sâmbătă, 30 mai 2015

Marele Cosmetician al sufletului (3) - de Nicolae Geantă

Dacă până la Cincizecime Duhul a fost cu ucenicii, după acest eveniment El a fost în ucenici, împlinind profeţia mesianică „rămâne cu voi şi va fi în voi” (Ioan 14:17). Astfel că după ce a venit la noi în trup, Dumnezeu ne comunică acum cu Duhul. Iar acesta, după ce a venit să împlinească o profeţie, o promisiune, Îl proslăveşte acum pe Fiul, pregătindu-i o Mireasă sfântă şi fără prihană. El a coborât s-o-mbrace cu putere de sus. S-o sfinţească, utilizând sabia Cuvântului pentru curăţirea păcatului din sfinţi şi dintre sfinţi. Iar pentru aceasta e nevoie ca sfinţii să aibă Duhul din plin.

Botezul (sau umplerea) cu Duhul Sfânt nu este numai o doctrină penticostală. Nu trebuie să fie o dorinţă numai a unor biserici care o cer insistent şi constant. De fapt, ea nu e garantată automat. Limba greacă ne precizează că această umplere nu este o acţiune de moment ci continuă: fiti plini încontinuu. Sfântul Apostol Pavel ne averitzează: „fiţi plini de duh!” (Efeseni 5:18). Textul englez traduce şi mai explicativ: „Fiţi controlaţi, stăpâniţi de Duhul Sfânt”! Umplerea cu Duhul nu poate fi doar o experienţă de criză, o umplere spasmodică, una care se face doar atunci când creştinul urmează să slujească Lui Dumnezeu în predicare, evanghelizare, misiune, ajutorare, vindecare sau rugăciune în biserică. Trebuie sa fim plini! În permanenţă! Clipă de clipă, ceas de ceas, zi de zi! Pentru că plinătatea Duhului în noi este trăsătura de bază a experienţei creştine zilnice. Nici un creştin nu poate trăi o viaţă biruitoare asupra păcatului, şi nu poate să reziste ispitelor, dacă nu cunoaşte această umplere ce ar trebui să fie permanentă, cu Duhul. Thayer scrie că „un credincios iertat are nevoie de umplerea Pimpleni, care pune stăpânire totală asupra minţii”. Şi, ştim cu toţii : nimic nu nerajează pe diavolul mai mult din ce este religie pe glob decât puterea Duhului Sfânt. Cum a stat „fricosul” Petru în faţa preoţilor de seamă cărora le-a vorbit „plin de îndrăzneală”? De unde a avut Pavel cunoştinţa învăţăturilor sfinte? Cum s-a rezistat în Biserica Subterană, în martiraj? Cum s-a păstrat adevărul neştirbit în faţa ateismului? Cum se face că rămâne biserica unită, nedezbinată? Prin plinătatea Duhului Sfânt!

Între Înălțare și Rusalii - de Nicolae.Geantă

E singurul timp când biserica a fost singură. Chiar dacă-l aveau pe Petru, pe Ioan și toți ucenicii. Ori pe Maria și frații lui Isus. Hristos plecase și Duhul Sfânt nu venise. Fără Fiul, fără Duhul Său, toată galeria sfinților e o panoplie nefolositoare. Iar Dumnezeu nu e prezent! Nu știu de ce, dar o mulțime de biserici parcă au încremenit în intervalul ăsta. Cu toți preoții, pastorii sau patriarhii lor. Fără focul lui Dumnezeu, evanghelizarea e decât rutină. Rugină, vorba lui Tozer.

Știau că au lucrări mari de făcut: să exorcizeze, să vindece bolnavii, să experimenteze minuni (mari), să strângă șerpii de gât, să calce scorpionii, să evanghelizeze până la capul lumii, să se înmulțească... Li se poruncise doar. Dar singuri, erau iepuri! Și moi ca niște meduze! Fără Dumnezeu orice fulg e un munte...

Dumnezeu nu trimite Duhul Sfânt doar pentru a vorbi noi în limbi. Și nici măcar pentru proorocie. Ci pentru un milion de alte "lucrări". Duhul Sfânt ne cercetează inimile, ne luminează mintea, ne convertește. Cu El vedem Biblia prin ochelarii lui Dumnezeu! Duhul Sfânt ne încălzește relațiile, ne umple de putere, ne dă curaj. Ne înalță ca pe-un smeu în bătaia vântului. Ne botează cu foc. Adevărul trebuie botezat cu foc, zicea Bonke. Iar focul vine prin credință. Duhul Sfânt declanșează treziri spirituale! Înmulțește biserica. O protejează de asediul diabolic. Îi șterge lacrimile. El e garanția răpirii! Să fiți toți acolo!

Au stăruit în rugăciune. Nu doar Petru, nu doar Toma, nu doar maica Domnului, ci toti 120... Dar n-au strigat "sânge, sânge, sânge". Stăruința nu are tipare! Ci spontaneitate. N-are timp! Nici înfrângere! Și nici atât controverse...

Între Înălțăre și Rusalii apostolii au găsit de cuviință să aleagă alt ucenic în locul lui Iuda. Și... au ales pe Matias. Au ales ei dar nu era prezent Duhul Sfânt. Câte alegeri gresite nu facem singuri! Matias era sfânt, era unul dintre ucenicii ce stătuse lângă Domnul de la botezul lui Ioan. Dar Dumnezeu îl avea în plan pe Pavel! Pe cel ce va fi stiloul sfânt. Adevărul are nevoie de foc!

De la Rusalii până azi tot mai mulți oameni au fost și sunt botezați cu Duhul Sfânt. Inundaţi de dunamisul divin. Ritmul crește. Un lucru e cert: Isus vine în curând!

Să vă umple Duhul Sfânt de toate darurile Sale! Dar dvs să aveți și roade. Și nu uitați, darurile n-au nicio valoare dacă n-au dragoste!

Marele Cosmetician al sufletului (2) - de Nicolae Geantă

Conjunctura în care Dumnezeu a ales să reverse Duhul Sfânt peste ucenici a fost una specială. La Ierusalim erau adunate o mulţime de naţionalităţi cu ocazia unei sărbători evreieşti foarte importante: Cincizecimea, Sărbătoarea Săptămânilor sau Sărbătoarea Secerişului (Exod 23:16). Deci, sărbătoarea Cincizecimii, a doua dintre cele trei festivităţi anuale a evreilor biblici, era una agricolă, datorită faptului că avea loc la şapte săptămâni după Paşti (50 zile), când în Israel începea secerişul, unii exegeţi stabilind-o pentru data de 28 mai.. Spre sfârşitul perioadei inter-testamentale ea este asociată cu darea Legii la Sinai şi cu reînnoirea legământului. (Aşa cum am făcut mai sus deja precizarea, termenul de „Rusalii” este o demumire greşită în sens biblic. „Rusaliile” au la origini o veche sărbătoare păgână, latinul „Rosalia” însemnând sărbătoarea trandafirilor, se constituia în depunerea de trandafiri - rosae - pe morminte. Rusaliile erau femei fabuloase din categoria Ielelor, în mitologia românească fiind cunoscute ca fiicele lui Rusalim împărat, iar potrivit credinţei populare acestea iau oamenilor minţile. Acest mit/sărbatoare pagână, a fost suprapus ulterior peste sărbătoarea creştină postpascală, „Pascha Rosata sau Domenica Rosarum” a Cincizecimii şi devenită Duminica Rusaliilor, când casele sunt îmbodobite cu ramuri verzi, sărbătoarea fiind legată de abundenţa vegetală a verii. În Dobrogea romanizată, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfârşitul primăverii, sărbatoare ţinută de credincioşi în relaţie directă cu pomenirile din cultul morţilor).

Experienţa zilei Cincizecimii, care a marcat startul Bisericii, a fost caracterizată prin câţiva factori exteriori supranaturali: „sunet ca vâjâitul unui vânt puternic”, „limbi ca de foc”, „vorbirea în alte limbi”. Cuvintele de origine pentru „vânt” şi „duh” sunt aceleaşi atât în greacă cât şi în ebraică (ruah). Unii scriitori teologi consideră limbile de foc reprezentând umplerea ucenicilor cu Duhul Sfânt, deoarece pe Muntele Sinai focul reprezenta prezenţa Domnului, iar alţii (F.F. Bruce) cred că „vântul e simbol al Duhului”, cum se găseşte în profeţiile lui Ezechiel 37:9-14, şi „focul ca  emanaţii ale energiilor divine”. Prin analogie, Richard Wurmbrandt consideră că deoarece ebraicul ruah este la feminin (gen sub care dealtfel cuvântul „duh” este întâlnit şi în traducerile euroatlantice), caracteristile Duhului Sfânt sunt blândeţea, gingăşia, fineţea, bunătatea, răbdarea etc.

vineri, 29 mai 2015

Marele Cosmetician al sufletelor (1) - de Nicolae Geantă

Devenit Cenusăreasa predicilor, negat ori ridicularizat de unele credinţe, lăsăt deoparte de bisericile conservatoare, supramediatizat şi abuzat de altele, Duhul Sfânt produce mişcarea despre care Spurgeon susţinea că Biserica are cea mai mare nevoie. Duhul Lui Dumnezeu nu stă impasibil, nu tace, nu trece neobservat ci, se mişcă. Duhul Lui Dumnezeu lucrează. Duhul Lui Dumnzeu cosmetizează sufletele. El este agentul regenerării, instrumentul schimbării caracterului uman, darul Lui Dumnezeu (F.A. 2 :38), agentul sfinţirii, dinamul creşterii spirituale, sigiliul (Efes. 1:13) şi arvuna creştinului pentru momentul răpirii (Efes. 1:14). Duhul Sfânt posedă raţiune (1 Corinteni 2:10-11), a inspirat Scripturile, predicatorii, misionarii, conduce Biserica în închinare, inspiră poeţii, scriitorii, laudă, învaţă, mustră, mijloceşte pentru credincioşi cu „suspine negrăite” (Rom. 8:26), dă îndrăzneală, „toarnă dragoste în inimi” (Rom. 5:5). El vorbeşte (1 Tim. 4 : 1), convinge păcătosul (Ioan 16 :7), îndrumă (F.A. 8 :29 ), îmbărbătează (F.A. 4 :31), generează naşterea din nou (Tit 3:5), face minuni, se întristează (Efes. 4:30) sau poate opri vestirea Cuvântului (F.A. 16:6).  

Una dintre cele mai răstălmăcite doctrine este cea referitoare la Duhul Sfânt. În timp ce unii „teologi” îi neagă personalitatea şi dumnezeirea (precizând că El este un fel de forţă sau energie cosmică), creştinismul autentic recunoaşte că Duhul Sfânt este parte integrantă a Trinităţii, este Dumnezeu, este o Persoană (Apoc. 22:17), un Mângâietor (greceşte paracletos, ceea ce etimilogic înseamnă „a chema lângă tine, a convoca”), un Consolator (Origen), un Avocat (Tertulian), un Apărător (Mishna), un Înlocuitor al Fiului până la răpire. Totuşi, doctrina despre plinătatea (plhroma) Sa este un subiect mai puţin abordat şi poate greu de lămurit. Dorinţa noastră este să furnizam o învăţătură echilibrată, biblică cu privire la Duhul Sfânt şi acţiunile sale.

Nevoia de Rusalii – de Vladimir Pustan


La mulți ani Vladimir Pustan!


Dumnezeu să vă țină mai departe o mână pe pianul Său. Și cu fiecare sunet scos să zdrobiți inimi. Să fiți stiloul sfânt al Domnului, trezorierul cuvintelor iscusite! Căci cine deține Cuvântul, deține puterea! Cuvintele sunt pecețile minții...
Hristos să vă protejeze sub haina-I înmuiată în sânge! Sub mantia Cerului nu cad săgeți otrăvite! Mai mult, sub ea devenim albi. Și sfinți!
Duhul Sfânt să vă țină o torță aprinsă! Focul moare consumându-se, dar încălzește și luminează pe alții! Și oricât ar fi bezna de groasă, focul nu poate fi învins!

Știm că "Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac! (Ps. 121:8)". Căci "Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeul tău te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus decât tovarășii tăi" (Evrei 1:9)

"La mulți Ani" patriarhule! Vă iubim cu toată puterea noastră și cu dragostea lui Hristos!

Nicolae.Geantă

De ce să privesc jur - de Nicolae Geantă

Noi ne lamentăm atâta timp cât ne privim în oglindă. Când ne vedem doar pe noi credem că problema noastră e cea mai acută. Necesită urgenţă. Dacă privim în jur vom vedea că în comparaţie cu problemele altora noi avem mingi de ping-pong iar ei Carpaţi. Cel fără pâine poate vedea că există oameni bolnavi. Cel bolnav poate vedea că sunt oameni fără picioare. Cel fără picioare poate vedea că sunt oameni orbi. Cel orb poate auzi că sunt indivizi nedeplasabili... Întotdeauna e cineva mai grav!
Ne plângem că România e o ţară săracă, dar în Afganistan ori Somalia nu găseşti pâine în magazine! E drept ne mai lamentăm şi că în biserici avem membrii slabi spiritual, dar în cârciumi şi discoteci nimeni nu cunoaşte pe Domnul...

În Scriptură Pavel spune să căutăm foloasele altora. Vom trăi fără stress...

NOLAE GEANTĂ

miercuri, 27 mai 2015

De ce?

De ce te-oprești cand ţi-e prea greu
În lupta sfântă a credinţei?
Tu trebuie să lupţi mereu
Pentru cununa biruinţei!
De ce când așteptarea-i lungă
Esti deznădăjduit și trist?
În Cerul Sfânt o să ajungă
Cel care-așteaptă neobosit.
De ce când vine ploaia rece
Sub stropii mari te-apleci chircit?
Orice furtună grea va trece
Când curcubeul a ieșit!
De ce te plângi că-i greu pe cale
Sau la aceasta-ai fost chemat?
Uiţi că pe munte ori in vale
El e Același, neschimbat?
-Nu te opri, ci luptă-ntruna
Și-așteaptă liniștit răspuns
Privind în Sus înspre cununa
Ce te așteaptă la Isus!
         
(Lidia B. , 25-26 mai 2015)

Citește mai mult pe Ligia AICI

duminică, 24 mai 2015

Despre ispititea lui Dumnezeu - de Nicolae Geantă

După ce am îndrăznit la o întâlnire de tineret să spun că eu încă mai cred într-o biserică și niște ucenici cu "lucrări" ca în Marcu 16:17-18 (Iată semnele cari vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mînă șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mînile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși), un frate cesaționist (care mă provocase să afirm cele de mai sus) s-a ridicat cu o întrebare încuietoare: "Văd că ai citat cu atâta patos că și dacă bei ceva otrăvitor nu ești vătămat. Tu care ești slujitor ce crezi în cele spuse ai curaj să bei un pahar cu otravă?" Mi-a fost rușine de întrebarea  incomodă. Nu că nu aș fi avut curaj să beau niște otravă după rugăciune, ci că fratele a gândit fariseic. "Nu cumva crezi că e fanatism?", i-am răspuns cu altă întrebare. " Aha, zice el, deci n-ai curaj". 

Dacă am sau nu curaj nu contează. Dar eu știu că atunci când Satana i-a cerut Domnului Isus să se arunce de pe streașina Templului, Hristos i-a răspuns categoric: "s-a spus: să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!" (Luca 4:12). Și Satana a plecat de la El. Până la o vreme, zice evanghelistul Luca.

Nu cred că vreunul dintre apostoli, nici Petru și nici Pavel măcar, ar fi băut conștienți potire cu otravă. De fapt otrava nu i-o pui cuiva în pahar ca pe Coca-Cola. Ci pe ascuns. S-o bea fără să știe. Dar sunt sigur că oricare micuț dintre credincioșii Domnului e păzit de puterea lui Dumnezeu... Asta nu înseamnă că Hristos ne-a chemat să băgăm șerpii în sân, să gustăm verde de Paris sau să zgândărim un stup de albine... 

N-aș fi deranjat dacă întrebări ca cele de mai sus vin din partea necredincioșilor. Dar când vin din partea celor ce umblă cu Biblia la subțioară și propovăduiesc bisericii "ce să creadă, cum să trăiască" n-am cum să nu iau foc! O gândire ca mai sus nu e doar fariseică. E diabolică!

Credeți în Scripturi! În sacerdoțiul Bisericii. În puterile și prerogativele ei. Dar să nu-L ispitiți niciodată pe Dumnezeu!

vineri, 22 mai 2015

Nicolae Geantă în Mureş

duminică 24 mai 2015
ora 9 - BP Ieremitu
ora 18 - Biserica "Rugul Aprins Toflea" din Tg. Mureş

Dumnezeu nu e ca noi. Din fericire. - de Vladimir Pustan

Citeam în Midraș că atunci când Marea Roșie a înecat oștirea lui faraon, lăsându-i pe izraeliți să treacă, îngerii din cer, de bucurie, au vrut să dănțuiască și să cânte. Dumnezeu i-a oprit, ”Cum puteți să cântați când creaturile Mele mor?” Dumnezeu iubește. Îngerii și oamenii mimează iubirea... Nouă ne este greu pentru că trebuie să învățăm să iubim. Lui Dumnezeu îi este ușor pentru că El e iubire. 
Când vom iubi ca El, vom fi ca El. 

A plecat la cer să ne pregătească un loc așa cum părinții noștri s-au dus în Spania. Riscul pentru Dumnezeu e asumarea ideii că ne poate iubi și în lipsă... Ochii care nu se văd se uită...
Dar și asta face parte din triere. 

Dacă trăim El este în noi, dacă murim noi suntem în El și e mai bine. Dar dragostea și dorul sunt frați vitregi...

El iubește, El nu-i ca noi. Din fericire...
V l a d i m i r _ P u s t a n

joi, 21 mai 2015

Înălțarea și eroismul - de Nicolae.Geantă


Dimineața m-a informat telefonul ca e azi e "Ziua Eroilor". Asta e gratuit de la Vodafone. La liceu n-am găsit o clasă întreagă pentru că sunt plecați cu profa să depună coroane pentru... eroii neamului. Asta e de la primărie. Nu doar primarii și ofițerii în rezervă ci și pressa zilei se vorbește despre eroi, eroism și fapte de vitejie. La unison românii stiu că e "Ziua Eroilor". Singură, biserica trage clopotele de zor că e Înălțarea Domnului. A Eroului de pe Golgota...

Înălțărea e-o sărbătoare care n-are de-a face cu eroismul nost' ci cu jertfa lui Hristos. E încununarea cu succes a Mântuitorului. Fără înviere am fi morți în păcatele noastre, fără înăltăre am fi fără țintă. Ochii nu ne-ar fi pironiți la Cerul albastru, ci ca vecina mea doar la... ouăle roșii!

Înălțărea e garanția că Dumnezeu l-a ridicat pe Hristos peste orice nume, peste orice domnie, peste orice împărat. E semnul eroismului suprem. Eroii popoarelor sunt mulți, dar Eroul lumii e numai Unul! 

marți, 19 mai 2015

Jurnal de Iaşi - 2. Marş şi rugăciune pentru România - 16 mai 2015

Sâmbată, la ora 16,30, câteva sute de tineri s-au grupat în față bisericii Filocalia din Iași cu pancarde ce afișau versete biblice. Poliția era deja prezentă de ceva vreme. S-a pornit în marș spre Palatul Culturii. Fratele Gică Afrosinei s-a urcat cu camera video pe un jeep. Omul ăsta filmează ca F. Copolla. Nu-i scapă niciun detaliu. În fața grupului sunt Pavel Smântână și Nicu S., iar undeva la jumătate și Nicolae Geantă. La jumătatea distanței se recită "Tatăl nostru". Trecătorii privesc mirați. Dumnezeu ne zâmbește cu gura larg deschisă. E soare, e cald. E frumos!
Pe esplanada Parcului tot grupul se oprește. O soră din Galați conduce (corul) cu chitara! Dupâ Urmează Rugăciunea pentru România! "Este prima dată în istoria orașului când se derulează un astfel de eveniment", mărturisește Pavel S. Apoi îndeamnă : "Roagă-te și tu pentru România!" Sigur o poți face
Dumnezeule ai milă de țara nostră!


video realizat de G. Asofronie
Grup de paticipanţi la marş


luni, 18 mai 2015

Cum să arăţi că îţi pasă - de Geantă Sefora

Trăim singuri, uitaţi şi plictisiţi. Doar noi şi telefoanele noastre. Când e pană de curent sau pică netul, suntem în stare să începem cel de-al Treilea Război Mondial, să punem tunurile pe Enel.
E adevărat şi faptul că nu depindem de bucăţile astea de plastic, ci de oamenii cu care vorbim… dar, cu toate astea, devenim tot mai singuri pe zi ce trece.
Nu se mai nasc eroi pentru că nu mai sunt oameni dispuşi să se sacrifice. În schimb, creşte numărul de "emokizi" şi de sinucigaşi, pentru că eroii noştri s-au transformat în monotonii dezinteresaţi, de care ne lovim pe toate străzile.

Într-o lume în care confortul personal e pus pe primul loc, arată că eşti diferit! Arată că ţie îţi pasă!

7 paşi prin care arăţi că îţi pasă:
1. Spune adevărul, oricât de dureros ar fi el. Spune-l cu riscul de a răni, pentru că oricum nimic nu poate să rănească un om mai tare decât să fie minţit frumos. Adevărul dezgroapă morţii şi îi trezeşte la viaţă, dar minciuna îngroapă oamenii de vii. Rănile, odată curăţate, vor începe să se vindece.
2. Ascultă, oricât de multe ai avea şi tu de spus; oricât de mult ar vorbi celălalt.

pentru continuare click http://seforaseah.blogspot.ro/2015/05/cum-sa-arati-ca-iti-pasa.html

Jurnal de Iaşi - 1. Conferinţă regională de tineret la Filocalia

Nicolae Geantă / Prahova
Cornel Haureş / Suceava


400 de km am înghițit de la bordul mașinii pentru a mă întâlni cu câteva sute de tineri din 6 județe, sâmbătă 16 mai a.c., în cetatea Iașului, la Biserica Filocalia. Toți veniți pentru "Decizii", o conferință regională de la care se pleacă altfel decât vii. Grupul Filocalia condus de Pavel Smântână a dat startul laudei care te înalță la cer. După 30 de minute de plutire, rugăciunile au cerut ca Domnul să coboare printre rânduri. Nicola Geantă a predicat la prima sesiune "Ce să faci când nu știi ce să faci?". În primul rând te oprești (să nu faci o prostie mai mare); apoi trebuie să-ți regăsești identitatea și relația cu Tatăl. De asemeni nu trebuie să pierzi din ochi scopul pentru care slujești și nici ținta spre care te îndrepți. Lacrimi, rugăciune, iertare. Dumnezeu a fost din nou la datorie...

După o mică pauză au urmat ateliere de lucru. Cele 4 sesiuni: slujire, închinare, profesie și câsătorie, susținute în săli din Liceul Richard Wurmbrand, au ridicat la fileu moderatorilor (Pavel Smântână și Nicu Sfârghiu - Suceava, Cornel Haureș - Suceava, Mihai Hari - Vaslui, Nicolae Geantă) un snop de întrebări dificile. Cu răspunsuri aferente.
A treia sesiune a început după masa de prânz. Laudă și închinare și din nou mesaj biblic susținut de Nicolae Geantă: Alegeri eficiente (alegerea închinârii, slujirii, profesiei și partenerului). 

vineri, 15 mai 2015

Cred... - de Vladimir Pustan


Că temnița cea mai de temut e aceea în care te simți bine și care ți-ai făcut-o singur.
Că Dumnezeu are dreptate atunci când zice să semănăm fără să numărăm semințele…
Cred că sunt multe lucruri pe care le-am arunca de ne-ar fi teamă că s-ar putea să vină alții să le culeagă.
Cred că sunt multe lucruri pe care le-am arunca de nu ne-ar fi teamă că s-ar putea să vină alții să le culeagă.
Cred că cea mai bună modalitate de a prinde un tren este să-l pierzi pe cel de dinaintea lui. Nu e profesor mai bun ca eșecul.
Cred că există oameni care nu se aleg de pe urma averii lor decât cu teama de a o pierde.
Cred că Dumnezeu a făcut urzica nu pentru șampon ci pentru ca să știm că există lucruri pe care nu trebuie să punem mâna.
V l a d i m i r _ P u s t a n 

joi, 14 mai 2015

La mulţi ani Israel!

67 de ani a împlinit azi noul Israel de când a înmugurit. 67 de ani de când primăvara lui Hristos este aproape. Încă trei ani şi va face 70. După aceea?

Compromisul, alegerea care-ți pătează conștiința - de Nicolae Geantă


Nu mi-a venit să cred urechilor, când un frate, care deși știa că predic la sânge împotriva standardelor lumii, îmi sugera telefonic un compromis pentru a face... carieră! Adică să mă vând pentru o lingură de linte! 

Românului în general, și chiar creștinilor în ultima vreme, compromisul nu le mai este străin. Așa se supraviețuiești mioristic, în degringoladă evlavioasă. Ca să-și atingă țelul, scopul, să pună mâna pe cutare post, biserică, pastorație, șefie cultică, pe anume lucru sau chiar pe-un partener, ai noștrii fac gesturi care pătează conștiința. Stimabilii compromisului, acești farfuridi și brânzovenești moderni, merg pe sintagma "eu pun jumătate, tu pui cealaltă jumătate". Fifty-fifty. Câștig și eu și tu. Mă ai și te am la mână. Numai că, vorba chinezilor: "nu poţi traversa râul cu un picior în altă barcă"! Iar Hristos a spus că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni...

marți, 12 mai 2015

Decizii - Conferinţă regională de tineret la Iaşi. Cu Nicolae Geantă.

Filocalia Iaşi, 16 mai 2015
din program;
10-10.30 lauda şi închinare
10.30-11.30 mesaj biblic - sesiunea I
11.30-12.00 pauză
12.00- 13.20 Seminarii
13.20-14.20 Pauză masă prânz
14.20 - 16.00 mesaj biblic - sesiunea II şi concluzii.
16.30 - Marşul ''Rugaţi-vă pentru binele cetăţii''
17.30 Rugăciune - esplanada Palatului Culturii 

vineri, 8 mai 2015

Cugetare - de Lidia Maria Barbinta

Din toate versurile scrise
Cu-o pasiune de nespus
Cate am scris doar pentru mine
Si cate sunt pentru Isus?

Din toate vorbele rostite
Cu rost sau fara de folos
Cate rostit-am despre mine
Si cate-am spus despre Hristos?

Dintre toti pasii mei prin lume
Facuti cu rost si fara rost
Cat am calcat pe alte urme
Si cat pe urma lui Hristos?

Promisiunea unei vieți altfel - de Vladimir Pustan


Herny de Montherlant spunea că sunt două feluri de promisiuni sfinte. Cea făcută unui copil și cea făcută unui dușman. Dar el nu-L cunoștea pe Dumnezeu…

Avem parte de un creștinism anemic pentru că ne ferim să-I facem lui Dumnezeu promisiuni de creștere, pe baza ideii că mai bine să nu faci nicio promisiune decât să faci șă să nu le împlinești… Și așa trăim o viață mizerabilă și mediocră…

Ne bazăm pe noi și carnea noastră, când de fapt singuri suntem tot mai slabi pe zi ce trece.
Eroul nostru e cel ce nu încearcă niciodată nimic și astfel rămâne cu costumul imaculat iar cel ridiculizat e cel ce încearcă și nu reușește.
Dar sfinții se culeg din cea de-a doua categorie…

Iar prietenii lui Dumnezeu din a treia… Cei ce promit și se țin de promisiune.
Chiar și promisiunea de a fi undeva la o oră fixă…

V l a d i m i r _ P u s t a n 

La mulți ani Florin Ianovici!

Dumnezeu să te țină mai departe un trezorier al cuvintelor iscusite! Căci cine deține limbajul, se știe de mult, deține puterea! Cuvintele sunt pecețile minții...
Hristos să te acopere cu mantia sfântă. Sub ea nu te atinge nicio săgeată otrăvită. Sub ea devenim albi. Sub ea sfinții sunt înmuiați continuu în sângele Mielului. 
Duhul Sfânt să te țină ca o candelă aprinsă! Untdelemnul moare consumându-se pentru alții! Iar lumina sa taie orice zid ridicat de bezna de afară...

Încolo, "să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Domnul tău! (Mica 6:8)". Iar "Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac! (Ps. 121:8)"

joi, 7 mai 2015

Înfrângerea face și eroi - de Nicolae.Geantă


O tânără vrea să se sinucidă. Iubitul... Alta a renunțat la nuntă. Soacra... Un frate nu mai merge la biserică. Păstorul... Altul s-a luat iar de fumat. Satana... Iar altul vrea să divorțeze. Ați ghicit, ea e de vină. Un liceean e exmatriculat. Absențele... Alt grup picotesc cu aripile tăiate după simulările proaste care-i pun pe tușă la bac. Pe toți i-am văzut triști, demoralizați, învinși... "N-avem ieșire!". 

"Există înfrângere?", am întrebat liceenii, empatizând cu ei situațiile de mai sus. "Există!", mi-au mărturisit ofuscați. "Nu există", le-am replicat apropiindu-mă de bănci. "Există frunze înfrânte?". Tăcere. "Nu! Pentru că în ciuda faptului că au căzut de ger, că s-au lipit de pământ, frunzele trăiesc prin copac. La primăvară vor da altele". Frunzele nu-s învinse datorită copacului.

"Există înfrângere?". "?". "Există. Însă nu sunt cu adevărat înfrânți decât cei ce n-au luptat niciodată". Paolo Coelho spunea despre ei că vor zice cu mândrie: "N-am fost învins niciodată!". Dar nici nu vor putea mărturisi că au avut vreo victorie. Brazilianul mai zice: "Vai de cei ce n-au fost niciodată înfrânți! Nu vor învinge niciodată în viață!".

duminică, 3 mai 2015

Tati minte

O fetiță din Hong Kong a câștigat un concurs de eseuri cu "Povestea tatălui meu".

"Tatăl meu e cel mai scump tătic din toată lumea. El este cel mai arătos bărbat. Tatăl meu este cel mai deștept și isteț tătic și mă ajută să-mi fac temele la matematică. El dorește ca eu să învăț bine la școală (...). Tata e plin de bunătate și de aceea e super-eroul meu.
Tati e pur și simplu minunat dar... minte! Tati minte atunci când spune că are o slujbă și bani ca să trăim o viață decentă. Tati minte când spune că nu este obosit deși muncește din greu toată ziua. Tati minte când spune că nu îi este foame ca eu să pot avea o porție în plus, ca să cresc mare. El minte cnd spune că noi avem totul sau că este fericit cu viața pe acre o are. Tăticul meu minte... pentru mine, pentru ca eu să am parte de o viață fericită și să-mi ofere siguranță și normalitate.
Îl iubesc foarte mult pe tăticul meu!"

vineri, 1 mai 2015

Isus e Dumnezeu - de Vladimir Pustan

Biserica Ortodoxă l-a excomunicat în 1901 pe Lev Tolstoi pentru afirmațiile lui ce negau divinitatea lui Hristos. ”A-L numi Dumnezeu e cea mai mare blasfemie”, zicea scriitorul ce nu și-a iubit niciodată proprii copii, dar zicea că iubește o lume întreagă.
Înseamnă că Lev Tolstoi a fost un perfect Martor al lui Yehova.
Căutăm anticristul prin știrile de la televizor, un geniu rău și economist bun, când de fapt Ioan zice că anticristul e cel ce nu spune și nu crede că Hristos e Dumnezeu.
E greu de explicat Sfânta Treime. Cine-o explică repede înseamnă că n-o cunoaște. Ideea de unul în trei și trei în unul e un dans pe sârmă  și mulți teologi au căzut de pe sârma aceasta.
Dar nu trebuie să înțelegem tot ce trebuie să ascultăm. Toma a avut cea mai puternică  declarație despre Isus în Noul Testament. ”Domnul meu și Dumnezeul meu”. Iar restul e teorie. Iar anticristul poate că tocmai îți sună la ușă…

V l a d i m i r _ P u s t a n