„Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să pășească”,
e o zicală pe care nu vrem s-o înțelegem. Și de aceea, în locul lui Hristos am
upgradat nimicul. Și în locul iubirii conștiincioase am inserat surogate. Prin
urmare ne-am procopsit cu un Valentine’s day și-un Dragobete. O zi în care să ne-aducem aminte că
suntem înamorați. O zi de promisiuni grandioase. Numai de nu le-am uita... De
nu ne-am păcăli singuri.
De Valentine’s se fac promisiuni în tramvaie, în costumele
lui Romeo și Julieta, sub balcoanele împodobite cu lenjeria pusă la uscat, în
școli sub oblăduirea profesoarelor și-n restaurante lângă chelnerii avizi de
bacșiș. Dar nu și în biserici. Îndrăgostiții moderni cred că firul dragostei
ține și fără Dumnezeu. Cupidon, inimi de pluș, ursuleți, SMS-uri lirice,
declaraţii sub clar de lună, ciocolată, mese romantice, camere de hotel. (Anul ăsta
am auzit că CFR-ul are reduceri de 50 % la Intercity!). Și toate astea pentru o
zi... Dar căsătoria ține o viață.
Dragostea tip Valentine’s e o iubire în orb. Tip Leea și Iacov. Se consumă doar în noaptea
nunții. A doua zi cel de lângă tine devine străin. E o iubire tip Casanova. El,
ea, vor să fie și cu altcineva. Valentine’s e o iubire shaorma. Făcută la McDrive. Tip
Amnon și Tamar. Te-ai ridicat, te-ai șters la gură și pleci ca și cum n-ai
mâncat nimic. Atenție: iubirea pe fugă poate provoca indigestie! Ades se
termină cu un divorț ce costă cât un tiramisu.
Byron spunea că toate tragediile se încheie cu o moarte și toate
comediile cu o căsătorie. Nu vă grăbiți să fiți clowni! Şi nici să aveți o lehamite
în doi... Chesterton scria că îndrăgostiții au o înclinație naturală să-și facă
promisiuni. Cântece de dragoste sunt pline de jurăminte. Biblia cere
îndrăgostiților să ia în serios ceea ce însuși sentimentul îi impulsionează s-o
facă. Dacă nu, casa nu va fi colțul de Rai. Și cred că nimănui nu-i place
căminul ca groapă menajeră...
M-a întrebat azi cineva dacă e bun ceva la Valentine’s. Da, e bun: nu numai că scoate
florăresele din faliment, că șterge zeci de riduri celor ce robotesc prin
bucătărie, că înțelegem că fericirea e doar în jertfă. Dar ne aduce aminte că
Hristos nu ne-a iubit numai o zi. Cu Valentine’s iubești doar o zi. Cu Hristos vei iubi în
toate zilele!
Apropos, știți
de ce se promovează avid o sărbătoare a
inimilor de-o zi? Pentru că biserica nu mai predică iubirea permanentă. Și când
Biserica tace, lumea dansează manele Satanei. Dumneavostră să nu faceți așa! Ar
fi o păcăleală ciudată. Autopăcăleală. Creştinii nu spun minciuni, deci nu au voie
să trăiască minciuni!
Fiti binecuvantat frate Nick! Domnul sa va dea putere si cuvinte sa mai scrieti. Noi tineri(si nu numai) avem nevoie de unul ca dvs!
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereRugați-vă pentru mine. Am nevoie de sprijinul vostru. Fiți Aroni și Huri mijlocitori. Lupta e a tuturor...
Pentru A.,
RăspundețiȘtergereÎncearcă să te uiți puțin în oglindă. Și în trecut. Apoi apucă-te serios de șters, nu de aruncat cu noroi în alții. Nu te mai da anonim, nici nu mai comenta sub nume false. E păcat să îți ascunzi identitatea. Doar ști bine cine se dă înger de lumină. Nu, nu îți port ranchiună. Atât poți tu. Dumnezeu însă poate să te schimbe. Dar trebuie să vrei și tu...
Frate Cătălin,
RăspundețiȘtergereDin greșeală v-am șters comentariul.
De aceea vi-l postez aici,
E prima data cand ma uit in blogul dvs. L-am gasit in Suceava Evanghelica. Realitatea cuvintelor de mai sus imi provoaca un fel de lacrimi cu gust de nervi oficiali. Biserica habar nu are ce-i aia dragoste, chiar daca Wurmbrand a vorbit de ea o viata. Sa fiu sincer cu dvs. generatia parintilor nostri au crescut cu parinti ocupati degeaba. Generatia asta creste cu parinti de facebook sau ii intalnesc la banca cu ratele.
Personal cred ca Biserica are nevoie de parinti. Degeaba ii zic eu de dragoste daca cel fara ea nu stie cum arata.
Pot grai pana spre seara daca nu facem rost de parinti urgent. Eu m-am decis sa devin un parintel mititel pentru toti care au nevoie de unul. Am ramas profund suprins sa vad "copii" la 60 de ani cum striga dupa mine" tati" la 32.
Apreciez cu umilinta sunetul scris al inimi dumneavostra
Catalin Moldovan