Fundaţia CIREŞARII

luni, 29 mai 2017

Nicolae Geantă - Jurnal de Danemarca


Dacă în USA e totul big, în Danemarca totul e small. Și suprafața țării, și populația, și orașele (pornesc de la 200 de locuitori), și străzile și mașinile. (Fără gipane). Ba chiar și casele blonzilor din țara Micii Sirene sunt smart. Dar liniștea e cum n-am mai întâlnit pe planetă. O țară calmă, isihică, îngrozitor de tăcută...

Nu mi-a trecut deloc prin cap că Danemarca are atâtea insule. Și nici atâtea fjord-uri. Dar nici agricultura performantă pe care am întâlnit-o. Știam că e o țară de câmpie, dar să fie cultivat fiecare metru pătrat, să obțină producții uriașe la hectar, m-a zăpăcit!

Din avion Danemarca e verde. (Cu mari pete de-albastru. De la lacurile glaciare). Poate că steagul lor ar fi trebuit să fie ca al Irlandei. E verde de lanuri de grâu... Danezii sunt foarte harnici. Fermieri din tată-n fiu. La 23 noaptea sunt cu tractoarele pe câmp. Dar și la 3 fix dimineața! Au ferme uriașe de vite. Sau de porci. Mii de capete într-o hală. Au sute de mii de hectare de grâu. Un metru înăltime. Cartofi. Rapiță. Pentru furaje. Sau biodiesel. La tot pasul: utilaje agricole. Și irigații. Ăștia irigă permanent. Chiar și pe ploaie! Țara e plină și de eoliene. Au cea mai mare fabrică de astfel de centrale. Mii de elice sunt învârtite de vânt. De fapt trei atu-uri au vikingii din Yutlanda: agricultura mecanizată, eolienele și pescuitul oceanic. Însumează majoritatea veniturilor la PIB-ul țării (peste 52.000 $/loc/2016, locul 8 pe glob).


Danezii sunt oameni blânzi. Corecți. Respectă legea la sânge. Ăștia nu trec de 80 km/h pe străzile naționale. Atât zice cartea, atât acceptă. Curățenia e la ea acasă. În trei zile nici praf nu mi s-a pus pe pantofi! Prețurile însă sunt cam piperate. Au și de unde... Sunt fericiți. În 2016 au fost declarați cei mai fericiți oameni din lume!

Era vineri după amiază când am aterizat la Billund (6.000 locuitori). Aeroportul a luat amploare datorită Legoland-ului. Un fel de Disneyland dar cu Lego. Aici trăiește cel ce a inventat jocul Lego. Parcul de distractii atrage mulți turiști. În ultima vreme în aeroport se vorbește și românește. Ai noștrii muncesc. Nu la distracție au venit...

Mai puțin de o oră am făcut până la Kibæk. La Sever, păstorul bisericii de români din Herning. (Cinci biserici au românii din Danemarca. În Copehnaga, la Odense, Aarhus, Herning și Sonderborg). Kibæk, numit orașul pâraielor, are 2.500 de locuitori. Cât satul meu. Dar și o sală uriașă de sport. O polivalentă. Orașul mai are o gară pentru Ariva (trenuri de mare viteză). Bancă. Lacuri. Lebede. Parc. Și case de vânzare ce variază între 100.000 și 1.300.000 de euro. Primărie nu au. Și nici poliție! Toate actele se fac la Herning, orașul cel mare. Dar carte se face într-o școală impresionant de mare. Într-o țară mică. Copiii se duc la școală cu bicicleta. Singuri. În Anglia nu ar fi avut voie. În Norvegia i-ar fi luat Barnevernetul...

Herning e un oraș cu 48.000 locuitori, din Midtyilland, centrul peninsulei. Aici a jucat finala europenelor de handbal fetele din România. Stadionul acoperit e mai mare ca unul de fotbal. Centrul Herningului e pietonal. Sute de magazine ieșite cu marfa în stradă. Clădiri vechi. Arhitectură medievală. Dar și modernă. Terase. Liniște. Oameni ce trec pe alături tăcuți... Pe jos. Pe biciclete. Multe, prea multe biciclete. Am ajuns seara în gară să îl așteptăm pe fratele Cornel Cuibus. Din Wiena nu a avut zbor direct decât la Copenhaga. A coborât din tren cu acordeonul uriaș. Și scump cât o mașină! E admirabil misionarul acesta. A venit la nuntă direct din fabrică. Iar eu direct de la școală! (Am ajuns amândoi în Danemarca pentru că Dani s-a căsătorit cu Lidia. Pe ea, o mică poetă din Jibou, am botezat-o acum doi ani la Sala Cireșarii. Si pe părinții ei. Pe el l-am consiliat doi ani la telefon. Se poate. Numai să vrei).

Din gară am mers cu Sever și Cuibus la biserică. Se fac aranjamente de nuntă. Dar și de... botez. Prima nuntă și primul botez noutestamental în Biserica Română din Herning. Biserica funcționează în sala danezilor de la HerningFrikirke. De mai puțin de doi ani. Sever, păstorul, e de 11 ani în Danemarca. Împreună cu frații se strângeau prin case. Și mai mergeau pe la biserica de danezi. Aștepta mâna Domnului... Și acum aproape doi ani pastorul danez a avut o revelație divină. Dumnezeu i-a spus să ofere biserica românilor! Aleluia! Dimineața au slujbă danezii. Iar seara miorticii noștrii! De la sute de km distanță vin... Cu Dumnezeu drumurile sunt întotdeauna scurte.

Sãmbătă la 11 a început nunta. Cornel Cuibus era de neoprit. Când se pornește pe cântat e ca o torță lângă un hambar de fân. Aprinde totul. Dar nu pârjolește pe nimeni. Nicolae Geantă a predicat... "Certificat de Căsătorie". "Patriarhul Vladimir m-a învățăt că pot predica și din Mersul Trenurilor. De ce n-aș face dintr-un certificat de nuntă!". Și nu a fost eretic nimic. Predicatorul, sala, mirii au plâns... La altarul Domnului nu poți să nu verși lacrimi. De bucurie! Apoi primești binecuvântări. Iar la nunta și prăjiturele de ciocolată. Fotografii au fost la înălțime. Nu doar pentru că au lucrat la ProTv Cluj. Dar sunt profi'! Mulțumim! 

După cununie au urmat felicitările și masa tradițională. Cu sarmale românești și friptură daneză. Într-un sătuc Haunstrup, la ceva zeci de kilometrii pe care l-am colindat la pas! Casele, verdeața, liniștea satului m-au uluit. Biserica lutherană și cimitirul din curtea-i sunt opere de artă. Semafoarele m-au încântat. Dacă e liberă strada și sunt pe roșu iar tu dai flash cu mașina se fac automat verde. Să nu stai degeaba în drum. Și luna de pe Cer m-a uimit. Era atât de uriașă. Aici, la danezi, e mai mare ca la noi acasă! Ah, uitasem sa vă spun. La 23,30 era încă lumină! La 24 e întuneric vizibil, dar la 3,00 se crapă deja de ziuă!

Duminică pe la 5,00 soarele îmi bătea in geam. Apoi pe la 14 a intrat în nori. Sãmbătă a fost foarte cald. 27 grade C. O zi tropicală pentru nordici. Dar duminică după masă a scăzut deja la 12 grade. De aceea damezii fac reumatism. 

Duminică au fost botezuri la biserică. 7 persoane au încheiat legamãntul în apă. Două familii tinere, un fiu și o mamă, și un fost yoghin. La biserică a fost și Nadin. Un irakian, cu mamă clujeancă, întors la Dumnezeu! Mărturia sa a fost deosebită. Cornel Cuibus a fost din nou fenomenal. Nu degeaba e chemat prin toată lumea! Nicolae Geantă a predicat "În Cer se intră ud". De lacrimile pocăinței, de apa botezului și transpirația slujirii! Lacrimi again. Pocăintă. Risipitori care s-au întors acasă. Persoane noi ce s-au adăugat Împărăției lui Hristos. Așa lucrează harul lui Dumnezeu. După botez toată biserica a avut iarăși mic program de... sarmale! Mulțumim surorilor pentru efortul depus! Era ora 23 când am ajuns la Kibæk. Iar Fritz, bișonul lui Sever, abia aștepta să iasă la ture în noapte...

Luni am fost cu mirii, Alex, și fratele Cuibus la SondervigO stațiune turistică pe malul Mării Nordului. În fjordul Ringkobing. Am ajuns pe plaja cu nisip superfin dar timpul era destul de rece. 12 grade. Însă nu la plajă am venit. Ci la vestitele sculpturi în nisip! Artiști din toată Europa au realizat lucrări impresionante. 200 m lungime, 7 m înălțime. De 15 ani continuă spectacolul. În fiecare vară. Anul acesta tema de lucru e "Viața sub mare". Anul trecut expoziția a fost despre "Africa Sălbatică". 148.200 vizitatori a avut în 2016. În 2017 eu am fost printre primii. Expoziția s-a deschis abia de două zile. Lucrările sunt veritabile opere de artă. Numai ca sunt efemere. Mă gândeam că așa sunt și lucrările bisericii fără Duhul Sfânt. Impresionante. Dar trecătoare!


Mi-a plăcut Danemarca cea mică. Dozele mici ascund totdeauna lucruri mari. Dumnezeu să binecuvânteze pe toți frați și surorile noastre! Fiți tari in Domnul! 
Mulțumesc Dani și Lidia, Sever si Simona! Mulțumesc Cornel Cuibus! Dar și tuturor care, deși nici nu plecasem, mă întrebați când mai revin!

Nicolae.Geantă
29 mai 2017
Kibæk, Danemarca

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu