Fundaţia CIREŞARII

luni, 26 iunie 2017

Biserica amenințată de limbajul de lemn - de Nicolae Geantă

De curând am participat la un program de nuntă. Activitate cultică" este puțin spus. S-a cântat, s-a predicat dar... fără pic de pasiune, fără viață. Particularitățile lexicale, tipice și stilistice au obscurizat discursul. Un limbaj ritualic, bombastic, plin de clișee. Pe românește un limbaj de lemn! (De lemn de salcie aș putea zice!). Toată lumea căsca, butona telefoane, legăna copiii și era cu ochii pe ceas. Am fost curios să văd dacă mireasa cască. S-a străduit să nu ațâpească. Recunosc, am fost atât de plictisit încât abia așteptam să se termine!!! Nu am mai trăit asta de când eram copil!

Zilele trecute mi-a picat în mână o revistă creștină. Din scoarță în scoarță tot textul a fost extrem de greu de rumegat. Fără conținut ideatic consistent. Plină de banalități. Prefabricate care vor să pară scrisori intelecte. Savantlâcuri. Dar sunt un rumeguș cultic. Deși m-am străduit nu am putut culege aproape nicio idee! Limbaj de lemn... Evident, revista va face păienjeni...


Exemplele cu cărți, articole, blogăreală sau predici care nu au nici o substanță ar umple o bibliotecă. Limbajul de lemn este mai des folosit decât cel de foc. Cât despre cel normal comparația ar fi inutilă. Limbarii de lemn sunt oamenii în stare să folosească asemenea expuneri fără să și amintescă înțelesul vorbelor, zicea George Orwell. Nu-s muți, nu-s peltici, ci vorbesc dar nu spun nimic!

La fel cum există o limbă de lemn a politicienilor și activiștilor de partid, din nefericire avem una asemănătoare și în biserici. Ortodoxe, Catolice sau Evanghelice, bisericile practică o gimnastică lingvistică. Jurnalistul Florian Bichir (pe care l-am cunoscut în facultate), zicea că unii "îl fac pe Mântuitorul Hristos un fel de gumă de mestecat, îl introduc în toate frazele..., mulți condeieri bisericești s-au obișnuit să nu spună mai nimic, dar să umple textele cu citate bombastice și fragmente din Sfânta Scriptură". Jurnalistul are perfectă dreptate, știe ce spune, mai ales că la bază are și-o facultate de teologie!

Nu putem să ascundem în frunze ca Adam rușinea limbajului de lemn. Acel discurs sau acea scriere pline de forme, asfixiate de formalism. Limbaj fără fond. Limbaj care nu hrănește! Care e plin de construcții complicate ce nu înseamnă absolut nimic sau ignisifiant comparativ cu efortul de a le spune. Limbajul care n-aduce beneficii... E slobod prin bisericile noastre! 

Limba de lemn e stereotipie. E lipsă de putere în vorbe. Nu convinge. Nu încălzește inimi. Nici minți. Nu rodește. Nu te pune pe meditat. De fapt e plină de cuvinte dar nu are Cuvânt! 

Limba de lemn ascunde realitatea, spunea lingvistul Pruteanu. Un fel de limbaj demagogic comunist. Este capodopera dezinformării, zicea Vladimir Volkoff. "În urma folosirii ești și dezinformator și dezinformat!".  Limba de lemn pauperizează. Nu degeaba zic românii că "Vorba goală e sărăcia omului"!

Limbajul de lemn este discursul în care "vorbitorul este absent", spunea domnul Pleșu. "Emițătorul e doar un instrument acefal, care nu participă la ceea ce emite. Cuvintele se usucă, ideile îngheață, oamenii împietresc". Cuvintele devin impersonale.

Limbajul de lemn alungă oamenii de la biserică. Ucide bucuria comunicării. Și cu oamenii și cu Dumnezeu. "La langue de bois", cum a numit prima data fenomenul doamna Francoise Thom, este vorbirea ce dă părerea de comunicare între putere și popor, în esență mascând realitatea! Vine fie din lipsă profesionalism, fie din dorința de manipulare! 

Când și unde se instalează limbajul de lemn? Când în aceea parte din noi de unde izvorăște discursul s-a instalat...moartea!, zicea Andrei Pleșu. 

Fugiți de limbajul de lemn! Nu are papilele gustative. Și cine nu simte gustul nu se poate hrăni. Iar lipsa de hrană ucide...

Nicolae.Geantă
Luton, UK



7 comentarii:

  1. Eu nu as asocia Biserica lui Hristos (Mireasa Mielului) cu limbajul de lemn !
    Fiti binecuvântati !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai facut o comparatie destul de "socanta" dintre limbajul de lemn din biserica si "rusinea" ascunsa de Adam in gradina Edenului... poate ca la unii o sa se inteleaga altceva... asa printre randuri :)

    In orice caz, ceea ce ai scris mai sus este purul adevar, pe care unii o sa il creada, altii o sa il ignore. Daca nu se vor schimba lucrurile curand in biserici... o sa ajunge salcii plangatoare, sa nu zic rumegus de foc. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc Nick.
      Nu m-am gândit nicio clipă la vreo asociație "șocantă". Ști vorba ceea "unde dai și unde crapă"...
      Dar gâdirea unui om care citește nu poate fii controlată...

      Ștergere
  3. Nu exista forte universale care ar putea ameninta BISERICA,iar locul în care nu se manifesta prezenta Duhului Sfânt,nu se numeste BISERICA ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E drept...
      Și totuși in biserici e prezentă limba de lemn...

      Ștergere
    2. Eu as schimba denumirea acestor cladiri iar în loc de "biserici" le-as numi temple idolesti si/sau sinagogile Satanei,deoarece personal consider si asociez Biserica lui Hristos cu un "loc sfânt" în care nu se intra încaltat cu bocanci,cizme,pantofi sau sandale ci descult si spalat pe picioare.
      Musulmanii sunt din acest punct de vedere (si din multe altele) mult mai respectuosi când merg la moschee la rugaciune . Cel putin ei au un respect si o frica fata de Dumnezeul lor Alah frica si respect care la crestini e într-o scadere si în cele mai multe adunari,nu se mai regaseste
      "Pazeste-ti piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu..." (Eclesiastul 5:1-3)

      Ștergere
  4. Culmea e că acolo unde zice lumea că totul este în regulă, acolo sunt de fapt și cele mai multe probleme. Isus a vorbit în cartea Apocalipsa despre defectele bisericilor și fiind El inițiatorul lor, El le putea și închide și le putea și deschide.

    În părerea mea cred că limbajul de lemn tipic multor biserici este asimilat datorită acumulării de multă, prea multă tradiție și zero - ZERO - prezența și sfințenia lui Dumnezeu. Ne-am obișnuit cu anumite terminologii, cu anumite programe... și credem că o să funcționeze așa tot timpul. Ha! Dacă ne-ar auzi Dumnezeu pe unii dintre noi la amvon, cred că nu doar că ne-ar înscrie la o școală teologică, la o școală de slujire, la o școală de smerenie, la o școală de rugăciune, la o școală de resetare - wow, cred că aș putea număra așa de multe școli, și poate tot nu am învăța că noi trebuie să depindem de Dumnezeu atunci când aducem altora un mesaj pe care îl intitulăm ”predică”, însă care este de fapt o profeție pentru cei care trebuie să îl audă, încurajare, îndreptare, schimbare.

    Dumnezeu face un lucru nou, și nouă nu ne place asta, așa că e mai bine să ne folosim în continuare ”Programele” de dinainte, și în programele acelea există sistematizat umanitatea și vulnerabilitatea noastră - nu dependența de Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a chemat să ”imităm” prezența Lui în mijlocul nostru prin programele și limbajul folosit de noi în biserică - și alt limbaj în afara bisericii, ce ciudat, nu? - ci să ascultăm și să împlinim Cuvântul Lui în viața noastră.

    Așa că pot să spun că există biserici și unde nu este Duhul Sfânt și nici măcar Dumnezeu prezent. Doar că aia nu ar mai fi biserică - deși are pus pe clădire însemnul, și pe google street map ar apărea că este o biserică acolo - dar tot ”biserică” este, pentru că asta e definiția pe care o dăm noi unei clădiri unde se adună oamenii să asculte pe alții despre felul cum s-au depărtat de Dumnezeu, despre cum să dormi în timp ce stai la o nuntă, despre cum să nu mai cauți fața lui Dumnezeu, despre cum să nu lași pe Dumnezeu să schimbe lucrurile și obiceiurile de acolo... wow, și deja am scris mai mult decât Nicolae Geantă acum... :)

    RăspundețiȘtergere