luni, 30 noiembrie 2020

Cine s-a rugat să se pocăiască Saul din Tars? – de Nicolae Geantă

 Vă imaginați ce groază răspândea Saul din Tars printre creștini? Acest erudit, șoarece de bibliotecă umplut de veninul religiozității. Un evreu ultra-tradiționalist care avea patalama la piept și aresta pe orice păcătos se ruga lui Hristos. Un prigonitor care privea de la câțiva metri distanță, zâmbind mulțumit, cum pietrele acopereau trupul lui Ștefan, ale martirilor. Un distrugător de biserici, de creștini, de Hristos…

M-am întrebat: „Oare cine se ruga pentru Saul din Tars?” Nu ca Hristos să-l oprească, ci să-l mântuiască. Să-l transforme într-unul de-ai lui. Nu știm dacă Petru se ruga pentru el. Poate se gândea cum poate un pescar să convertească un rector? Nu știm dacă Ioan se ruga pentru Saul. Mai ales că era unul dintre „fiii tunetului”. Știm că Anania nu se ruga deloc pentru convertirea „vrăjmașului” lui Isus. „Doamne, am auzit că face multe rele sfinților Tăi!”, a zis ucenicul din Damasc (FA 9:13-14). Parcă avea mentalitatea lui Iona. Cum să ierți pe cei ce ucid râzând pe ai noștri? Pe ai Tăi?”. Nu știm dacă cineva a strigat la Hristos ca să-l zdruncine în (ne)credința lui pe Saul. Dar știm că Ștefan, martirul care a fost ucis la ordinul și sub supravegherea lui Saul, a închis ochii cu rugăciunea pe buze: „nu-i ține în seamă păcatul acesta!”

Când ai văzut sărmanul gol - Cristian Dume

Când ai văzut sărmanul gol
Pe ulița murdară;
Și ai pășit cu pas domol
Să-l smulgi din groapa de nămol;
În cer ți-ai strâns comoară.

Când ai hrănit orfanul plâns
Și l-ai poftit în casă;
În slavă tu cununi ți-ai strâns
Căci te-ai oprit la mucul strâns
Și i-ai întins o masă.

Când orbului strajă te-ai pus,
Să-i luminezi cărarea.
Tu Domnului jertf-ai adus,
Căci orbul poate-a fost Isus
Și tu i-ai dat scăparea.

Ori de străinu-ai găzduit
În noaptea-ntunecată;
Să știi, pe Domnul L-ai primit
Și-n patul tău S-a odihnit
Acel ce-I fără pată.
...
Când vei vedea pe cel căzut
Să-ți amintești îndată:
Că Domnul poate fi văzut
În cel sărac, zdrobit și mut;
Să trecem dar, la faptă!

Cristian Dume

Diaspora și politica - Emil Ciubotariu, Nicolae Geantă, Marian Năsăudeanu

video by Ben Hur, înregistrare și prelucrare PhiladelphiaTv, Italia
28 noiembrie 2020

* după minutul 15,10 prezint Disclaimer - de ce am făcut apel pentru candidatul Emil Ciubotaru

Căile de atac ale satanei – de Nicolae.Geantă

Text: „Împotriviţi-vă Diavolului, iar el va fugi.“ (Iacov 4:7)


Invențio

Odată Diavolul a bătut la ușa unei fetițe. „Deschide”. „Cine este?”. „Satana”, a răspuns bătrânul coțcar. „Atunci îl trimit pe Isus să îți deschidă”. Și diavolul a fugit!

Dispozitio

1.     1.  La început diavolul vine (continuu) cu minciunile sale. Poleite. Orice promisiune a sa este minciună. Orice minciună a sa, oricât de frumos împachetată ar fi NU este Adevăr!

2.   

Nu judecați! - de Nicolae Geantă

„Nu judecați!” (Matei 7:1)

Este foarte just teologic că Biserica are în mână cheile Împărăției Cerurilor. (Pe ale împărățiilor laice le are domnul Trump, regina Elisabeta, doamna Merkel ori domnul Johannis...). Biserica are un sacerdoțiu. O misiune sfântă. Ea poate deschide poarta Raiului pentru orice muritor. Însă ceea ce NU i-a înmânat Domnul Isus Bisericii sale este... cheia judecății. E numai a Lui. Petru a primit doar cheile Raiului, nu și ale iadului. 

Putem compara Biserica un fel de Tribunal în care funcționează reclamați, martori și avocați. Membrii Bisericii sunt doar avocați și martori. Atât. Martori și avocați sunt mai mulți într-un completul de judecată. Dar Judecător e numai unul. Doar el dă sentința. Judecător e numai Hristos. El va judeca toți oamenii. pentru că El a murit pentru ei.

A judeca NU înseamnă a nu face o analiză. A judeca înseamnă a da pedepse. Și totuși, deși suntem conștienți de asta multora dintre noi ne place să... judecăm oamenii. chiar sfinții! Mai ales pe cei ce nu gândesc ca noi, nu văd ca noi, nu merg cu noi. În momente de „orbire” am fi gata să dăm cu ei de pământ, să-i exilăm pe-o insulă pustie sau să îi trimitem în Iad! (Ce bine că nu putem face asta!”). 

Martin Luther însuși a spus despre Erasmus la moartea acestuia că „A murit fără cruce, fără lumină, fără Dumnezeu”. Adică l-a băgat direct în iad. Paradoxal adversarul său, eruditul teolog olandez în ultimele sale cuvinte a strigat: „Dumnezeule iubit!”

Nu judeca pe nimeni! Te asigur că astfel de „jertfă” nu e primită! 
Nu judeca pe nimeni! Nu impune tu regulile! Regulile drepte duse la extrem devin ridicole...
Nu judeca pe nimeni! Ți-a fost dată o singură cheie.  Cu ea poți deschide și altora porțile Raiului.
Nu judeca pe nimeni! Nu condamna. Condamnându-l pe el te vei condamna și pe tine!

Nicolae.Geantă

Nevoia de poeți creștini – de Nicolae.Geantă

A recitat impecabil. Cu intonație, cu emoții, cu pasiune. Ce mai încoa și-ncolo - îți tăia răsuflarea. Am oprit-o după Evanghelizare și-am felicitat-o. Apoi, i-am oferit câteva poezii de Traian Dorz. S-a uitat fugar peste ele și mi-a declarat sec: „D-apăi io nu recit poezii dastea frate Nicu. Eu recit numai poezii lungi!” M-a „ciuruit”, vorba lui domꞌ Băsescu. De parcă esența unei poezii constă în kilometraj. În zeci de concepte îndrugate. În cantitate...

Românii scriu poezie. Creștinii scriu (și recită) poezie. Acum depinde ce fel de poezie? Dacă sunt lungi cât Ecuatorul, dacă încep din Geneza și se „gată” cu Apocalipsa, atunci... 

Ca și medicamentele, poeziile cele mai puternice (dar și predicile, eseurile ori expunerile de motive) sunt cele de... „doze mici”. Interminabilul tocmai asta ne spune: că e nefinalizat (tradus = „nu spune mai nimic”!)

O lume mai bună - de Vladimir_Pustan

E lumea în care oamenii acționează, pentru că fericirea nu constă în a avea sau a fi, ci în a acționa. Noi trebuie să măturăm gunoiul, noi trebuie să fim sare și lumină, noi trebuie să facem binele din orice fărâmă de timp pe care o mai avem la dispoziție.

E lumea cu oameni optimiști, iar optimistul e cel ce se uită după ochii tăi, pe când pesimistul se uită după șireturile tale. Am fost acuzați mereu, noi creștinii, că suntem prea optimiști în privința universului și prea pesimiști în ochii lumii, dar lucrul acesta e fals.

Pascal de la care a pornit ideea asta, spunea că nu există fericire în această viață decât ca speranță a unei alte vieți. Dar asta sună exact cum o viață întreagă ai bea apă din pahare de plastic, lăsând neatinse paharele de cristal din care îți propui să bei când se va ivi o ocazie specială, care poate nu va mai veni niciodată.

Cerul începe de pe pământ…

joi, 26 noiembrie 2020

Înfrângerea plăcută – de Nicolae.Geantă

 Nimănui nu îi place să piardă. Nici măcar o luptă minoră. (Darămite la parlamentare!) Filosofia lumii spune că numai cine câștigă lupta e victorios. (Grecii considerau până și smerenia ca o slăbiciune). Paradoxal, la Isus Hristos cine câștigă... pierde! Singura cale de a câștiga un meci cu Dumnezeu este să pierzi! Ce înfrâgere plăcută!

Hristos spune că singurul mod de a ne câștiga viețile este de a le pierde (Matei (10:39)! Iacov a trebuit să piardă pe Iacov pentru a câștiga pe Israel, spunea Dutch Sheets. Saul a trebuit să piardă pe Saul pentru a câștiga pe Pavel. Eu a trebuit să mă pierd la 23 de ani ca să mă regăsesc și să mă câștig! Și exemplele sunt multe. Milioane...

Nu îmi place însă că uneori, după ce ne pierdem și ne găsim adevărata identitate, începem să căutăm (recăutăm) ceea ce pierdusem (de bună voie). Așa apar fraudele, divorțurile, râca fraticidă, răceala din biserici, distanțarea socială, pluseriștii, băieții care se cred fete, neiubirea... Și știți ce mai văd? Că cei ce susțin scormoneala în gunoiul abandonat zic răspicat că numai așa este bine. Numai varianta lor este normală. Prin urmare fac totul ca să nu piardă. Mă întreb ce?

Chiar așa, tu te-ai pierdut în brațele lui Hristos vreodată? Dacă nu, înseamnă că nici nu te-ai regăsit...

Învață că trebuie să te pierzi! Cine nu știe să piardă nu știe să câștige!

Nicolae.Geantă

Apel pentru Diaspora - de Nicolae.Geantă

Știm că ați ales calea pribegiei pentru că țara în care ați văzut prima dată răsăritul devenise atât de strâmtă încât parcă nu mai încăpeam cu toții în ea. Dar știm și că odată ajunși acolo departe, departe de cei dragi, inima v-a rămas tot acasă. Pentru că țara, nația, casa sau job-ul se pot schimba, dar sângele niciodată. Mai ales sângele de român!

Știm că v-a fost extrem de greu când timpanele vi se umpleau la fiecare colț cu apelative discriminatorii de „foreign” „estranjeros”, „auslander” și mai ales „romanian gipsy” și „hoți”, și că ați fost priviți ca europeni de mâna a doua. Dar fiecare scuipat aruncat asupra sufletului de român e șters cu lacrimile părinților voștrii care au rămas acasă cu ulițile copilăriei pustii, cu bisericile goale și candelele aprinse și ziua-n amiaza mare, la doișpe! Rugăciunile lor v-au ținut mereu în picioare! Mai ales atunci când ați simțit că totul se clătină...

marți, 24 noiembrie 2020

Când vor fi judecați oamenii... – de Nicolae.Geantă

Pastorul Richard Wurmbrand spunea odată că atunci când oamenii vor ajunge în Cer în fața lui Dumnezeu, în spatele Tronului Său cel mare și alb va fi o perdea enormă. După ce Domnul va alinia în fața Sa pe cei ce vor fi judecați, va face un semn și de după perdea va apare niște ființe foarte, foarte frumoase, care se vor așeza fiecare în fața câte unuia dintre pământeni. Atunci teluricii vor întreba șocați: „Doamne, dar minunații aceștia cine sunt?”. „Aceștia sunteți voi, așa cum ați fi devenit dacă ați fi ascultat poruncile Mele!”

Când a venit și a murit la Golgota, Hristos ne-a pregătit fiecăruia și câte un trup de slavă, un chip minunat pe care nu-l putem înțelege cu mintea acest, în care vom fi transferați în veșnicie. Trupul acela de slavă va fi atât de glorios, de strălucitor, de impresionant, încât la vederea lui, omul păcătos se va umple imediat de rușine și de groază! Neputând să-și privească ființa care ar fi putut deveni, omul va alege să sară singur în iazul de foc și pucioasă!

Ca și în lumea materială unde cine nu-și îngrijește trupul va trebui să sufere diferite boli care-l mutilează, tot așa și „trupul de slavă” pregătit de Dumnezeu poate fi „ciuruit” de comportamentul nostru inadecvat, păcătos. Cu fiecare neascultare de Creator îi producem răni care nu se vindecă.

Nu te întreba cât te costă să te porți frumos pe pământ. Întreabă-te cât ar putea să te coste dezinteresul tău în veșnicie!

De aceea haideți să umblăm cu grijă în fiecare zi! Nicio nepăsare de aici acolo nu se mai poate repara...

 Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Cine (mai) suntem?

video by Ben Hur
via Biserica Cetatea Sfântă Târgoviște

sâmbătă, 21 noiembrie 2020

Duminica Educației la Efraim Târgoviște (invitat: Nicolae Geantă)

 - eveniment anual despre educație și cărți -
moderator: Adi Vlad
invitat: Nicolae Geantă
***
Duminică seara, de la ora 18,00, ne întâlnim la Biserica „Cetatea Sfântă” Târgoviște.
(Calea Domnească nr. 344)

vineri, 20 noiembrie 2020

Nicolae Geantă - Ne simt oamenii lipsa?

Te-ai întrebat vreodată dacă îți simt oamenii lipsa? Sau spun despre tine ca în poemul de mai jos:
„A trăit cândva un om...
nici nu a ajutat,
nici nu s-a rugat,
nici nu a plâns...
Nu a riscat nimic, evident.
Și, când a murit,
asiguratorii i-au zis
că netrăind cu adevărat
au pretins că nici n-ar fi murit!”

Despre împăratul biblic Ioram Scriptura ne spune că atunci când a murit „nu a lăsat nicio părere de rău în urmă” (2 Cronici 21:20). A trăit fără să lase nicio dâră de bunătate. Nicio ocazie de regret! 
Ar trebui după ce plecăm din lumea aceasta să se declare despre noi asemeni fetiței Mary Lou despre pastorul ei, care în ziua când i-a văzut pe toți din biserică bocindu-l a exclamat: „A murit? Waw! Ce fericiți vor fi îngerii!” Ea știa că pastorul face lumea fericită!

Trăiți în așa fel încât oamenii să nu poată fii fericiți fără dvs! 

(Nicolae.Geantă)

Precum în cer și pe pământ - de Vladimir_Pustan

În cer s-a tăcut (Apocalipsa 5). Nu știm câtă vreme a fost tăcere deplină, pentru că cerul e dincolo de timp. Nu știm nici cât de deplină, pentru că Ioan plângea… Cert este că s-a tăcut.

În cerul plin cu laude, fâlfâiri de aripi de îngeri și tropăitul cailor albi pe drumurile de aur. Totul amuțit… Pentru că nimeni nu era vrednic să deschidă gura, decât doar să plângă.

Ioan – singurul om care a plâns în cer chiar dacă numai în duhul…

Duminica trecută în una din bisericile noastre mici de țară, un tânăr venit dintr-un alt județ a ținut o predică.

La sfârșitul slujbei ”responsabilul” bisericii s-a ridicat în picioare și a pus o întrebare tulburătoare: ”Întrucât fratele e de departe cine dintre voi îl duce să-i dea ceva de mâncare?” Și s-a făcut tăcere…

Exact ca în cer… Dar nimeni nu plângea…

Indiferent cum a fost predica tot merita o farfurie de mâncare.

”Responsabilul” nu trebuia să pună întrebarea. Trebuia să-l ducă acasă la sarmalele conjugale, că de aceea e ”responsabil”.

Este clar că dragostea unora pentru ceilalți nu mai are nici valoarea unui hamburger.

Tăcerea cerului a însemnat mântuirea noastră. Tăcerea noastră înseamnă dezastrul final. Biserica nu are voie să tacă sau să nu întindă o mână…

De aceea vorbiți și faceți… Ca să nu plângă cerul…

Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro

joi, 19 noiembrie 2020

Locul unde ți se taie cel mai des respirația -de Nicolae.Geantă

De curând, am avut ocazia să ascult un scriitor care prezenta o carte a lui Larry Crab intitulată „Biserica Adevărată. Există? Pot să o găsesc?”. Autorul spune că a căutat ani de zile o biserică unde să nu asculte numai predici, teologie, activism misionar etc, ci una unde să se simtă împlinit. E drept, în cartea sa autorul a cam criticat biserica, acuzând-o că e emoțională etc etc, ceva gen speculativ. Nu știu dacă volumul lui Crab poate fi îngurgitat de bătrânii de la țară, și nici de orășenii evanghelici. Cartea te poate zminti dacă nu ești atent la explicații. Totuși, biserica nu este universitate, nici sală de teatru și nici sală de lectură. Unde stai pe bancă și în isihie de deșert te încarci cu cunoștințe și pleci. Biserica e singurul loc în care cunoștințele nu contează (chiar Pavel avertizează că „cunoștința îngâmfă, dar dragostea zidește” - 1 Cor. 8:1), (asta nu înseamnă că e musai să fim semidocți) dar trăirile, sentimentele, emoțiile în biserică trebuie să se declanșeze... Dumnezeu nu e ceva abstract, ca o icoană negrăitoare sau o statuie de marmură. Dumnezeu e Duh. E viată. E mișcător... Când El vorbește ți se taie taie respirația!

Măsura unei vieți nu e dată de numărul de respirații, ci de acele momente care îți taie respirația, zicea o scriitoare! Momentele de adrenalină cele mai profunde se trăiesc nu în alpinism, nici în motocros sau în lupte de K1! Momentele de copleșire sufletească, de mângâiere, de iubire la superlativ, de lăcrimat de fericire, nu sunt nicăieri cu mai multă intensitate ca în biserică! Acolo nu urci în vârf de munți ci mult, mult mai sus! Urci în Cer. Chiar dacă trupește ești încă pe pământ!

Nu știu dacă autorul volumului a găsit „lăcașul unde se descarcă emoții” în cei 25 de ani de căutări (zbuciumate). Dar pot să-i spun, fără să dau greș, că românii au un proverb magnific pe care trebuie să ni-l însușim cu toții: „omul sfințește locul!”. Deci nu Biserica este cea care greșește, ci individul!

Chiar așa, tu ai avut vreodată la biserică momente în care-ai simțit cum ți se taie respirația?

Nicolae.Geantă

miercuri, 18 noiembrie 2020

duminică, 15 noiembrie 2020

Întoarcerea la valorile Cerului - Liviu Axinte și Tudor Pețan

Plin de miez. Hrănitor. Gustos. Sățios... Unul dintre cele mai bune interviuri care vizează problemele cu care se confruntă Biserica în pandemie. Soluții pentru viitor. Adaptare. Readaptare. Totul pentru biruința Numelui lui Hristos! Felicitări celor doi protagoniști! Dumnezeu să vă binecuvânteze! 


vineri, 13 noiembrie 2020

Timpul la români - de Vladimir Pustan


La români timpul nu înseamnă bani. Ieri în târg doi bătrânei au negociat mai bine de o oră o diferență de 5 lei ce stătea în calea fericirii lor. Era clar că bucuria taifasului ucisese demonul materialismului.

Trenul de la Oradea la București (și vorbesc de cel ce se numește ”Rapid”) face 12 ore când nu e iarnă. Deci o viteză de croazieră de 45 km/h. Nu pentru că locomotiva sau linia de cale ferată ar avea ceva ci pentru că cei ce conduc destinele trenului românesc vor să ne ofere plăcerea socializării pe îndelete.

Graba strică treaba, și ca să putem materializa acest koan din puțul gândirii, l-am inventat pe Dorel. El e constructorul drumului Oradea-Deva. Dorel din Teleorman pentru că s-a demonstrat științific faptul că cei din Teleorman reabilitează drumurile din județul alăturat, Bihor, mult mai bine.

În biserică lucrurile stau puțin diferit. Liturghia trebuie să fie scurtă, dar predica e neapărat lungă. S-a demonstrat tot științific că neoprotestanții au mai multă răbdare ca ortodocșii.

Un bătrân pe care l-am cunoscut îmi povestea că a plecat în urmă cu 40 de ani, într-o vineri, să culeagă urzici pentru o ciorbă. A venit după 11 ani, fără urzici, pentru că în Siberia nu cresc urzici. În tot timpul ăsta soția l-a așteptat fără să aibă nici o veste de la el. Dacă la Dorel timpul se măsoară în metri cubi, la ea în lacrimi.

Când trebuie să înveți pentru bacalaureat timpul ți se pare lung, când stai cu iubita pe o bancă, timpul zboară. Chestia asta se numește relativitate.

Durata unui minut depinde și de pe ce parte a ușii de la baie te afli…

joi, 12 noiembrie 2020

Constantin Dulcan despre Hristos Isus: Iertarea prin genetică

 "Pentru mine, Isus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor. Eu nu cred în Isus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.), Isus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile pe științele actuale. Știți ce aduce Isus în plus față de Buddha? Nu numai Iubirea, ci si Iertarea. Este extraordinar! Ce înseamnă Iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ștințific, știți ce înseamnă Iertare? Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN-ului, adică al fundamentului nostru genetic. Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală). Prin Iertare, la nivelul ADN-ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic. E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer. Asta nu se poate șterge decât prin Iertare.

Tu și eu în trecera anilor – de Nicolae.Geantă

Când ești tânăr te sâcâie aproape tot ce spune tatăl tău. Când ai 40 de ani îți dai seama că el avea dreptate. Când ai 60 de ani strigi cât te țin rărunchii: „Dacă ar mai fi tata...”

Când ești tânăr ai impresia că toți din jur te judecă. După 40 de ani nu te mai interesează ce crede lumea despre tine. Iar la bătrânețe realizezi că nimeni nu se mai gândește la tine, căci în fapt majoritatea oamenilor se gândesc numai la ei însuși.

Când ești tânăr și hainele îți vin ca turnate, nu ai bani să le cumperi. Când devii adult și ai cu ce să le cumperi constați că... nu te mai încap!

Când ești tânăr liceean crezi că toți cei prezenți din viața ta vor rămâne „ever” lângă tine. Când ești bătrân pensionar constați că nici cei cărora le-ai slujit cu devotament zeci de ani (ba chiar nici copiii tăi măcar) nu le mai pasă de tine! Rămâi singur! Singur cu Dumnezeu. (Cine îl are!).

Când ești puști ori puștoaică crezi că amintirile (tale) vor fi fluturi colorați. Mai târziu vei constata că pot fi moliile sufletului. Lăsate libere pot distruge tot ce ai în jur!

Când ești tânăr crezi că știi tot. Când ești adult pricepi că mai ai multe de învățat. Când ești bătrân îți dai seama că nu știi nimic!


Când ești tânăr crezi că poți schimba lumea. Când ai 50 de ani înțelegi că lumea nu trebuie schimbată. Ci tu.

Când ești tânăr visător vrei ca lucrurile extraordinare să se întâmple mâine. Când ai ajuns bătrân îți dai seama că fiecare dimineață poate fi ultima.

Bine ar fi, ca și tinerii și bătrânii să-l înțeleagă pe înțeleptul Solomon: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: teme-te de Domnul Dumnezeul tău și păzește poruncile lui. Aceasta este datoria fiecărui om!” (Eclesiastul 12:13). Adică și a tinerilor și a bătrânilor.

Să păstrăm bucuria, lacrimile, inocența. Și mai ales sfințenia. Să trăim frumos și la tinerețe și la bătrânețe! Viața e singurul examen pe care dacă l-am căzut nu se mai repetă!

PS: Singurul care nu trebuie să se schimbe deloc este Domnul: „...la ceea ce face Dumnezeu nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut. El face așa pentru ca lumea să se teamă de El!”, zice Eclesiastul (3:14b). Schimbă-te de tânăr. Nu toți oamenii ajung la bătrânețe...

Nicolae.Geantă
www.ciresarii.ro

miercuri, 11 noiembrie 2020

Christian Crăciun - Noi, vitele...

În procesul lung de sinucidere a Eur-Americii, decreștinarea și, în genere, spălarea memoriei au rolul glonțului de argint. Nu dă greș. Observați că încerc să mă mențin la chestiuni de principiu, de teorie generală, evitînd să-mi exprim direct punctul de vedere, aș fi mult mai tranșant atunci. Nu cad în eroarea de a purta o dispută teologică cu dl. CTP („ce-ar fi spus Iisus dacă...”), unde domnia sa nu a început încă alfabetizarea. În calitate de biet creștin prea-păcătos, jubilez, atacul împotriva creștinismului intră perfect în scenariul Mîntuirii. Mă limitez strict aici la domeniul în care dl. CTP este suveran: cel ideologico-politic. De exemplu refuzul, acceptat de lege, al consilierilor USR de a vota cu mîna pe Biblie vine din același străfund resentimentar și de analfabetism cultural. El a fost interpretat de cei aidoma lor ca un gest de onoare și rectitudine morală. S-a și pus o întrebare, aparent foarte inteligentă: dacă ei nu cred, nu e corect să nu fie ipocriți? Fals. Mie mi se pare un gest de inutilă și stupidă infatuare puștească a acestui partid care refuză să se maturizeze. Pariez că 80% dintre cei care s-au dat acum mari liber cugetători s-au căsătorit religios și și-au botezat copiii. Atunci, cum rămîne cu rectitudinea de conștiință? Rezumînd: această penibilă întîmplare, care a dezvăluit zăcăminte adînci de ură din adîncurile sufletului colectiv, este parte dintr-un război și ne obligă să ne regîndim ființa, inclusiv cea națională. Trist moment! Noi, boii, sîntem totdeauna triști!

Christian Crăciun

* notă - Domnul profesor Crăciun este renumit critic literar, de epocă optzecistă. Întregul articol îl puteți citi pe blogul săptămânalului Oglinda Câmpinei

Vlad Schlezak - Despre efectele pandemiei...

 Se spune că Pandemia de coronavirus, care ne-a cam dat tuturor viața peste cap, a provocat tulburări mintale pentru 58% dintre europeni.

Acest lucru este dovedit de o cercetare efectuată de Institutul de Cercetări Elma în Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Spania, Polonia pe 1.000 de persoane, la comanda Angelini Pharma, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale din 10 octombrie.

Simptomele menționate includ insomnie, dificultăți de somn sau trezire în timpul nopţii (19%), lipsă de energie sau slăbiciune (16%), tristețe sau dorința de a plânge (15%), frici excesive (14%), lipsă de interes sau de plăcerea de a face lucruri (14%), atacuri de panică și anxietate (10%). 61% au avut cel puțin două dintre aceste simptome.

In Anglia Organizația Mind a făcut o cercetare pe și mai mulți oameni: 16,000. Au găsit ca mai mult de jumătate din Adulți

(60%) și peste 2/3 din tineri(68%) au spus ca sănătatea lor mintală s-a înrăutățit în timpul lockdown-ului. Mind afirmă că știu că mulți au dezvoltat noi probleme de sănătate mintală ca rezultat al pandemiei și ca pentru unii din noi problemele de sănătate mintală care deja existau s-au înrăutățit 

* citește tot articolul pe pagina de facebook a medicului Vlad Schlezak

duminică, 8 noiembrie 2020

Mircea Roșca din nou în Parlament

Mircea Roșca îmi este bun prieten. Și frate. E un om cu suflet gigant. Dar și cu un zbucium pe măsură. Pentru România și pentru Hristos. Alergător de cursă lungă, orator de elită, om de inițiativă și pasionat de Scripturi, Mircea Roșca este nu doar un politician de top, dar și o trâmbiță a creștinilor în Parlament. Mărturia sa creștină este șocantă. Retras pentru o perioadă de ceva ani, dar și după o grea luptă dată cu sine, politicianul prahovean s-a hotărât să se arunce din nou în lupta electorală 2020. După cum îl știu de activ va accede sigur în Parlament. Unde ne va reprezenta cu succes. Și cu mândrie. Drum bun Mircea Roșca! Avem nevoie de oameni influenți ca tine! Și noi creștinii, și Mântuitorul tău! Slujește eficient! Iar noi ne vom ruga pentru tine! Și cei ce pot te vor vota!

Am să redau mai jos o scrisoare integrală a sa, publicată pe pagina-i oficială de facebook acum câteva ore (vezi și https://www.facebook.com/roscamircea)

„Candidez la alegerile parlamentare pentru Camera Deputaților pe lista PNL!

Dragii mei, vă salut pe toți cei care mi-ați fost alături de foarte mult timp și odată cu anunțul acesta mă simt motivat să vă dau mai multe explicații cu care rămăsesem dator.

 De zile bune mă tot gândesc cum să vă anunț noua decizie din viața mea, pentru că nu prea mai știu să vorbesc despre mine într-un mod egoist.

Ultimii 6 ani în care Dumnezeu m-a trecut prin examenul vieții, în care a trebuit să îmi însușesc virtutea supremă care este smerenia, și-au pus profund amprenta pe caracterul si ambițiile mele.

 Smerenia este calitatea, sau secretul ce poate schimba lumea făcând-o mai bună. Prin ea, putem vedea ce este mai bun în toți oamenii, mulțumindu-i în același timp Lui Dumnezeu pentru calitățile superioare pe care eventual le avem unii față de ceilalți.

 Da, prin acest examen am trecut în ultimii 6 ani și cred că am învățat multe: Să respect, să ascult, să ajut mai mult pe cei din jur și chiar să iert pe cei ce probabil voit mi-au făcut rău.

Iarba verde de acasă - Nicolae Geantă


Și dacă anul care vine iarba n-ar mai crește, 
Ce-aș strânge Doamne, pentru Tine, în fânar?
Că-n anul ce se-ncheie am fost hoinar,
Și ce am strâns, se scurge printre dește!
Și dacă harul Tău nu ar mai fi,
Cum aș putea eu face iarba iar să crească?
Am lacrimi cam puține. Reci. Pustii. 
Și nicio oază n-ar putea să înverzească...
De-aceea Domne, eu te rog fierbinte,
Mai udă-ne cu roua-ți bună. Deasă,
Căci, cât vei ține Tu pământu-ntreg în mână, 
Va crește iarba verde de acasă...

(Nicolae.Geantâ)

Vladimir Pustan - Școala închisă

 M-am gândit zilele acestea să mai fac o școală… Ideea de a sta și a nu mai învăța nimic, de a nu mai da examene mă deprimă.

Să vezi că o parte din cei pe care îi iubești sunt în sesiune sau își dau bacalaureatul în timp ce tu stai și citești ziarele…

Xenofon a fost elevul lui Socrate. Știți cum s-a dus la școală? Într-o zi l-a întrebat Socrate dacă știe unde se fac oamenii mai buni. A zis că nu. „Atunci, urmează-mă”, i-a răspuns maestrul.

Aristotel spunea că educații se deosebesc de needucați ca viii de morți și că profesorii merită mai multă cinste decât părinții.

Părinții ne-au dat viață iar profesorii ne-au dăruit o viață frumoasă. Și e lucru diferit.

Tot de la el un sfat pentru studenți: „Dacă vreți să progresați urmăriți-i pe cei buni și nu-i așteptați pe cei slabi”.

Geometrie trebuie să știți doar cât să puteți să vă măsurați pământul pe care o să-l cumpărați pentru a vă construi casa pe el. Asta o știu de la Socrate.

Când Nebucadnețar a cucerit Ierusalimul primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și trimită serviciile de informații prin școlile evreiești pentru a lua de acolo pe toți elevii de nota 10.

Știa că lumea se poate schimba cu oameni ce gândesc de tineri.

Și care știu că nu știu nimic. Și care sunt dispuși să învețe o viață întreagă. Și să-și pună cunoștințele în slujba lui Dumnezeu.

Iar Biserica va putea fi mai relevantă într-o lume în care bătălia se duce pe mințile oamenilor...

De aceea e sinistru domnul Johannis că vrea să închidă școala de luni. A zis însă că activitățile comerciale pot merge mai departe. Adică sacrificăm viitorul pentru ziua de azi...

Vladimir Pustan

vineri, 6 noiembrie 2020

Ce faci dacă poliția intră buzna în biserică? – de Nicolae.Geantă

 

Zilele trecute am tot primit, de la prieteni, un mic filmuleț în care poliția a dat buzna într-o biserică. Evanghelică. Românească. A intrat cu șapca pe cap evident. Deși politicos, plin de siguranța pe care i-o oferă haina, polițistul s-a plimbat printre rânduri verificând. Probabil măștile coronei. Între timp, cel ce predica la amvon a cam dat în fâstâceală. Nu a aplicat nicio sancțiune poliția, dar așa cum a intrat, așa a și plecat. Surprinzător. Ba nu, n-au uitat să filmeze... intervenția.

Poate poliția da buzna în biserică? E drept să dea amenzi în timpul slujbei? E constituțional, chiar dacă e pandemie? Nu prea cred. Nu sunt expert în drepturile omului, dar domnul Cătălin Raiu este. Domnia sa reprezintă țara noastră la OSCE. Tocmai pe probleme de libertăți religioase. Ca și mine, domnul Raiu zice că nu. Și înșiră o sumedenie de articole de lege. (Citiți articolul său făcând click aici). În primul rând România nu are o lege prin care să stipuleze când și cum poate restricționa libertatea religioasă. În al doilea rând activitățile din bisericile românești în pandemie NU pun în pericol siguranța națională! Nu sunt întâlniri teroriste. Ori ale grupurilor de interes. Acolo oamenii se roagă pentru binele țării, al conducătorilor, pentru vindecarea bolnavilor. Apoi trebuie să existe niște limitări. Nu doar ale enoriașillor. Ci și ale polițiștilor, ale statului. Astfel e... încălcare de drept. Ori dacă e pandemie nu mai trebuie să respectăm drepturile celuilalt? JFK spunea acum o jumătate de secol: „drepturile tuturor sunt diminuate, atunci când drepturile unui singur  om sunt amenințate!”. Diseminați...

miercuri, 4 noiembrie 2020

Viața și ceasul - de Nicolae.Geantă

 Viața e alergare. Continuă. Cursă contracronometru.

Evenimentele uneori ne opresc din mers. Alteori, neputincioși să continuăm, staționăm pe interzis, facem short-cut-uri. Sau, de multe ori (de prea multe ori) o luăm îndărăt! Ca racul. Nici așa, nici altminteri nu este bine.

Singurul lucru obligatoriu în viață este să mergem înainte. Ca ceasul! El își urmează calea indiferent de vremuri, de obstacole...

Nu te uita la ceas! Fă ce face el. Apropos, care dintre dvs vă ghidați după un ceas stricat? 

Fiți oamenii după care ceilalți își potrivesc ceasurile! 

Nicolae.Geantă

marți, 3 noiembrie 2020

De ce Donald Trump din nou la White House? - de Nicolae.Geantă


Donald Trump este cel de-al 45-lea președinte american. Al US mai bine spus. Totodată este cel mai urât dintre toți președinții. Niciodată nu a fost o aversă de furie împotriva vreunuia dintre predecesorii săi. De ce oare? Unii spun că e zmintit. Alții, cum e domnul CTP, își permit să-l numească „scelerat”. Iresponsabil. Satanic. Și alte 1 milion de invective. Opinii. Otrăvitoare. Chestia este că Donald Trump este atacat la „baionetă” pentru că este... creștin. Creștin conservator. Cu Biblia în mână... Și ceilalți se numesc creștini. Numai că ei n-au nevoie de Biblie. Îi dau foc. Creștini fără Biblie? Imposibil.

Astăzi e ultima zi electorală în USA. În 24 de ore vom afla rezultatele. 
De ce Donald Trump din nou la Casa Albă?

luni, 2 noiembrie 2020

Kim Clements - Profeție despre Donald Trump

Toate „profețiile” USA îl declarau victimă sigură. Donald Trump NU avea nicio șansă împotriva lui Hillary Clinton. La alegerile din 2016. Numai Kim Clement, un artist, un muzician american creștin, emigrant, venit din Africa de Sud, profețea de cca 10 ani că la Casa Albă va veni o „trompetă”. Un om care se va ruga, care va strivi derapajele progresismului, ale oamenilor fără Dumnezeu. Evident puțini l-au crezut. Și totuși Donald Trump a învins în alegerile din 2016... Zguduitor este că Kim profețește și despre 2020. Azi e ultima zi dinaintea împlinirii profeției. Așteptăm împlinirea ei...

Uimitor, Kim Clement a murit cu câteva zile înaintea alegerii președintelui Trump în Noiembrie 2016! Avea numai 60 de ani...


Din nefericire, nu am reușit să fac o subtitrare acestui filmuleț realizat de Herman Candelaria în 2020.

Inimă frântă și înfrântă - de Nicolae.Geantă



Azi, privind mai atent peste Psalmul 34 (scris de David într-o perioadă extrem de dificilă din viața sa) am înțeles trei adevăruri profunde la modul în care Dumnezeu răspunde la rugăciune. 

1. Când strigă un nenorocit, Domnul aude și îl scapă din toate necazurile lui (versetul 9). Un nenorocit înseamnă un om cu necazuri, cu durere, boli, falimente. Un om respins. Un om intrat într-un labirint al problemelor biotice. Omul nenorocit poate fi sau nu creștin, poate avea sau nu religie, poate să se închine sau nu lui Hristos. Dacă strigă în necaz Dumnezeu aude. Urechea lui Dumnezeu nu ascultă doar religios. Ci pe oricine îl cheamă în ajutor. Dar nu numai că aude, dar Dumnezeu îl scapă din toate necazurile lui. Subliniem toate necazurile lui. Nu doar unele. Căci Dumnezeu este atotputernic. El are uși de ieșire din toate necazurile. Pentru oricine...