Aşa vorbeşte Domnul, "Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că mă cunoaşte, că ştie că eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere eu, zice Domnul" (Ieremia 9:23-24)
Într-una din zile, întins pe patul unei camere de gardă în spital cu perfuziile în vene, mi-a crescut barometrul durerii, ascultând declaraţia vecinului de suferinţă din patul limitrof: "Doamna doctor, am 69 de ani doamnă, da io am fost ăl mai mare sculier-matriţer dîn uzină. N-a avut fabrica un meseriaş aşa..., venea şi directorul să-i ascut cuţitele dă la maşina dă tocat... Am fost mare meseriaş doamnă, mare de tot...". Declaraţia plină de narcisism a unui bătrân cu dureri de pântecăraie, la urgenţele policlinicii, unde durerea nu ţine bariere etnice şi sociale, nu m-a amuzat cum ar fi fost probabil cazul, ci m-a pus adânc pe cugetat: "cât de mult ne place să ne lăudăm noi", şi nu alţii...