Bucuria în crizele vieţii - V. Pustan & N. Geantă

Mă bucur de impozitele care mi se opresc din salariu. Asta înseamnă că am serviciu.

Mă bucur de evoluţia preţului la benzină. Asta înseamnă că am maşină.

Mă bucur când şterg geamurile murdare ale casei. Asta înseamnă că am locuinţă.

Mă bucur de fata mea care mârâie când o pun să spele vasele. Asta înseamnă că e acasă, şi nu trebuie să-i port grija că hoinăreşte prin discoteci.

Mă bucur de murdăria pe care o lasă musafirii când vin pe la noi. Asta înseamnă că avem prieteni care ne vizitează. Alţii nu au pe nimeni.

Mă bucur de hainele care au început să stea cam strâmt pe mine. Asta înseamnă că am ce mânca.

Mă bucur de pasta de dinţi, jumătate de tub, lăsată în chiuvetă. Asta înseamnă că am copii.

Mă bucur de ţipetele vecinilor, şi de huruitul maşinii lor dimineaţa până în zori. Asta înseamnă că aud.

Mă bucur de mormanul de haine de călcat. Atât de multe. Asta înseamnă că am cu ce să mă-mbrac. Alţi n-au nici haine, nici fiare de călcat.

Mă bucur când soţia mea sforăie noaptea. Asta înseamnă că doarme lângă mine, nu lângă altul.

Mă bucur vara când trebuie să strâng fânul cu norii negrii deasupra capului, sau uneori printre picături de ploaie. Asta înseamnă că am animale.

Mă bucur când mi se rup pantofii cei noi în mocirla satului meu. Asta înseamnă că am picioare.

Mă bucur când obţin chiar şi-o notă proastă. Asta înseamnă că trebuie să învăţ mai mult. Mai bine.

Mă bucur când sunt criticat după ce am scris un text. Asta înseamnă că sunt citit.

                                                                                                                       text VP & NG