Ironia este o zeflemea care conține cuvinte ce batjocoresc
pe cineva. Finuț sau bădăran. E persiflare. E glumă nesărată. O desconsiderare intenționată.
E ceea ce vrei să faci de fapt cu dulcegării folosindu-te de răutate! Pentru că
ironia e o formă de răutate!
Mă gândeam astăzi că atunci când te porți ironic cu cineva
ești ca un mercenar îmbrăcat în haine de preot. Arunci acid sulfuric pe oameni
și le spui că sunt petale de trandafiri.
Da, da, noi românii trăim plenar filosofia găurilor din
cașcaval. Interesant este că nu mai vedem și maldărul de brânză.
V-ați întrebat vreodată de ce e o parte goală a paharului?
Pentru că aceea e în... noi! Și atunci fiind goi vedem doar părțile goale!
Unii spun că toate drumurile duc la Roma. Dar când ajungi la Roma duminica toate drumurile trebuie să ajungă la biserică. Dacă un drum nu duce la biserică, atunci nu are finalitate. Prin urmare, după “marea emigrare”, la Roma românii au înființat biserici. Mai mici sau mai mari. În oraș ori în afară. Cea mai nouă dintre ele este Biserica Emanuel. Penticostală. Situată pe o colină lină, la San Cesareo, la vreo 20+ km sud-est de „Cetatea eternă”, sub culmile dealurilor Alban de la Frascati (950 m), în regiunea Lazio, Biserica Emanuel și-a sărbătorit duminica trecută doar 8 luni de existență! Însă a crescut în opt luni cât alții în zeci de ani.
La Emanuel Roma am ajuns invitat de Emil. Unul dintre membrii
comitetului de inițiativă, absolvent de ITP, un botoșănean cu inimă cât
Amazonia. Cândva propus să ne reprezinte românii din diaspora în Parlamentul de
pe malurile Dâmboviței. Alături de el, o echipă de bărbați formează bordul de
conducere al chiesei. Când au primit viziunea, în mai 2022, Emil Ciubotariu, Samuel Căuneac, Marius Dumitriu, Teofil Ștefănică,
Daniel Ștefănică, Andrei Chelariu și Daniel Iftimie n-au bănuit că vor ajunge
atât de repede aici. Însă în numai două săptămâni Dumnezeu le-a oferit prima
minune! Au găsit o clădire uriașă, de câteva mii de metrii pătrați, cu o parcare
imensă, pe care au închiriat-o de la un italian. Apoi, bărbații, care sunt și
antreprenori, s-au pus pe treabă. Au compartimentat halele, au ridicat pereți,
au montat termopane uriașe, au cumpărat cea mai fină gresie, marmură, faianță,
mochete. Logistică, sonorizare, scaune, plasme, sistem video, instrumente.
Totul de top. Tot ce e necesar unei biserici contemporane. Investițiile au
ajuns la vreo jumătate de milion de euro! Asta a fost a doua minune. Pentru că la start era sold zero. Pornind
lucrările în luna iunie, prima strângere în noul local a avut loc în întâia duminică din septembrie, iar inaugurarea oficială a fost pe 16 octombrie 2022. Adică în numai trei
luni! Când vor să se mobilizeze, românii pot face minuni! Mari.
Când ajung în dreptul lor unul sare ca ars. Vine și
bate „five” cu Gennaro, pastorul italian care ne însoțește pe mine și pe fratelo Firiza. Apoi ne îmbrățișează pe
toți trei. Gennaro îi spune ceva. Deduc numai. Apoi Firiza începe să-i predice en fanfare despre schimbarea ce-o aduce Hristos. Ochii bărbatului se umezesc, fața-i devine
blajină. Ca a unui sfânt pictat de Giacometi. Are o mână cu bandaj. Stânga.
Parcă și o mică branulă. E tatuat, e bărbos, e tăiat pe mâini și pe trup. Se văd cicatricele ca medalii. Desigur multe sunt de la seringi. De la droguri. Îi vorbesc despre
puterea regeneratoare a Domnului Isus. Despre eliberare din vicii. Îi povestesc despre
Marian Mocanu. Îi arăt cum cântă acum la vioară. Apoi îi spun despre fostele
mele ticăloși și renaștere. Luigi, căci așa îl cheamă pe interlop, plânge. „Mă rog zilnic la Dumnezeu! Știu că numai El
mă tine aici. Fără El...” Și, îmi arată rănile de pe trup. Totodată eu îi
văd și rănile sufletului. E ciuruit...
Nici nu am deschis bine ochii că Dumnezeu mi-aa șoptit: „Să
fii bun astăzi!” Da, bunătatea face farmecul unui om. Bunătatea dă putere unui
om cu dizabilități, ridică moralul celui căzut, dă tărie văduvei și orfanului,
șterge lacrimile unei femei abuzate de soț. O mângâiere vindecă, o îmbrățișare
tonifică, o îmbărbătare înviază speranțe ucise. „Fraților, la răutate fiți prunci, și la minte fiți oameni mari!”, ne
îndeamnă Apostolul Pavel (1 Corinteni 14:20). Oamenii mari au un echilibru al
bunei cuviințe! Oamenii mari au și minte mare și suflet mare. Chiar așa,
știați că mintea e proporțională cu sufletul? Nimeni nu poate avea un suflet
mai mare decât mintea lui!!!
În drum spre liceu, Lăiță mi-a trimis un verset: „La răutate
fiți prunci, iar la minte fiți oameni mari!”. În fața școlii am primit de la Nicu
câteva versete. Printre ele și „La răutate fiți prunci, iar la minte fiți oameni
mari!”. Cum, de trei ori într-o oră Dumnezeu să îmi vorbească același verset?
Ce știe El și eu trebuie să învăț astăzi?
PS: Mulțumesc și pe această cale familiei Jurien & Loredana Nagel care au pus la dispoziției minunatul lor centru creștin de pe strada Muscelului, nr. 29 din Câmpina.
Nicolae.Geantă
Un pastor și-a lăsat mașina într-un loc unde parcarea era interzisă. În orașul mare și hiper-aglomerat, omul bisericii a lăsat un bilet sub parbriz pe care a scris următorul anunț: „Am ocolit blocul acesta de 10 ori. Am o întâlnire care nu poate fi tergiversată! Iartă-ne greșelile noastre!”
Când s-a întors la mașină a găsit următorul bilet sub ștergătoarele de parbriz: „Am ocolit blocul aceste de 10 ori ca să vă întâlnesc. Dacă nu vă dau amendă îmi pierd serviciul. Nu ne duce pe noi în ispită!”
Doamna a reușit în cele din urmă să înlăture gândacul,
dar... a aterizat pe o altă doamnă din grup. Care evident a continuat și mai
alarmant drama.
Chelnerul s-a repezit să-i salveze. În mișcările bruște ale
doamnei, gândacul a căzut apoi pe acesta. Chelnerul a rămas ferm, s-a liniștit
și a observat comportamentul gândacului de pe cămașă. Când a fost suficient de
încrezător, l-a apucat cu degetele și l-a aruncat afară din restaurant.
Urmărind haosul-distractiv de mai sus, ne putem întreba dacă
gândacul era responsabil pentru comportamentul histrionic al duduilor
(exprimare excesivă a emoțiilor)? Dacă el era pricina de ce nu a fost deranjat
de la început chelnerul? Nu ar mai fi fost nimeni în haos!
Un băiețel mergea pe stradă. Undeva era un grup de prunci gălăgioși. Cineva a strigat de la fereastra unei case: „Uită-te la țiganii aceia!” Băiețelul neștiind ce înseamnă cuvântul țigan a răspuns: „Nu sunt țigani, sunt niște copiii!” Ce lecție de inocență! Copiii nu se nasc în ei cu sentințe!
Când e vorba de înțelepciune, de chibzuință, fiți totdeauna oameni mari! Dar când trebuie judecați ceilalți de lângă voi fiți copii! Ochii copiilor nu văd mai puțin important pe nimeni!
Privește oamenii cu ochi de copil. Fără copilul din tine ești un adult pierdut!
Nicolae.Geantă
Mă gândeam că roțile de floarea soarelui cresc numai privind
Cerul. Dar am aflat într-o zi că atunci când e înnorat cresc privind una spre
alta! Copiii trebuie crescuți cu privirea spre Cer. Și evident spre noi, spre
cei mari. Între ceea ce facem noi și ceea ce face Cerul n-ar trebui să existe diferențe! Mai
mult, Nicolae Iorga zicea că „pruncul nu datorează părinților viața, ci
creșterea!”
Copiii sunt inocenți. Sunt timizi. Sunt senini. Sunt simpli.
Sunt plini de bunătate. Și mereu sunt gata să ierte niște adulți grăbiți, iritați,
corectori, obosiți. Priviți-i numai când ajungeți acasă: toate tensiunile zilei
dispar când vin să vă îmbrățișeze chiar dacă nu le-ați adus nimic. Îmbrățișarea
lor e cel mai bun medicament anti-stres!
Am învățat de la copiii mei că pruncii pot să iubească fără
să li se poruncească. La ei iubirea e ceva firesc, vine așa pur și simplu. Ca
respirația. Ei văd în noi iubire pentru că își doresc să o vadă! Cred că avea
dreptate Dostoievski: „Fără copii ar fi imposibil să iubim această omenire!”
Noi îi învățăm cum să crească. Ei ne învață cum să iubim.
Copiii sunt mereu proaspeți. Mereu perseverenți. Mereu exploratori.
La ei bucuria vine fără un motiv anume. Mereu cu ochii sclipitori, mereu vorbind
tare, mereu gata să creadă în tine! Cineva spunea că ei te văd mai sus decât
ești și asta îți dă șansa să te ridici la acest nivel. Noi suntem modelele lor
dar copiii sunt cel mai bun modelator al nostru!
Creșteți copiii privind atent la ei. Și ei la dumneavoastră.
Nici nu bănuiți cât de sus veți urca împreună!
Creșteți copiii ascultători! Creșteți copiii înțelepți! Creșteți
copiii sfinți! Este mai ușor decât să reparați oameni frânți!
Conectați copiii cu copilul din dumneavoastră! Veți primi
cheile Paradisului... Veți trăi Raiul de aici!
PS: La Mulți Ani tuturor copiilor! Și celor mici și celor mari!
Copilăria are vârste. Copilul din voi nu...
Nicolae.Geantă
Repostez mai jos cel mai piratat articol al meu: PSALM PENTRU PĂRINȚI, scris acum 12 ani exact de 1 iunie, de Ziua Copilului! Psalmul, care a apărut la acea vreme pe blogul meu și site-ul Ciresarii.ro, și inclusiv în revistele oficiale ale Cultului Penticostal (Cuvântul Adevărului), și a Bisericii Creștine după Evanghelie (Calea Credinței), circulă pe sute de rețele de socializare, în diferite reviste sau ziare în format letric sau în format electronic. Asta înseamnă că este citit! Circulă evident fără numele autorului! Paradoxal, o pleiadă de preoți, călugări, pastori sau alte fețe bisericești îl postează cu... numele lor la autor! Aș fi curios să-i întreb ce câștigă? Că de pierdut au pierdut... Onestitatea. Mincinoșii nu sunt onești! Și nici atât sfinți! (Nicolae.Geantă)
- linkul vechi - https://nicolaegeanta.blogspot.com/2011/06/de-ziua-copiilor.html
