Fundaţia CIREŞARII

vineri, 30 decembrie 2011

Comorile creştinismului?

de Dani Surducan

Şniţel zdrobit în măsele. Porci... zeci, sute, mii, milioane, miliarde de porci tăiaţi şi topiţi în jumări şi-ndesaţi în cârnaţi. Vaci mulse şi omorâte cu barosul în frunte şi sorbite-n ciorbă. Miei cu blana smulsă şi-nvârtiţi pe rotisor. Găini chelite de pene şi cu picioarele umflate. Grătare încinse pe care să ne curgă balele. Fripturi şi garnituri şi congelatoare pline ochi cu animale criogenate. Dinţi mulţi şi deşi cu care să mestecăm. Plămâni buni cu care să sugem măduva din oase. Buze strălucind de grăsime. Asta vrem din Harul Tău, Doamne.

Comorile creştinismului nu sunt binecuvântările după care tânjim ca stelele după întuneric. Hristos nu a venit să împartă eugenii... ci cruci pe care să ne agăţăm poftele. Hristos a venit să ne dea cheile Împărăţiei Cerurilor... deşi noi mai curioşi eram dacă aducea cu El un creştinism de tip RoBingo cu multe premii şi toate aici, acum. Creştinismul nu-i o acadea, bomboană pe băţ cu care să ne-ndulcim măselele în drum spre morgă... să ne-ndulcim duminicile. Creştinismul e livadă de spini prin care treci sfâşiindu-ţi firea în văpaia vieţii. Creştinismul e senină durere aici şi distracţie dincolo. E post îmbelşugat aici şi îmbuibare dincolo. E peşteră luminată aici şi palat dincolo. E întâlnire cu Dumnezeu în umbra crucii. Suntem creştini în măsura în care ne rugăm şi ne rugăm în măsura în care suntem creştini... parafrazând un sfânt Părinte.

Noi trăim sub zodia salamului. Interesaţi de Cerul creştinismului cum e melcul interesat de radar. În viziunea noastră noi suntem parteneri de afaceri cu Dumnezeu. Trimitem la pachet rugăciunile, slujirile duminicale şi odată cu ele şi numărul de cont şi nu cumva să întârzie cu salariile că intrăm în grevă, ameninţăm cu retragerea, ne suim pe bloc şi agăţăm pancarte de antene: “Doamne... banii că de nu îmi pun genunchii-n cui şi ce Te faci Tu, Împăratul genunchilor plecaţi, fără perechea mea de genunchi?“ De ce au îngerii aripi?... Să mestece-n ciorbă, să ne împăture sarmalele... să fie tot cerul slugă în ograda noastră!

Să-L privim pe Dumnezeu în ochi... nu în buzunare. Dumnezeu nu-I automat de binecuvântări şi spiritualitatea unui creştin nu se cunoaşte după avere ci după durere. Toţi vrem dublarea averii... ca Iov, nu şi durerile lui.

Creştinismul nu are comori... ci o singură Comoară. Comoara creştinismului e Hristos şi dacă nu înţelegem asta aici cu siguranţă vom înţelege dincolo... în Iad.

articolulu a apărutl în data de 5 iulie 2011 pe site-ul Cireşarii http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Comorile-crestinismului---Dani-Surducan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu