În urmă cu ceva săptămâni
am ajuns a patra oară la spital. Asta, în decurs de 40 de zile. Pământul se
învârtea invers, pipetul mi-era ca un crec gata să plesnească, pulsul o luase
razna... M-am așezat timid pe scaun, medicul m-a privit în ochi și mi-a spus
fără măcar să mă consulte: „Dvs sunteți epuizat!”. În timpul spitalizării analizele
au ieșit bine, testele au ieșit bine, intervențiile medicilor au arătat că „boala
vine din altă parte”... Exact așa îmi spusese la telefon și Vlad Schlezak! Stressul...
sursa foto: https://www.scottkeffer.com |
Pe patul de
spital mi-am adus aminte de Ilie. După ce a postit trei ani jumătate la Cherit,
după ce a săpat șanțuri și a construit altarul pe Carmel, după ce a stăruit
până a coborât foc din Cer, după ce a ciuruit 900 de prooroci falși, după ce a
refuzat pe Ahab să mânânce preferând să-și continue rugăciunea, după ce a
alergat 34 km de la Carmel la Izreel, după ce a s-a umplut de teama veștii morții
sale și a fugit până la Beer-Șheba, apoi în pustiu, apoi încă 360 km până la
Horeb, a ajuns un rezervor gol! Apoi, a strigat disperat către Dumnezeu: „Nu
mai poooot! Caută un altul!” Pentru că, da, oboseala noastră ne face să credem
că avem nevoie de o scurtă despărțire de Domnul!
Orice urmaș al
Domnului Hristos are de-a face cu epuizarea, cu obseala. Fiindcă drumul spre
Cer nu e o călătorie cu liftul. Ci alpinism. Unii adolescenții sunt epuizați în
luptele cu hormonii. Și cu smartfonurile. Unele soții sunt epuizate de
bucătărie și maldărul de rufe, unele familii sunt epuizate de rugăciunile
pentru pruncii rebeli, altele de doliul venit rapid ca Intercity, altele de
ifosele bătrănilor ce-i îngrijesc. Unii bărbați se luptă cu dependențele, alții
cu menținerea evlaviei. Și mulți, mulți slujitori, sunt extenuați de
sacrificiile slujirii, a lipsei de observație și aprecierile celor din jur. A vieții
de lup singuratic. Ori a vulnerabilității spirituale!
Roon Moore, scria
în volumul „Istovit de ascultare” că ajungem la limita de avarie și ne epuizăm din prea multă slujire
(dar nu zice Pavel Galatenilor c.6 v.9 „să
nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu
vom cădea de oboseală?”), ne vlăguim
din cauza așteptărilor (suntem ca Simona Halep: cei din jur tot timpul
se așteaptă să jucăm excepțional; și pentru asta trebuie antrenament
sârguincios), ne istovim din cauza
dezamăgirii (prea mulți ne refuză: „mulțumim, dar nu ne interesează”,
prea mulți ne par „normali doar până ajungi să-i cunoști”, vorba pastorului
John Ortberg, prea multe visuri ne mor din fașă, prea multe furtuni cu „de ce-uri”). E nesăbuit de periculos să
ignorăm aceste realități spirituale! Dar e atât de dificil să recunoaștem că
ne-am epuizat bateriile. Că nu suntem Duraceli!
La mine,
mulțumesc Domnului, nu a fost cazul, dar când apare epuizarea primul pericol
este să ne refugiem ca Ilie. Să ne îndepărtăm. Să ne tragem obloanele! Ne
simțim singuri. Ne autosfătuim. Ne compătimim: „Sufletul meu e ca un miel între
lupi!” Devenim amorțiți sufletește. Și apoi intrăm pe teritoriul inamic: „Nu
vreau să renunț la Dumnezeu, vreau doar să iau o pauză de la El câtăva vreme” spunea
Ron Moore. Câtă dreptate! Așa apare păcatul: bârfe, minciuni, măști, ignoranță...
Când ajungem în
nisipurile mișcătoare ale epuizării ar trebui să ne oprim puțin și să analizăm.
Dacă nu ținem cont de sfatul pastorului Pete Wilson: „Indiferent de domeniul în
care activează, liderii care continuă să conducă după ce și-au epuizat
rezervele o vor face prost!”, vom distruge tot ce am lucrat înainte! Acesta e păcatul epuizării: vom continua să slujim, dar prost! Poate de aceea în multe biserici
lucrurile nu merg bine...
Uneori Dumnezeu
îngăduie să trecem prin istovire tocmai pentru a realiza că suntem telurici.
Ori că nu suntem de neînlocuit. Și ne supune la presiune... Arsenie Boca spunea
în „pilda ceșcuței” că dacă nu ar fi fost frământată de olar, dacă nu ar fi
fost trecută prin foc, dacă nu ar fi fost colorată, nu ar fi rezistat ceaiului
fierbinte!
Bine, bine, și ce
să facem dacă suntem epuizați? Dacă vedem că nimic nu ne mai iese? Ori parcă
Dumnezeu nu ne mai răspunde. Doctorul Vlad Schlezak mi-a spus (de mai multe ori)
să iau aminte la sfatul ce i l-a dat îngerul lui Ilie: „mănâncă, bea și
odihnește-te!” (1 Împărați 19:6b). Într-un cuvânt: recuperează-te! Ești
epuizat? „Cercetează-ți bine dorințele și micșorează-le”, spunea Thomas de Kempis
în „Imitatio Cristi”. Iar eu vă mai spun ceva ce am învățat de-a lungul vieții:
nu uita ce putere ai în tine; nu uita
cui îi aparți; nu uita că nu faci slujba pentru tine! Ești fiu de Dumnezeu
și slujești la largirea Împărăției Sale! Apoi, trebuie să te duci înaintea Domnului
și să recunoști sursa epuizării! El o știe, dar vrea să o audă de la tine! Roagă-te!
„Ce faci tu aici Ilie?” Iar scuzele profetului
nu sunt fondate. „Întoarce-te pe drumul pe care ai venit. Mai avem de lucru...”
Da, putem fi
epuizați! Obosiți. Lipsiți de vlagă! Dar nu și de credință...
PS: Mulțumesc Roxanei Popovici (Radio Vocea Evangheliei Suceava) pentru provocare!
PS: Mulțumesc Roxanei Popovici (Radio Vocea Evangheliei Suceava) pentru provocare!
Nicolae.Geantă
www.ciresarii.ro
www.ciresarii.ro
Chiar aseara dupa ce mi.am terminat tot ce aveam de facut m.am pus in pat la o ora târzie si ma gandeam ca ma stresez din foarte multe lucruri. Profesional sunt foarte bine. Lucrez la o companie in Bucuresti.Pe langa rutina zilnică si tot felul de confruntări,oportunități si realizari mai am parte si de mici dezamagiri care imi arata ca viata nu este asa roz,ca nu toti oamenii au un suflet bun,ca prietenii nu iti sunt prieteni si ca interesele sunt mai presus de orice. Seara cand ma pun in pat ma gandesc la toate astea si sunt dezamagita de lumea in care traim..imi fac rugaciunea si constat ca m.am eliberat de toate gandurile rele,stres si ca orice problema are o rezolvare,ca orice imi este dat voi duce la capat si ca viata este prea frumoasa ca sa ma stresez din lucruri mici.
RăspundețiȘtergereCredinta chiar te ajuta sa depasesti orice obstacol.
O să învingi! Tu te-ai născut învingătoare!
ȘtergereBa mai mult, la Dumnezeu bătăliile sunt câștigate dinainte de a fi date!
Te iubim frate Nicu si suntem multi.Nu te uita la cei care nu stiu sa aprecieze si stiu doar sa critice pt.ca ai de luptat cu duhul Izabelei.Noi te iubim si suntem multi dar mai mult decat noi te iubeste Dumnezeu
RăspundețiȘtergereȘi eu pe voi!
ȘtergereDumnezeu va iubeste sunteti un exemplu pt noi vă prețuim și avem multe de invatat pînă vă veni Domnul va dorim multa sanatate si har în slujire ca Lucrarea Domnului să propaseasca
RăspundețiȘtergereAi grija de trupul tau,
RăspundețiȘtergerecaci ti la dat Dumnezeu.
Esti doar apa si tarâna,
vas de lut lucrat de mâna,
de un Olar ce sta-n Lumina
ce-ti va da pacea deplina...
Binecuvântari eterne în toate aspectele si dimensiunile existentei, draga Nicu
Stelică R.,
RăspundețiȘtergere“Frumos articolul. Dar cati sunt epuizat de slujire sau pentru ca au tras prea mult pentru Domnul? Sunt putini ca tine Nicu, care trag până acul de la benzina se da până în partea cealaltă, chiar se da peste cap, si tot mai continuă.
Cei mai mulți se odihnesc azi de prea mult bine si de prea multa grăsime spirituală.
Poate ca 1% sunt ca tine si au nevoie stringenta de mesajul tau, dar ceilalți 99% care trăiesc dintr-o corigență in alta pe calea Domnului nu le poti spune sa doarmă în continuare.
Sunt trist pentru ca putini te inteleg, pentru ca intr.un creștinism adormit cei care se dăruiesc total slujbei Domnului sunt catalogati ca fiind fanatici sau ca se cred superiori prin autoneprihanire.
Mesajul tău pentru cel harnic, devotat, conștiincios, pasionat etc.... este balsam, dar pentru cei 99%, leneși, șmecheri, indiferenti, etc... este o acoperire a falimentului.
Oare T. Dolz, R. Wurmbradn si mulții altii ca ei, de ce n.au obosit in închisorile comuniste proclamandu.l.pe Domnul Isus?
Ne.am invatat cu un creștinism ieftin, cu autosuficienta si cei mai multi trăiesc din epuizările unora ca Nicu Geanta.
Tare mi.e teama ca mesajul tau sa nu fie margaritarul dat la...... pentru ca doar cei care slujesc ca tine, care ard in focul Evangheliei si in dragostea Domnului il pot intelege.
Continuă Nicu sa zbori frumos ca pasărea Phoenix.
Doar cand simti mirosul cenusei epuizării doar atunci
devi pur ca Domnul Isus. Focul Duhului Sfânt ne preface in singura substanta unde s.au ars toate impuritatile pamantesti. Acum Nicu tu esti cenusa, acea cenusa care s.a transformat în cea mai frumoasă tamaie, în cel mai frumos parfum care zboară spre cer.
Doar cand suntem cenusa putem zbura, pentru ca suntem mai ușori decât pământul.
Iti doresc Nicu, ca adierea Susurului Blând sa te poarte pe culmile Cereului.
Mulțumesc Stelică!
Ștergere