluţie. Îmi place să fiu revoluţionar.

Am ales şcoala de predicare „Cireşarii” deoarece mai urmasem cursurile altei şcoli biblice din Bucureşti, însă nu am fost mulţumit. Am plecat la studii exaltat, umflat ca baloanele, dar după 3 ani de referate şi examene, am răsuflat tot aerul acumulat, şi-a trebuit să învăţ că se zboară şi pe jos. Iar după finalizarea lor mi s-a recomandat s-o iau de la zero, căci nu se pot echiva la noul institut.


Am ales şcoala de predicare „Cireşarii” deoarece în anii trecuţi am participat la studii asemănătoare în Prahova. Pentru mine au fost ca simple strângeri iarna la gura sobei, unde fraţii depănau poveşti ca bunica, numai că dânşii nu croşetau ciorapi. Pe deasupra istorisirile lor erau biblice. Uneori, cu andrele ascuţite ale teologiei, unii au încercat să-mi scoată ochii. Pentru că vedeam prea multe găuri în doctrină, şi nu puteam croşeta meticulos ca ei.

La „Cireşarii”, se zboară bine. Şi sus. Foarte sus. Fără andrele, fără croşete.
Am ales şcoala de predicare „Cireşarii” deoarece vreau să predic bine. Aici deja învăţ cum s-o fac. Am de la cine. Nu am ales şcoala pentru diplomă. Nici pentru brand. Sunt dintre cei ce văd (şi cu ochii închişi) că numai oamenii pregătiţi bine, înalţă spre cer biserica. Biserici bune înseamnă familii bune, familii bune înseamnă o societate bună. O societate bună îl coboară pe Dumnezeu pe pământ.
Am ales şcoala de predicare „Cireşarii” deoarece nu operează între frontiere dogmatice. Aplică ce-a poruncit Mântuitorul: să-i iubim pe toţi. În morala creştină „aproapele tău” îl include şi pe „duşmanul tău”. Cu atât mai mult pe fraţii din alte confesiuni.
Am ales şcoala de predicare „Cireşarii” deoarece visez să o clonez. Dacă Domnul îngăduie clonările sfinte, aş dori să se deschidă un pui al ei şi-n sudul ţării. Acolo e pământul mult mai înţelenit, ca să nu zic sterp. Iar tinerii, destui tineri (ne) aşteaptă un semmal.
Am ales şcoala de predicare „Cireşarii” deoarece simt că mă reprezintă. Simt ca cei ce au deschis-o. Şi dacă simt ca ei, trebuie să fi alături de ei. Căci cine se-aseamănă se-adună, iar funia e mai rezistentă împletită-n cât mai multe fire.
Am ales şcoala de predicare „Cireşarii”, dar nu în ultimul rând, deoarece vreau să-L slujesc pe Domnul Hristos mai bine. Mai mult. Mai eficient. Vreau să-i fac cinste.
***
Sunt la şcoala de predicare „Cireşarii” fiindcă într-o zi, în Bucureşti, am auzit cum se năştea proiectul ei. Când m-am rugat seara acasă pentru Vladimir Pustan şi Florin Ianovici, Domnul mi-a vorbit la ureche: „Du-te”. Abia atunci am înţeles de ce atunci când uşile unor cunoscuţi începuse să mi se trântescă-n nas, „Cireşarii” - şi mai ales păstorul Pustan, m-au împins pe-o poartă uriaşă.

Un comentariu:

  1. Îmi place asta cum ai spus-o:
    "Biserici bune înseamnă familii bune, familii bune înseamnă o societate bună. O societate bună îl coboară pe Dumnezeu pe pământ."
    Domnul fie cu tine, în toate.

    RăspundețiȘtergere