Fundaţia CIREŞARII

marți, 2 mai 2017

Jurnal de Chicago – de Nicolae Geantă


Chicago este o metropolă uriașă. A treia din USA, după NY și LA (New York și Los Angeles). 2,9 milioane de locuitori are orașul propiu zis. Dar bate peste 10 milioane tot Chicagoland-ul. Aria metropolitană. Chicago, întemeiat în 1673, dar declarat oraș abia în anul 1837, a cunoscut un incendiu uriaș în 1871. O treime din populație (cca 100.000) și 5000 de clădiri au pierit atunci mistuiți de foc. Dar town-ul s-a ridicat din propria-i cenușă.

De la mile depărtare, peste o mățăraie de autostrăzi, vezi cum se înalță semețe sky-scrapels-urile. Zgârie norii, pe românește. Sticlă și oțel. Sute de clădiri. Sute de metrii înălțime. Sute de kmp. De fapt în Chicago s-a construit primul zgârie nori din lume – Home Insurance Building (1884-1885). Astăzi, peste toate, Willis Tower, zis și Sears Tower, negru ca marmura românească, își ridică nasul la 527 de m înălțime. În acest turn cu 108 etaje, dar și cu antene uriașe de televiziune, vin la job săptămânal cca 16.000 de persoane. Cât populația Sinăii și-a Bușteniului la un loc. Clădirea construită între 1970-1973 e un gigant din vârful căruia se vede uriașul lac Michigan. Și furnicile de mașini care forfăie ca-ntr-un mușuroi uriaș...


La intrarea în Chicago te întâmpină Centrala Nucleară. Imensă. Americanii au 104 centrale atomice. Lideri în lume. Noi avem doar una singură. Aeroportul O’Hare, e al doilea din USA și printre primele 5-6 din lume. 50.000 milioane de pasageri zboară anual aici și de aici. De 12 ori mai mulți ca din Otopeni. Orașul e considerat centrul arhitectural, financiar, economic și de transport al Midlewest-ului american. Dar și un mozaic etnic și cultural. 44% din populație sunt albi, 32% negrii, 28% hispanici sau latini. Aici intră și ai noștrii. Românii ar fi în jur de 150.000. Destui de mulți, de puțini?

Am ajuns spre seară în down-town. Față de orașele americane unde larghețea își spune cuvântul, Chicago e un viespar. Străzile-i sunt pline, vii, colorate.  Amețesc uitându-mă în sus. Îmi place Sears Tower. Tot negru. Impozant este și John Hancock (100 etaje), de pe Michigan Avenue. Are vreo 350 m. Sediul Chicago Tribune e ridicat din 1922. În stil neogotic. Carbide Carbon (153 m) e toată verde. Și plină de lumini. (E construită în 1929). Aon center are 346m. Leo Burnet are 190 m. Wracler Drive e ca un arc imens de sticlă. Numai că are birouri. Wrigley Building e altă emblemă, aproape de râul Chicago. Lângă ea Turnul Trump (2005) domină în nord orașul. Are 412 m, 486 apartamente de lux și un preț de construcție de 650 milioane dolari. The Franklin are 307 m. Și lista ar fi tare lungă...
City Hall, primăria, datează din 1911. Din 2001 pe acoperișul ei sunt și... grădini! 

În Windy City (așa-i poreclit: orașul Vânturilor) există și un sistem de transport suspendat. De fapt americanii asta vor: metrouri suspendate! Nu tramvaie, troleibuze, autobuze. Vehicule care nu mai încurcă automobilele! Mai mult, am văzut parcări supraetajate. Blocuri imense. Biserici uriașe. De toate congregațiile. Willow Creek e number one. Undeva înghesuită de blocuri e biserica Seventeenth Church of Christ. Scientist, zic americanii. Pe Madison street se ridică St. Peter’s Church. Catolică. Cel mai mult mi-a plăcut First United Methodist Church at the Chicago Temple de pe Wasghinton Street. Era închisă sâmbăta seara. La Institutul Biblic Moody nu am ajuns... Românii au 27 de biserici: 7 penticostale, 7 baptiste, 6 ortodoxe, 4 greco-catolice, două deventiste, una creștină după evanghelie... Așa zice gazeta Romanian Tribune. Și îi cred.

Millenium Park (2004), dincolo de Randolf Street, atrage cca 4 milioane de vizitatori anual. The Ben este simbolul parcului. Dincolo de parc e Lacul Michigan (58.000 kmp), cel mai mare lac situat în întregime pe teritoriul unei țări. În parcul de distracții este o roată. În Navi Pier. Totuși nu așa de celebră ca London Eyes.

Deoarece a venit grăbită noaptea nu am reușit să colindăm prea mult. La Cinema Chicago era nebunie. Ca la fimele indiene pe timpul lui Ceaușescu la noi. Restaurante, taxiuri, mall-uri, bărbați și femei supraponderali, multitudine de lumini, sticlă, frig. Cam frig pentru 22 aprilie. Cca 8 grade Celsius la ora 21. Noaptea Chicago e și mai impresionant...

Duminică dimineața am predicat la Romanian Baptist Church of Metropolitan Chicago. Cândva aici au fost păstori Alexa Popovici, Valentin Popovici. Astăzi păstorește Adrian Neiconi. Am vorbit despre ”Un pas mai departe ca ieri”. Creștinii trebuie să escaladeze tot timpul. Cine stă în loc în viața de credință, nu urcă, ci coboară! Ca la banda de underground. Lacrimi. Rededicare. După program am ajuns într-un restaurant texan. Aglomerație ca în seara de Revelion. Tocmai de aceea eu evit restaurantele. Mai ales duminia între predici. Mă distrug psihic! 

La ora 17 am ajuns la Biserica Baptistă Logos din Chicago. E la câteva sute de pași distanță de Bethany, în suburbia Niles. Am predicat despre ”Și davizii cad!”. Biserica are mulți tineri. Mi-a părut rău că nu pot predica în engleză. Tinerii români din USA asta doresc. Pentru că ei traduc în minte orice cuvânt românesc. Și uneori rămân în urmă... Oricum au fost captivați. Se auzea doar ceasul pe perete. Și glasul unui prunc inocent.

După 18 am ajuns la Bethany Church păstorită de fratele Luigi Mițoi. Dacă românii ce vin în USA vor să vadă Statuia Libertății, visul predicatorilor este să ajungă la Betania Chicago! Biserica e impresionantă. Ca și pastorul ei. Îl apreciez atât de mult pe omul acesta! Am predicat despre ”Învinge-l pe Sanherib”. Dumnezeu să ne ajute să biruim în fiecare încercare! Mâini ridicate spre Cer. Dumnezeu a mai pus săbii în ele! M-a uluit căldura cu care am fost primit. Îmbrățișările de la final. Urările fraților din Chicago. Prietenia ce mi-o poartă. Unii dintre baptiști au venit și la Bethany! La ora 21 nu ieșisem din holul bisericii. Eram epuizat.

M-am bucurat enorm să mă întâlnesc cu Rodica și Avram Cuc. Administratorii de la Rodiagnusdei. Am fost încântat să-l văd live pe pastorul Sandu Dobrescu din Codlea. A fost unul dintre cei mai mari predicatori ai Creștinilor după Evanghelie din vremea comunistă! M-a încântat gazda mea Ilie Popa. Ne-a tratat mai presus de îngeri chiar! M-am bucurat să mă felicit cu Dumitru Preda. Cu Michael Meglei. Cu păstorii de la Bethany. Și cu alții ale căror nume ar umple ceva pagini...
Spre miezul nopții am plecat din Chicago. Danny era obosit. Parcă el predicase de trei ori. A condus până în Indiana. Apoi am urcat eu la volan. E funny să conduci noaptea prin USA. Pe autostrăzile alea largi cu sute de track-uri. Mai ales dacă ești la volanul unui SUV Volvo cu 3500 cmc...

PS: Multumesc frumos pastorului Luigi Mițoi! E o cinste să slujesc bisericii dvs. Și e o mare onoare să vă știu prieten! Mulțumesc Ilie Popa. Ai o inimă cât parcul din Chicago! Mulțumesc frate Sandu Dobrescu. (Mi-ați dat și niște studii! O să le aplic în biserici). Mulțumesc pentru organizare. V-ați descurcat foarte bine în ciuda vârstei înaintate! Mulțumesc Michael Meglei! Să fi mereu la înălțime. Mulțumesc pastorilor Adrian Neiconi și Dinu Pop. Să aveți harul dublat! Mulțumesc pastorului Daniel Chiu de la Logos Chicago. O să mai vin pe la dvs! Mulțumesc Rodica și Avram Cuc! M-ați promovat fără nicio rezervă. Hristos vă va răsplăti!

Mulțumesc Danny Pelean! Erai o aripă care-mi lipsea! O să îmi fie foarte dor de tine!

Nicolae.Geantă
Chicago, Illinois
22-23 aprilie 2017 
***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu