youtube

luni, 6 decembrie 2021

Nicolae Geantă - Biruind ultimul vrăjmaș

video by Ben Hur
via Eben Ezer Boldesti

2 comentarii:

  1. Pentru încurajările din cuvinte.. vă mulțumim!
    Pentru că Dumnezeu a venit în noi, pentru toți cei care Îi deschid ușa ..El a biruit deja! Glorie Lui!
    Până la întâlnirea cu Tine, ajută-mă să nu fiu singură în fața Ta!
    "E o rușine să fii în cer de unul singur" (Albert Camus)

    *Când ochii storşi de lacrimi*
    Traian Dorz

    Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe
    şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă,
    o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte
    şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?

    Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere
    ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.

    Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte
    din viaţa răvăşită de-a urii vijelie,
    o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte
    şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?

    Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte,
    iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă,
    o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte
    şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?

    Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte
    viaţa, despicând-o în două pe vecie:
    o parte, prin nădejde, ’nălţând-o peste moarte,
    iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dumnezeu este biruitor!
    Pentru toți cei care Îi deschid ușa, El a biruit deja!
    *Nu se poate fura destinul unor oameni eterni !*,spunea V Pustan
    Tată,învață-ne, dă-ne înțelepciune să nu ne trezim singuri în fața Ta!


    *Când ochii storşi de lacrimi *
    Traian Dorz

    Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe
    şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă,
    o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte
    şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?

    Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere
    ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.

    Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte
    din viaţa răvăşită de-a urii vijelie,
    o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte
    şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?

    Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte,
    iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă,
    o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte
    şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?

    Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte
    viaţa, despicând-o în două pe vecie:
    o parte, prin nădejde, ’nălţând-o peste moarte,
    iar cealaltă dând-o iubirii, pe vecie.

    RăspundețiȘtergere