Dacă până la Cincizecime Duhul a fost cu ucenicii, după
acest eveniment El a fost în ucenici, împlinind profeţia mesianică „rămâne cu
voi şi va fi în voi” (Ioan 14:17). Astfel că după ce a venit la noi în trup,
Dumnezeu ne comunică acum cu Duhul. Iar acesta, după ce a venit să împlinească
o profeţie, o promisiune, Îl proslăveşte acum pe Fiul, pregătindu-i o Mireasă
sfântă şi fără prihană. El a coborât s-o-mbrace cu putere de sus. S-o
sfinţească, utilizând sabia Cuvântului pentru curăţirea păcatului din sfinţi şi
dintre sfinţi. Iar pentru aceasta e nevoie ca sfinţii să aibă Duhul din plin.
Botezul (sau umplerea) cu Duhul Sfânt nu este numai o doctrină
penticostală. Nu trebuie să fie o dorinţă numai a unor biserici care o cer
insistent şi constant. De fapt, ea nu e garantată automat. Limba greacă ne
precizează că această umplere nu este o acţiune de moment ci continuă: fiti
plini încontinuu. Sfântul Apostol Pavel ne averitzează: „fiţi plini de duh!”
(Efeseni 5:18). Textul englez traduce şi mai explicativ: „Fiţi controlaţi,
stăpâniţi de Duhul Sfânt”! Umplerea cu Duhul nu poate fi doar o experienţă de
criză, o umplere spasmodică, una care se face doar atunci când creştinul
urmează să slujească Lui Dumnezeu în predicare, evanghelizare, misiune, ajutorare,
vindecare sau rugăciune în biserică. Trebuie sa fim plini! În permanenţă! Clipă
de clipă, ceas de ceas, zi de zi! Pentru că plinătatea Duhului în noi este
trăsătura de bază a experienţei creştine zilnice. Nici un creştin nu poate trăi
o viaţă biruitoare asupra păcatului, şi nu poate să reziste ispitelor, dacă nu
cunoaşte această umplere ce ar trebui să fie permanentă, cu Duhul. Thayer scrie
că „un credincios iertat are nevoie de umplerea Pimpleni, care pune stăpânire
totală asupra minţii”. Şi, ştim cu toţii : nimic nu nerajează pe diavolul mai
mult din ce este religie pe glob decât puterea Duhului Sfânt. Cum a stat
„fricosul” Petru în faţa preoţilor de seamă cărora le-a vorbit „plin de
îndrăzneală”? De unde a avut Pavel cunoştinţa învăţăturilor sfinte? Cum s-a
rezistat în Biserica Subterană, în martiraj? Cum s-a păstrat adevărul neştirbit
în faţa ateismului? Cum se face că rămâne biserica unită, nedezbinată? Prin
plinătatea Duhului Sfânt!
.jpg)
