Băieții de la Logistică au plecat cu ceva ore înainte.
Când ai concerte sau evanghelizări cu mii de oameni, sonorizarea trebuie să fie
de maximă fidelitate. Transmisiunea trebuie să nu aibă întreruperi. Conexiunile
camerelor, microfoanelor, lavalierelor, monitoarelor și a altor 1001 de
device-re trebuie să fie la maxim de parametri. Dar pentru asta trebuie
transpirație. Montaje. De scene. De panouri. De monitoare. De km de cabluri.
Conecție maximă la Internet. Verificat browsere. Etc. Etc. De ce vă înșir toate
acestea? Pentru că munca din spate, de la tehnic arareori se vede. Dar fără ei
celelalte n-ar fi posibile.
Aproape de Arad, la o cale ferată s-a stricat bariera! A
rămas căzută! Și prin urmare cca 40-45 de minute nu s-a învârtit nicio roată.
Nici spre Arad, nici dinspre Arad. Chiar așa, ce faci când stai pe loc și tu te
grăbești? Sincer? Ceva tensiune. Ori de rogi. Dar timpul se lungește cu ore
pentru fiecare secundă. V-am spus eu că nu-s drumuri lungi fără peripeții? (Eu
am venit dinspre Timișoara. Cu opt ore de mers la volan. Că am prins ceva
asfaltări. Nu știu de ce în România asfaltările încep exact în perioada când
vin ai noștrii în concedii din diaspora? Știe careva?) După o oră întârziere a
venit și o furtună peste Arad. O ploaie torențială binevenită. Și, dela 33
grade C temperatura a scăzut imediat la 21!
Arad, orașul care separă regiunile istorice Banat de
Crișana este milenar ca istorie. Are 1094 de ani vechime. Populația depășea
puțin peste 145.000 locuitori la recensământul din anul 2021. (Aria
metropolitană Arad-Timișoara are cca 805.000 locuitori). Dintre cei 145.000 cca
77 % sunt români. 63 % sunt de religie
ortodoxă, si numai 7 % catolici. Iar evanghelici (penticostali și baptiști)
undeva spre 9 %. În orașul Arad 1 din 10 oameni e pocăit! Ca județ, este
singurul din România care are biserici evanghelice în fiecare sat (evanghelicii
sunt penticostalii, baptiștii, creștinii după Evanghelie și „tudoriștii”;
ceilalți sunt protestanți; sintagma de neoprotestant a fost folosită de comuniști
dar cuprinde și alre confesiuni care nu au la baza numai evanghelia – de exemplu
adventiștii). Orasul are vreo 50 de biserici evanghelice. Uni spun că fix 51...
Mici, mari, important este că sunt. Aici au apărut primele biserici penticostale
din țara naostră. Familia Bradin, foști baptiști, la 10 septembrie 1922 au
deschis prima casă de rugăciune penticostală din România, la Păuliș. Apoi s-au
multiplicat și în orașul Arad, Cuvin sau împrejurimi. Tot Aradul a dat și
câțiva dintre președinții confesiunii penticostale (Gheorghe Bradin, Pavel
Bochianu, Pavel Riviș Tipei, Moise Ardelean). Tot aici este și o facultate de
teologie penticostală (azi aparține de Universitatea Aurel Vlaicu). Și un liceu
de confesiune penticostală. Deci la Arad e punctul zero al Bisericii Penticostale
din România. Dar și un punct puternic al Bisericii Baptiste. Aceștia sunt
prezenți aici înainte de 1906 (la Salonta se înființează prima biserică
baptistă din Transilvania, încă din anul 1874). Între 1890-1910, renumitul
predicator baptist Theodor Sida (vicepreședintele baptiștilor în acele vremuri)
a deschis în județ peste 60 de biserici! În județul Arad s-a deschis primul Seminar
Biblic Baptist, la Buteni (1921), a avut loc Primul Congres Baptist (1922), s-a
înființat Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici“, iar între anii 1993-2005 a
funcționat Scoala Postliceală Sanitară Baptistă Arad. Dintre pastorii și
predicatorii renumiți ai baptiștilor arădeni menționăm pe Petru Popovici, Alexa
Popovici, Traian Grec din Curtici (fost președinte baptist), Popa
Ioan (președinte de cult între 1925-1931), Ioan Truța (pastor
renumit la Biserica Speranța Arad) Doru Popa (pastor, primar, președinte de
Comunitate), Ioan Bunaciu (născut la Gurba, jud. Arad), Mihai Gongola (redactor
șef la revista „Farul Creștin”), Viorel Iuga (fost președinte al Bisericii
Baptiste Române), Onisim Mladin (secretar general al Uniunii Baptiste), Cristian
Barbosu (pastor Harvest Arad, unul dintre cei mai cunoscuți predicatori români ai
momentului)... Și lista e lungă. Am menționat toate acestea pentru a înțelege
că în lumea evanghelică românească Aradul e un loc de frunte. Deci Turneul
Bethany Chicago a început exact aici.
Am ajuns cu toții în jur de ora 17.00. La Polivalentă nu
mai sunt locuri de parcare. Sala a fost luată cu asalt de arădeni. Mici, mari,
tineri, bătrâni, alcătuiesc grupuri și grupulețe care vin spre eveniment.
Jamdarmeria e la datorie. Și cca 100 de voluntari în tricouri albastre. Azzuro.
Grupul de la Bethany are tricouri verzi. Bărbații. Femeile au tricouri
albastre. Iar pruncii au tricouri roșii. Toate imprimate cu logo-ul „De ce Isus?”.
Chiar așa te-ai întrebat vreodată de ce ne trebuie Isus?
La ora 18,00 sala este aproape plină. În tribune sunt
peste 3200 de locuri. Iar pe „suprafața de joc s-au mai așezat 800 de scaune”.
Poporul e aproape de 4000. Unii încă mai stau pe afară. Înăuntru e foarte cald.
Orice ventilație s-ar face e greu să soți aerul cald și să aduci altul rece.
Uneri și tehnologia e suficientă. De aceea orice ar face omul nu poate birui
natura. Adică ceea ce e creat de mâna lui Dumnezeu. Și totuși unii se luptă
pentru asta! Stați liniștiți. Nu vor birui. Dumnezeu nu poate fi învins de
nimeni. Nici de neurolinkurile domnului Elan Musk. Tot ceva efer rămân.
Evenimentul a fost deschis de pastorul Tomuța, președintele
filialei Arad. Și fratele prietenului nostru Uțu Tomuța, directorul misiunii
Genesis din Chicago. Au fost prezenți mai mulți pastori arădeni în sală în
frunte cu ex-liderul penticostalilor Moise Ardelean. Apoi au cântat tinerii.
Bethany United cântă fantastic. Iar Laura Bretan nu are egal. Gabi Buzguță și
Amalia Decean au și ei voci angelice. Da, muzica e balsam pentru suflet. Cea de
worship vorbesc. Praise music, cum ar zice americani. Alt gen de muzici sunt un
fel de hodorogelă. Zgărie sufletele. Și urechile lui Dumnezeu. Sala a
reacționat cu entuziasm la aproape o oră de concert creștin. Vorba unui tânăr
ce i-am luat interviu: „Astfel de evenimente ar trebui să fie măcar o dată pe
lună!” Cine are urechi de auzit să audă...
Seara s-a încheiat cu o agapă la Biserica Betania Arad. Un
pluton de voluntari ne-au demonstrat că servirea la mese nu se face și dacă nu ești
ospătar renumit. Dacă ai dragoste ești deja „involvat” în slujire. De fapt cineva
care face o lucrare și nu iubește nu slujește. Ci trăiește o corvoadă. Băieții
de la tehnic au avut din nou de lucru după eveniment. Nu doar montarea
logisticii ia timp. Ci și demontarea și depozitarea înapoi în cutii.
Mulțumim tuturor celor implicați. Și celor de la tehnic și
celor de la bucătărie. Dar și șoferilor de la autocare, celor de la security ori
participanților. Mai ales că ați avut coloratură confesională diferită. În Cer
nu vom mai avea denominațiuni. Mulțumim Comunității Penticostale Arad, echipei
pastorale din Arad. Și bisericilor implicate: BP Betel, BP Betleem, bp
Eklessia, BP Izvorul Vieții, BP Elim, BP EL-Shadai, BP Măslinul, BP Maranata,
BP Noua Filadelfia, BPĂ Harul, BP Eben Ezer. Trăiți uniți! Când bisericile vor
lupta umăr la umăr inamicul nu va avea nicio breșă de intrare. Iar unde este
unitate acolo coboară Dumnezeu. Acolo dă binecuvântarea, viața pentru veșnicie
(Psalmul 133)
PS: Să vă mai spun că am ajuns la Oradea mai mult adormiți? Cei din autocare au putut măcar ațîpi, deși fusul orar joacă feste. Dar cei ce au condus autoturisme proprii au tras de ei, de ochi, de volan. Oboseala e ca și tutunul. Poate ucide! Să vă mai spun că fratele Luigi a ajuns în Timișoara pentru o emisiune vlog, și că la hotel în oradea a venit aprope dimineața?
Nicolae.Geantă & Misiunea Bethany Chicago
