vineri, 31 ianuarie 2014

Dumnezeul celei de-a doua șanse – de Vladimir Pustan

Sunt mulți. Niciunde trecuți pe vreo listă. Unii mai merg la biserică, dar fără să mai aștepte nimic. Alții de rușine stau acasă, în fața internetului, vizionând o slujbă la care nu se simt parte. Alții au renunțat și la frânghia asta…


Răniții bisericilor, pierderile colaterale, vinovații noștri. Dar nu și morții noștri. Așteaptă un semn, o îmbrățișare, un umăr care să-i ridice, un mesaj al speranței. Așteaptă să o ia de la capăt, dar nu pot singuri. Trebuie să învingă senzația de neiertare, de singurătate și de vină.

Îl știi. Poate tu ești singura lui legătură cu un nou început. Folosește oportunitatea aceasta! Ajută campania pe care o derulăm zilele următoare. Roagă-te, dăruiește, du un CD, spune o vorbă bună.
Dumnezeu nu va uita implicarea ta în cea mai mare și iubită de Domnul lucrare. Aceea de recuperare. Nu cu superioritate să te duci la el, ci cu dragoaste. Faptul că tu ești încă în picioare e harul lui Dumnezeu.

Duminică vom lansa campania și o să spun atunci mai multe. Vino la Serbarea Cireșarii de la ora 17 sau fii cu noi pe Cireșarii TV și Radio Cireșarii.

Hai să mai scriem o filă de istorie împreună. Așa cum am făcut-o anul trecut.

Te iubesc pe tine și pe el. Prietenul tău. Fratele tău…

V l a d i m i r _ P u s t a n 

31 ian 2014, www.citesarii.ro

Vorbitul la femei

Apetitul verbal al femeii e dublu faţă de cel al bărbatului. Are cel puţin 5-6 mii de cuvinte în plus pe zi. (Dumnezeu le-a dat atătea să le consume cu copii). Evident trebuie să le daunladeze!
Nu vreau să fiu ironic cu nimeni dar... analizăm câteva aspecte:

1. femei plângăreţe
- se plâng din orice: "nu comunică soţul", "nu face nimic prin casă", "nu e ca tata", "manâncă mult, des", etc; se plâng la părinţi, la vecini, la rude, la serviciu!

2. femei cicălitoare
- un fel de Dalile care te ciocănesc tot timpul în cap (femei ciocănitori); pe Samson îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi. Sunt care nişte streaşini de unde picură întruna. Nişte picături chinezeşti. Ucid încet, dar sigur!
- ştiţi cum să scăpaţi de cicăleală? Luaţi-vă soţia pe genunchi un minut, spuneţi-i ceva frumos, sărutaţi-o! Îşi va da delete la toate cuvintele neutilizate!

3. femei care vorbesc fără nici o dificultate cu vecinele
- când vecina se opreşte să respire, intervine ea (cu un subiect diferit evident); apoi intră în casă şi povesteşte  ce a auzit. E tipul de femeie radio. Funcţionează pe orice frecvnţă! Mai ales la cafea!
- uneori intervine să-şi corecteze soţul când acesta discută "cu vitejii ori cu bătrânii la poarta cetăţii".

4. femei care-şi încurajează soţul să vorbească
- iniţial ele vor să pară indiferente la discuţie, dar ard de curiozitate: "cine era?", "ce-ai căutat acolo?", "ce-a zis?", "ce-aţi vorbit la comitetul bisericii?". Pentru ele nu există confidenţialitate! (Sunt un fel de femei facebook! Etalează tot...) Culeg totul şi completează golurile cu imaginaţie.
- Întrebare: cât de liber se va simţi soţul să comunice pe viitor cu ea?

5. femeie setate pe "mute"
- sunt timide; robotesc tot timpul; oricine încearcă să le vorbească trebuie să alimenteze toată conversaţia; indiferent care este cauza, eforturile de-a conversa cu ele eşuează!

6. femei care-şi câştigă soţii fără cuvinte
- aşa ne învaţă Petru! Predicare prin fapte. Îi dai motiv să te iubească!
- nu cred că sunt "rara avis"!
Surorilor, doamnelor, nu uitaţi: "Oamenii sunt mai adesea impresionaţi să vadă o predică trăită decât vorbită!"

(voi reveni şi cu un studiu despre bărbaţi)

Azi ne rugăm pentru copiii noștrii !

Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! (Proverbe 4:14)



            Ați fost și veți rămâne o binecuvântare pentru casa noastră. Să știți că v-am iertat pentru toate năzbâtiile copilărești, orele târzii din adolescență și durerile provocate când deja gândeați.

         "Tată, deși am încercat și nu am reușit, recunoaștem că am greșit vrând să le controlăm toate reacțiile și alegerile în viață. Astăzi îi punem în mâna ta ocrotitoare, păzește-i de păcat, rătăcire, durere, boală, familii frânte, inimi zdrobite, anturaj nepotrivit, de  planul celui rău, de lipsuri. Dă-le pacea ta, biruință, cămine în care Tu să locuiești și să fii liber să te manifestezi. Nu îi lăsa în deznădejde ci păstrează-i în bucuria Ta. Îți mulțumesc Dumnezeule pentru ca mi i-ai dat și m-ai ascultat".


Campania "Mă rog pentru tine"- http://radiociresarii.ro/

luni, 27 ianuarie 2014

27 ianuarie - Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

La intrare în lagăr
27 ianuarie 1945. Rușii au eliberat Auschwitz-ul. Adică acea mașinărie drăceasco-nemțească de exterminat evreii. Și nu numai. Cca 1.000 de prizioneri au fost uciși în câteva zile înainte de 27 ianuarie. Dar 8000 au scăpat cu viaţă. S-a ars Birkenau, o parte din Auschwitz, documente. Să nu rămână urme. Din peste 300 de ofițeri SS numai 10 au fost prinși. Rudolf Hess, comandantul lagărului, a fost spânzurat! Mengele însă, doctorul drac, a scăpat. Conspirația zice că ar fi trăit prin Brazilia până spre anii '80. Gurile rele spun că și Hitler ar fi fugit tot prin America de Sud. Fantasmagorii...

M-a șocat declarația unui fost ofițer SS, care întrebat de scriitorul Laurence Rees (după 1990) dacă regretă și dacă ar mai participa la o exterminare dacă ar avea ocazia, bătrânul a spus fără remușcări: "Da. Noi am susţinut o cauză dreaptă!". O cauză dreaptă care a ucis cca 6 milioane de evrei. Peste 1,1 milioane numai la Auschwitz!

Acum trei ani am fost la Auschwitz. Acolo am văzut cum iubește Satana. De atunci am ținut mai multe simpozioane despre acest lagăr. Din nefericire nu am reușit să scriu ceea ce aș fi dorit. Din lipsă de timp...

Mai multe persoane m-au întrebat de ce Dumnezeu a îngăduit Auschwitz-ul? Căci El doar are totul sub control? Le-am răspuns... Redau mai jos un articol pe care l-am scris în 2012 și pe care l-a publicat azi și newsnetcrestin.ro... Vă postez de asemeni și câteva fotografii *(de la Auschwitz și Dachau). Vă avertizez: sunt șocante! Dar adevărate! Hristos să ne păzească de un nou Auschwitz. Și totuși, oameni buni, mai rău decât Auschwitz e... Iadul. Fugiți de el! Cât încă sunteți departe...

De ce Holocaust?
De-a lungul istoriei, evreii au trecut de mai multe ori prin Holocaust. Însă, aşa cum spunea pastorul Richard Wurmbrand, nu numai că nu au sfârşit exterminaţi, dar după suferinţă Dumnezeu le-a dat câte o nouă sărbătoare!

Prima exterminare a fost pe vremea faraonului Ramses (cca 1500 de ani îH). Acesta a ordonat să fie ucişi toţi nou născuţii de parte bărbătească. Totuşi, Moise a rezistat masacrului, eliberând Israelul. Faraon a murit, dar evreii au sărbătorit Paştele. Le-am spus liceenilor că nu Faraon a avut ideea să fie exterminaţi evreii, ci Satana! Pentru că ştia că din acest popor se va naşte Mesia! Şi dacă venea Şilo, oamenii căpătau mântuire.

Ce arătăm pe facebook?

de Milena Cișmașu, o liceeancă activă tare în blogărit...

Am observat că mai ales fetele sunt dispuse la a-şi arăta fiecare gând şi sentiment pe facebook, sperând că vor ieşi probabil în evidenţă sau că vor primi atenţia cerută. Doar pentru că te simţi singuratică sau trădată de cineva, nu înseamnă că trebuie să postezi întreaga poveste pe facebook cu tot felul de citate menite să rănească ca străpungerea unei săbii. Sau doar pentru că ţi-ai cumpărat nişte articole de îmbrăcăminte de la Zara sau de la Bershka, nu înseamnă că e nevoie să ni le araţi pe net.

Însă, la urma urmei, fiecare arătăm ce avem în inimă. Nu putem să distribuim ceva de folos celorlalţi, cum ar fi un articol pentru cineva care trece printr-o situaţie grea sau un video motivaţional, dacă nouă nu ne pasă  cum se simt celorlalţi. În schimb, suntem dispuşi să postăm o mie de poze cu statusuri care mai de care încărcate cu tot felul de aluzii. Sau poze cu noi în tot felul de locuri sau poziţii, cu speranţa că vom aduna cât mai multe like-uri, dacă tot sunt la modă. Consider că ar trebui să avem mare grijă la ce postăm pe facebook şi oriunde altundeva pe reţelele de socializare, fiindcă tot ceea ce postăm s-ar putea întoarce cândva împotriva noastră. Să nu crezi că vei câştiga ceva dacă vei posta tot ce simţi sau ce gândeşti, din contră, îţi vei face o imagine proastă. Doar pentru că facebook e o reţea de socializare, nu înseamnă că acolo trebuie să comunici tot ce îţi trece prin minte. Ai mare grijă cât şi ce postezi!

Pentru mai mult click Milena Cișmașu

duminică, 26 ianuarie 2014

Eu în ei - de Nicolae Geantă

Ioan 17:23 - "Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine"

N-avem dragoste pentru că nu ne scufundăm în dragoste! Prin urmare lumea e încă înghițită de ură. Și unele biserici distruse. N-avem pace pentru că nu ne-am scufundat în pace. De aceea conflictele aprind patimi, aduc ochi vineți și uneori lanțuri de pușcărie. N-avem Duh pentru că nu ne scufundăm în Duh. Prin urmare trăim după capul nostru. Și ereziile, predicile slabe, proorociile din îndrăzneală, idolatria, vor știrbi dunamisul lui Hristos!

Oamenii n-au fericire pentru că nu se scufundă în fericire! Fericirea nu se găsește pe toate ulițele. Dacă ar fi așa am râgîi de ea ca după Coca-Cola, spunea un cântăreț celebru. Ce bine că Dumnezeu e singurul dealer și fericirea n-o vinde buticarii de blocuri!

Tudor Chirilă recomanda în volumul "Exerciţii de echilibru" ca atunci când „eşti singur în vârtejul suferințelor și nu mai poţi, să te scufunzi în tine și mai adânc, apoi să te ridici și să te scuturi. Să te vindeci singur!”. Ce prostie, spusă drept filosofie! Cum să se scufunde un bețiv în el, o prostituată sau un hoț, și mai adânc, apoi să iasă ca sirenele din valuri și să le crească aripi de îngeri? Singura șansă a omului este să se scufunde în Isus! Atunci tot Raiul va coborî în el.

Papias, unul dintre ucenicii lui Ioan - apostolul iubirii, a fost întrebat odată de către discipolii săi cum poate fi "Isus în noi și noi în el?". Bătrânul evanghelist a luat un fier și l-a băgat în foc. A așteptat până s-a înroșit bine, l-a scos și l-a arătat ciracilor. "Vedeți, fierul a fost în foc. Acum focul este în fier!"

Dacă vreți să aveți focul lui Dumneeu intrați în focul Lui. N-o să ieșiți pârjoliți, dar nici fitile care abia fumegă! Apoi îi veți aprinde și pe ceilalți!

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Decizii noi

Absalom - Anul viitor o să mă tund mai des.
Dima - Să nu mai fiu atât de lumesc ca anul acesta.
Pavel - Voi încerca să mă port mai bine cu colegii de slujbă.
Toma - Nu voi mai lipsi niciodată de la întrunirile fraților.
Ioan - Să nu uit să iau lenjerie, că niciodată nu se știe...
Timotei - Să o iubesc mai mult pe bunica și mămica.
Iuda - Să am mai mare grijă ce cumpăr, dar mai ales, ce vând.
David - Anul acesta o să merg în toate războaiele și n-am să mai stau pe acasă.
Bat-Șeba - Doresc să ne mutăm la o casă fără piscina.
Adam - N-am să mai ascult niciodată de nevastă.
Eva - Anul acesta n-o să mai fac nici măcar un ștrudel cu mere.
Avraam - N-am să-mi mai cumpăr roabe egiptence niciodată.
Sara - N-o să mai râd când vorbește Domnul.
Nevasta lui Lot - Anul acesta am să scot sarea din alimentație.
Noe - Am să beau numai apă, că n-o fi potop.
Saul - N-am să mai dorm prin peșteri anul acesta.
Ionatan - Să mă feresc de dulciuri, mai ales de miere.
Solomon - Anul acesta n-am să mă mai însor nici măcar o singură dată.
Samson - Am să discut numai cu fete de la noi din biserică.
Lot - Am s-o prețuiesc pe soția mea ca sarea-n bucate.
Iefta - Mă jur că anul acesta să nu fac nici o juruință.
Iona - Anul acesta voi mânca mai mult pește.
Daniel - O să merg mai des cu copii la grădina zoologică să vedem leii.
Eutih - Mai bine dorm acasă decât la biserică.
Ieremia - O să-mi cumpăr mai multe batiste.
Iacov - Nu voi mai înșela pe nimeni.
Esau - Îmi voi schimba meniul, nu mai vreau să aud de linte.
Moise - Va trebui să vizitez un logoped.
Acan - Mă voi lăsa de furat.
Maria (Miriam) - Voi încerca să nu mai fiu invidioasă.

Tu ce decizii ai luat?

* din revista devoțională a Bisericii Rugul Aprins, Toflea, nr. 7, ianuarie 2014

vineri, 24 ianuarie 2014

Gânduri de duminică - de Vladimir Pustan


Dacă toate le-a făcut Dumnezeu cu un scop atunci de ce a creat urzica? Pentru că știe că există lucruri pe care nu trebuie să punem mâna.
Atâta timp cât nu-ți pasă unde ești, nu te poți rătăci.
Un adolescent este un minor ce poate deveni o problemă majoră.
Banii costă uneori prea mult.
Învingătorii sunt foști ratați care s-au supărat.
Civilizația nu-i altceva decât exercițiul autoconstrângerii.
Lumea de azi are nevoie de sfinți care să aibă geniu. Ca să ajungi în cer trebuie doar să fii sfânt. Ca să fii folositor lumii acesteia și Împărăției lui Dumnezeu trebuie să ai idei.
Partea frumoasă a morții e că pune capăt bătrâneții.
Cei ce pierd timpul de obicei se plâng de scurtimea lui.
Aceste lucruri le-am citit săptămâna asta în niște cărți. Am crezut că vă pot fi și vouă de folos. O duminică frumoasă…
V la d i m i r _ P u s t a n  

joi, 23 ianuarie 2014

Christian Brethren sau Creștinii după Evanghelie din Europa


Ţara
Debutul
Adunări
Credincioşi adulţi
Albania
1991
12
1.000
Austria
1900
50
40.000
Belgia
1971
30
2.500?
Bosnia & Herţegovina
1993
3
300
Bulgaria
1900
5?
300?
Croaţia
1905
2
44
Cehia
1909
25
1.400
Danemarca
?
6
360
Elveţia
1820
48
4.000
Franţa
1910
108
6.600?
Germania
1853
459
30.000
Insulele Feroe
1865
35
7.000
Islanda
1911
1
21
Irlanda
1827
17
814
Italia
1856
240
20.000
Marea Britanie
1828
1000
40.000
Moldova
1992
12
350
Muntenegru
1992
1
30
Olanda
1850
110
9.000
Polonia
1909
39
3.000
Portugalia
1870
95
1.000
România
1899
685
44.476
Rusia
1830
5?
300?
Serbia
1900
16
460?
Slovacia
1900
22
800
Slovenia
1905
2
23
Spania
1863
200
9.000?
Ucraina
2000
10
1.000?
Ungaria
1900
20
1.000
Sursa: Emanuel Răduț, Craiova

Obiectie: datele despre Austria nu au cum să corespundă cu realitatea! E imposibil...  Nici toți evanghelicii nu (cred că) sunt 40.000! Bulgaria declarase încă din 1990 vreo 4500 de "frați". Desigur (cred că) era un număr gonflabil. Totuși nu sunt numai cca 300...
(Voi reveni cu obiecții)

miercuri, 22 ianuarie 2014

Înfruntându-ne propiul Ierihon


Înfruntându-ne propriul Ierihon
Iosua 6:1-5

Inventio
Ierihonul era dat deja spre nimicire...
Zidul Ierihonului stă în picioare câtă vreme înlăuntru avem zidul neasculțării, zidul fricii, zidul necredinței...
In 40 de ani Ierihonul a ucis pentru că pocaitii au zidurile lor.

Dispozitio
1. Urmând strategia lui Dumnezeu, nu strategia noastră
Zidul neascultării vechi dărâmat de ascultarea/de strategia Domnului. 
Biserica a început să lupte după planurile care îi plac.

2. Înaintând disciplinat: doar înainte!
Zidul fricii dărâmat de disciplină: marș în timp, rânduiala, constanța etc. 
Nici un indisciplinat nu este premiat!

3. Crezând că Dumnezeu este Dumnezeu
Zidul necredinței e dărâmat de credință. 
Noi facem rugăciuni, dar problema este că nu credem!

Concluzio
Hristos face strategia. Tu fi disciplinat și credincios!
Avertisment: Zidurile căzute nu mai trebuie ridicate!

Nicolae Geantă - Învingând inerția



18 ianuarie 2014
Biserica Penticostală Efraim Târgoviște
Întâlnire interconfesională de tineret
* * *
Învingând inerția
1. Inerția se hrănește cu trecutul
2. Inerția se amestecă cu secularismul
3. Inerția slujește cum vrem noi nu cum e planul lui Dumnezeu
Avertisment: nu lăsa pe Satana să-ți fure medalia!

luni, 20 ianuarie 2014

Nicolae Geantă - Familia Campioană

Biserica Penticostală Emanuel Câmpina, 07.09.2013

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Secrete mici pentru un succes Mare

Vor fi momente cand vei dori sa renunti. Vor fi clipe cand te vei simti descurajat si vei incerca sa te impaci cu ideea ca nu esti facut sa ai succes. Nu trebuie sa uiti insa ca ai facut o promisiune fata de tine. Aceea de a reusi. Ramai fidel promisiunii tale si nu abandona lupta. Nu te preda niciodata. Continua sa te bati pentru visul tau pana in ultima runda.

1. Succesul inseamna implicare
 . Alfred Nobel era cunoscut drept un tanar care avea vise indraznete. Intr-o zi, a poposit la curtea imparatului Napoleon al III-lea, pentru ai cere un ajutor financiar, necesar in cercetarile care i-ar fi permis descoperirea unui explozibil puternic. Nu i-a fost usor sa-l obtina. Bancherii erau suspiciosi si nu credeau in sansele lui de reusita. Dar, spre mirarea tuturor, visul sau s-a implinit. Dinamita mai este folosita si astazi. Insa numele lui a ramas in memoria tuturor nu datorita explozibilului, ci datorita premiilor care-i poarta numele, acordate anual de Academia Regala din Stockholm. Pe patul de moarte, Nobel a lasat prin testament ca uriasa lui avere sa fie folosita, sub forma unor premii acordate anual, pentru sprijinirea tinerilor cercetatori. Motivatia? A vrut sa se implice in vietile celor de langa el pentru a nu mai fi privit doar ca omul care a inventat un explozibil ce ucide. 

Oamenii de care ne aducem intotdeauna aminte sunt aceia care au schimbat lumea intr-un fel sau altul, care ne-au ajutat sa fim ceea ce suntem acum.

2. Succesul inseamna renuntare
      Un lucru de valoare nu poate fi obtinut atata vreme cat nu esti dispus sa faci sacrificii pentru el. Sotii Marie si Pierre Curie exemplifica din plin adevarul spuselor de mai sus. Descoperirea radium-ului a necesitat multe sacrificii. Vreme de patru ani au lucrat din plin, strecurand, tratand si analizand tone intregi de pamant din dorinta de a descoperi elementul care il facea radioactiv. In toata aceasta vreme, au renuntat la orice timp liber, la alte preocupari, la ei insisi chiar. Marie avea sa moara de leucemie din cauza radiatiilor care i-au distrus celulele maduvei osoase. 

Trebuie sa inveti sa renunti pentru a putea obtine ceva valoros.

vineri, 17 ianuarie 2014

Rugul Aprins Toflea organizează "Conferință pentru familii" la Sovata


închinare: Grupul Rugul Aprins Toflea

mesaje biblice: Cristi Talpă (20 ian.), Gabriel Zăgrean (21 ian.), 
Vladimir Pustan (22 ian.), Mircea Demian (23 ian), Nelu Brie (24 ian)

participanţi: cca 200 de familii de tofleni din toată România

motto-ul evenimentului:
Neemia 4:14 "Luptaţi pentru familia voastră şi veţi birui!"

De ce sunt creștin - de Vladimir Pustan


Pentru că îmi doresc să dau un sens vieții mele. Ideea că mă desparte de animale doar faptul că folosesc laptopul îmi repugnă. Și că sunt îngrădit între naștere și moarte muncind ca să mănânc și să mănânc să pot munci. Dar asta nu are nici un sens. Istoric vorbind nu sunt decât o tenie în condițiile acestea.
Pentru că nu-mi permit să fiu budist… Faptul că aș putea rata intrarea în nirvana și să mă transform după repetate morți într-un câine comunitar, fugărit și eutanasiat până la urmă de către primarul Marean Vanghelie, mă blochează. Mai bine să trăiți o singură dată și bine pe pământul acesta decât să faci praf vreo zece vieți trăind cu siguranța că mai ai una de rezervă.
Pentru că nu vreau să mor nebun ca Nietzsche, sărutând caii din oraș. ,,Oricine Îl mai are pe Hristos drept însoțitor nu va cunoaște singurătatea de care am eu parte”, glăsuia în 2 iulie 1885 cel ce decretase moartea lui Dumnezeu. Lipsa lui Hristos din viață așează automat pe soclu neantul ce aduce după el schizofrenia spirituală. Spitalele de psihiatrie burdușite dovedesc falimentul vieții fără cerul aferent deasupra capului.
Sunt creștin din cauză că sufăr de o anumită doză de masochism. Zâmbesc dulce-amar când mă gândesc că fac parte din cea mai persecutată grupare de pe pământ din ultima sută de ani. Poate că așa trebuie să plătim și noi faptul de a-i fi împărtășit pe păgâni forțat, că am dospit inchiziția și i-am botezat pe evrei.
Sunt creștin și genetic. Bunicul meu a fost un sfânt, mama o femeie adevărată și amândoi creștini buni. N-am dorit să incerc altceva când modelele funcționau. În laptele matern erau ascunse și cântările lui Traian Dorz.
Sunt creștin pentru că am dorit să fiu fericit știind de la bătrânul Kant că fericirea nu-i un ideal al rațiunii ci al imaginației. Am fost liber să-mi născocesc cerul. Iar pe alocuri îl văd mai frumos decât l-a văzut Ioan în Patmos.
Sunt creștin pentru că am organic în mine speranța unei alte vieți, un necreștin lucid neputând evita disperarea știind că la capătul drumului nu-l așteaptă decât moartea.
Sunt creștin pentru că Hristos nu m-a obligat să fiu ci m-a lăsat să aleg. Orice constrângere care nu vine din interior mă sperie de moarte.
Lăsându-mi libertatea înseamnă că mă respectă. Intrarea în jug și sub cruce e opțională. Un salt în necunoscut prin credință. Și astfel moartea devine cea mai frumoasă aventură a vieții.
Dacă n-aș fi creștin, m-aș face…

V l a d i m i r _ P u s t a n 

Dioptriile lui Isaia - de Nicolae.Geantă

Text: Isaia 6:1-9

Ce a văzut Isaia în Templu?

1. A văzut că slava lui Dumnezeu e mai mare decât auzise
- casa era plină; tot pământul e plin de măreția Lui!
- a văzut pe Dumnezeu!

2. A văzut că păcatul său e mai mare decât îl bănuia
- vai de mine! Sunt pierdut...
- s-a văzut pe sine!

3. A văzut că nelegiuirea poate fi ispășită numai de Dumnezeu, nu de oameni
- era prooroc dar tot păcătos
- a gustat un cărbune aprins!

4. A văzut că secerătorii lui Hristos sunt voluntari, nu remunerați
- iată-mă, trimite-mă!

Concluzio
- când vezi slava lui Dumnezeu, când te vezi pe tine, vei vedea și pe cei din jur!
- Hristos e singurul optician care nu ne greșește dioptriile!

Nicolae.Geantă

joi, 16 ianuarie 2014

O tură în plus - de Nicolae Geantă

Un atlet câștiga de fiecare dată cursele. Și pentru că nimeni nu-i putea ține piept, întrecerile sale deveniseră plictisitoare. Se cunoștea învingătorul încă din start. Într-o zi, un ziarist a întrebat pe campion care îi este secretul. "De fiecare dată când terminăm antrenamentul, în timp ce toți colegii mei merg la cabina de duș, eu mai fac o tură în plus!".

O tură în plus. În timp ce ceilalți se relaxează, să continui să transpiri. Un exercițiu în plus și atingi Himalaya la bac. O zi în plus de muncă și-ți cresc conturile pe card. O carte lecturată în plus va face diferența când deschidem gura la predică. O pagină citită din Biblie în plus și simți pe Dumnezeu mai aproape. O rugăciune în plus e o aripă nouă.

O tură în plus. Când Moise pleca din cort după rugăciune, Iosua rămânea mai departe lângă gura lui Dumnezeu. Era tot numai urechi! Tura lui în plus l-a făcut mai târziu mai mare peste tot norodul. Când ucenicii ațâpeau pe genunchi, Isus continua rugăciunea pe munte. Tura în plus l-a făcut Mântuitor. A rezistat pe cruce!

O tură în plus. Înseamnă o evanghelizare mai mult în stradă, o broșură mai mult în scara blocului, un kilometru mai mult în misiune, o oră mai mult la repetiția corului, o melodie divină a orchestrei. E egal eficiență. Dar și satisfacție.

O tură în plus cu Hristos aduce înfrânare când te calcă cei din jur pe bătături, lacrimi când aproapele-ți suferă nesprijinit, cozonaci în orfelinate nu doar de Paști și Crăciun. O tură în plus și vei mirosi a înger. O tură în plus și vei sta în picioare când cei din jur cad, vei merge înainte când cei mai mulți fug înapoi. E tura martirilor, a psalmiștilor, a sfinților ce schimbă cotidianul infestat.

Să faceți o tură în plus! În fiecare zi mai mult decât ieri. Și zidurile Ierihonului se fac moloz. Să nu le mai ridice nimeni!


Fiți maratoniștii lui Hristos, nu doar creștini ieșiți în șlapi la promenadă! Dumnezeu nu dă medalii decât celor ce transpiră...

miercuri, 15 ianuarie 2014

Dacă aș fi... - de Fivi Geantă

Dacă aş fi o floare,
i-aş surâde gingaş Soarelui în fiecare dimineaţă
când l-aş vedea răsărind din cămara sa de lumină,
şi aş încerca să înveselesc obrazul înlăcrimat
al îngerului care mă va mirosi.

Dacă aş fi o păpuşă de cârpă,
aş fi sfetnicul cel mai bun al stăpânei mele.
Aş sfătui-o când să înainteze şi când să se retragă,
aş fi veselă când se bucură,
iar când ar plânge i-aş şterge obrajii cu inima mea.

Dacă aş fi o pasăre,
aş zbura spre cer întotdeauna îndrumând tinerii
să nu-şi lase aripile tăiate ori frânte,
şi să lupte pentru împlinirea viselor lor.

Dacă aş fi un nou-născut,
aş strânge în pumnu-mi micuţ degetul tatălui meu,
şi i-aş spune că vreau să mă ţină de mână
pe întreg drumul vieţii.

Dacă aş fi un copil,
m-aş bucura pentru fiecare clipă a copilăriei mele,
pentru că anii sunt ireversibili,
şi trec repede ca gândul.

Dacă aş fi părinte,
aş încerca să fiu cel mai bun exemplu pentru copiii mei.
Le-aş da câte o pereche de aripi,
dar, i-aş lăsa să înveţe singuri a zbura.

Dacă aş fi o persoană importantă,
aş aprecia lucrurile mărunte
nu pentru că sunt de valoare,
ci pentru că înseamnă ceva.

Dacă aş fi inimă,
 mi-aş scrie ura pe un cub de gheaţă
şi aş aştepta până ce soarele l-ar topi.

Dacă aş fi un delfin,
aş duce pe fundul oceanului dăsaga de tristeţi a lumii,
şi aş încuia-o în pântecele pământului.
           
Dar ..., 
sunt decât o adolescentă
care nu poate decât să-i mulţumească lui Dumnezeu
pentru tot ce i-a dat.
Şi pentru că în lume,
poţi învăţa câte ceva

de la oricine.