Fundaţia CIREŞARII

vineri, 20 octombrie 2017

Cât ne ține pocăința? – Nicolae Geantă

16 inși. Atâția au ieșit în față la Evanghelizare. Plângând. Bătându-se cu pumnul în piept. Au îngenuncheat pe asfalt. Au jurat recunoștință veșnică. Babați și femei. Sâmbătă seara. Și duminica? La biserică? Niciunul… Au fost pocăiți câteva ore. Apoi?

Am întâlnit oameni pentru care m-am rugat și au jurat că vor fi fideli lui Dumnezeu până-n pânzele albe, care au plâns în apa botezului de unde n-ar mai fi vrut să iasă, care au zvârlit țigările și rujurile în foc, care au renunțat la poftele firii. Și a doua zi? Am întâlnit, nu odată, un El care a venit și s-a botezat. Apoi s-a căsătorit cu Ea. Fericit în biserică. Și, după nuntă, două săptămâni a durat pocăința. Restul anilor… Chin.

Unora, pocăința ne e de tip Samson. Până o vedem pe Ea. Ori până miroase a must de struguri. Altora pocăința ne tine până ajungem la liceu. Ori facultate. Apoi ne înghite teribilismul. Sau fumul de Kent. Ori discoteca. Altora până ajungem în greu. Apoi trântim jugul Domnului, nervoși. Sau pocăința ține până face celălalt greșeală. Până deschidem laptopul. Până ajungem patroni. Ori avem facturi de plată…

Deși aș vrea sa greșesc, ne place pocăința itinerantă, de tip Chifa. De o seară. Până și Apostolul Petru a călcat pe acest bec, în seara trădării Domnului făcãnd o declarație mai mult decât curajoasă: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35). Și după câteva ore? Se jura că nu Îl cunoaște!

Apropos, pe tine cât te ține pocăința? Juruințele? Maratonul cu Dumnezeu?

Pocăința se ține până la capăt. Altfel, degeaba am crezut. Altfel, degeaba am alergat. Luptat. Atenție: niciun dezertor nu are statuie.

Nicolae.Geantă


miercuri, 18 octombrie 2017

Regula de aur - de Nicolae.Geantă

“Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12)

Noi am dori ca oamenii să ne trateze cu respect. Să ne aprecieze. Să nu ne vorbească obsesiv pe la colțuri. Să întindă mâna la nevoie. Să empatizeze cu noi. Să ne ierte când greșim, să ne îmbrățișeze ca pe campioni. Să fie morali, etici, sinceri in relația cu noi. Avem așteptări mari. Dar când e vorba ca noi să îi tratăm pe ceilalți? Nu prea ne convine sa plătim prețul succesului...
Hristos nu spune că vom fi biruitori dacă oamenii ne vor trata respectuos, ci dacă noi facem celorlați ceea ce am vrea ca ei să ne facă! Numai așa avantajul este reciproc. Iar Charles Swindoll zicea ca viața este 10% ceea ce ni se petrece și 90 % reacția noastră la aceasta. 
A face altora ceea ce ai dori să ți se facă nu ține de moment, de împrejurare, de dispoziție. Ci este o permanență. Nu faci bine lucrurile doar odată, le faci tot timpul. A face altora bine trebuie să fie un obicei... O regulă de aur!

Nicolae.Geantă 


luni, 16 octombrie 2017

Când oamenii dau nas în nas cu Evanghelia

Text: “Dumnezeu vorbește când într-un fel când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33:14)

Inventio
“Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte, numai faptele îi deosebesc”

Dispozitio
Ce tipuri de oamenii întâlnim când ne intersectăm cu Evanghelia?
  1. Oameni care fug de Dumnezeu (Osea 7:13 “Vai de ei pentru că fug de Mine”) - nepăsatorii
  2. Oameni care cască gura (Luca 23:35 “Norodul stătea acolo (la Cruce) și privea”) - mulțimile
  3. Oameni interesați de mântuire (Luca 18:18 “Ce trebuie sa fac sa moștenesc viața veșnică?) - tânărul bogat
  4. Oameni care lasă totul până la prima încercare (Luca 22:54 “... mergea după El de departe”) - Petru
  5. Oameni care au sfărâmat jugul, au căzut de la credință (2 Timotei 4:10 “...din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit și a plecat...) - Dima
  6. Oameni mântuiți ca prin foc (1 Cor. 3:15 “Dacă lucrarea lui va fi arsa își va pierde răsplata. Cât despre el va fi mântuit ca prin foc”) - 
  7. Oameni care rămân creștini (Romani 6:2 “Noi care am murit fața de păcat, cum să mai trăim in păcat”?) - Pavel

Concluzio
“Deci pentru ca toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi...?” (2 Petru 3:11)


Nicolae.Geantă

Vladimir Pustan - Nu mi-e Rușine de Evanghelie

 Video by CiresariiTv
15 oct. 2017, Beiuș

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Înmormântarea de care mulți avem nevoie. Urgent...

Am spus-o destul de des în ultimii ani. La școală. În biserici. În media. Unii m-au considerat nebun. Alții m-au înjurat ca la ușa cortului. M-au criticat ca fiind încuiat. Înapoiat. Fanatic religios. 

Am spus că e pericol. Otravă. Și totuși, cei mai mulți îl beau ca medicament.
Facebook-ul are peste 2 miliarde de adepți. A devenit idolatrie. Dacă nu ai facebook  nu exiști! 

E cea mai falsă religie. Cu miliarde de accesări zilnice. Majoritatea inutile... Deși e un iarmaroc de opinii. Opinii pline de hărțuire verbală, sexuală, interconfesională... E dialogul inculturii.

E-o lume nesigură, plină de falși prieteni. Cu valori retorice, vorba domnului Baconshi.
E-o lume ce-a trimis secretul sub reflectoare. Unde rufele se așează nespălate pe sârmă. La strada mare.

Nicolae Geantă la Găești și Târgoviște

15 octombrie 2017

vineri, 13 octombrie 2017

Vladimir Pustan - Pe drumul vieții

8 Octombrie 2017

Câinii - de Vladimir Pustan

În Rusia, un om a mers în pădure cu câinele lup. Omul s-a pus să se odihnească sub un brad și a murit. Câinele a stat șapte zile lângă prietenul mort și l-a încălzit cu trupul lui. Când l-au găsit era aproape mort și el.
Omul e cel mai bun prieten al câinelui…
Câinii comunitari din Beiuș au un cercel în ureche și arată foarte bine. Ca masculii ce se plimbă prin Ferentari cu un cercel identic. Atâta doar că cei din Beiuș îl poartă obligați.
Barry, Saint-Bernardul meu, îmi cunoaște sunetul de la motorul mașinii de departe. Într-o noapte am venit cu o altă mașină acasă dar și cu mașina schimbată m-a lătrat de la colțul străzii. Este clar ca lumina ochilor lui lăcrimoși că bernardul se pricepe la motoare.

joi, 12 octombrie 2017

Stigma de bună voie... - de Nicolae.Geantă

Când a intrat în casa lui Simon Leprosul a simțit că oriunde călca erau presărate mine de câmp! Ochii ca de cobră plină de venin ai gazdei o fulgerau nu doar în ceafă, ci direct în inimă. Ea era păcătoasa satului. El fruntaș religios. Ea purta stigmă. El era respectat. Nici unul, nici celălalt nu meritau eticheta.

Unii au privit cu greață murmurând pe sub mustăți săruturile femeii pe picioarele lui Isus. Buzele lor erau oricum murdare, și poate de aceea nici pe obraz nu-L sărutaseră pe Dumnezeu la intrare. Alții s-au uitat chiorâș la eticheta de pe parfum. Prea scump! Dar pentru Dumnezeu niciun preț nu e exagerat. Fariseul avea dragoste obtuză. Iar pacatoasa nu făcea parte din cerc. Era nebinevenită... 

Antena3 - Povestea emoționantă a unui suflet de rrom. Boldesti Scăeni)

Sursa AICI
Biserica de rromi Eben Ezer Boldești Scăeni

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Nicolae Geantă la Orăștie


Dezvoltarea bisericii

În volumul “Dezvoltarea bisericii”, Christian Schwartz după ce a vizizat o mie de biserici de pe 5 continente, a găsit 8 elemente comune care le propulsează, indiferent de etnie, cultură etc, 
  1. Conducere care împuternicește
  2. Slujire orientată pe daruri
  3. Spiritualitate pasionată
  4. Serviciu de închinare inspirator 
  5. Structuri funcționale (de ce bisericile se plafonează între 200-300 membrii?)
  6. Grupuri mici integratoare
  7. Evanghelizarea orientată pe nevoi
  8. Relații bazate pe dragostoste.

vineri, 6 octombrie 2017

Simplista problemă a fericirii - Vladimir Pustan

Psalmul 73:28 - „Cât pentru mine fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”

Prima lege ieşită de sub perucile transpirate ale celor care luaseră cu asalt pământul găsit de Cristofor Columb a fost că omul are dreptul, ba chiar şi obligaţia să caute să fie cât mai fericit.
Fugim după ea ca şi câinele în jurul cozii…

Anii ne sunt fericiţi, sărbătorile, căsătoriile, morţii şi vii, urările, plecările.
Unii au crezut c-au prins-o de mână şi se numeşte sănătate, lipsa datoriilor în bancă, o nevastă, conturi grase, maşini ca săgeata, case de piatră, diplome grele, obraz subţire.
Dacă nu-i aici, înseamnă că fericirea e starea când stai în poziţia lotusului cu ochii închişi, respirând din 10 în 10 minute, mâncând o zi pe săptămână, având parte de câte-un „golden shower” de la confraţi.

Nicolae Geantă - Un pas mai departe ca ieri

RBC Chicago 
Aprilie 2017

joi, 5 octombrie 2017

Ghinda - de Nicolae.Geantă

Ghinda este fructul de stejar. Mică și amară. Arareori dulce. (Cum are stejarul alb). Din ea poate răsări un copac falnic ce poate trăi și o mie de ani. O ghindă mică face un stejar uriaș!

L-am auzit adeseori pe prietenul meu Vladimir Pustan spunând că într-o ghindă mică stă un stejar puternic. Are perfectă dreptate. Dar eu vin și-l completez: într-o ghindă mică poate sta o pădure întreagă! O ghindă face un stejar, dar un stejar poate face mii de ghinde. Și din ele ies mii de stejari!

O singură ghindă a aruncat Hristos acum 2000 de ani. Și din ea ies încontinuu mii de stejari! Fraților, în noi nu e o ghindă minusculă ci o pădure uriașă!

Nicolae.Geantă

De Glasul Tău - Mihaela Mănescu

De Glasul Tău s-ascult mereu,
Să nu-mi pară-o povară;
Porunca Ta de Dumnezeu
S-o-ngropi adânc în duhul meu
Chiar dacă-ar fi să doară!
Mai bine mort să fiu, Isus,
Decât trăindu-mi viața
Legat de patimi și supus,
De diavol în robie dus,
Să nu văd Dimineața...
De Chipul Tău să stau lipit
Și gândul să nu-mi fie
De chipul lumii-ademenit;
Ci doar de Tine-ndrăgostit
Să fiu o veșnicie!

De Glasul Tău mereu flămând
S-ascult. Și niciodată
Să nu m-ascund de Chipu-Ți blând
Ci să-mplinesc smerit oricând
Doar Voia Ta curată...

Mihaela Mănescu

Vlad Schlezack - Răspunsurile Scripturii la problemele vieții - Lansare de carte la Sf. Treime Londra

vezi mai multe cu click pe https://www.facebook.com/vladschlezak/posts/1293563500753055


…”În cartea de față nu găsiți răspunsurile lui Vlad la problemele minții voastre, ci răspunsurile Lui Dumnezeu. Sau, mai bine zis, răspunsul care este indubitabil întotdeauna, Hristos. Bravo, Vlad…” 
Prof. Dr Vladimir Pustan, Președinte Cireșarii și pastor senior al Bisericii Sfânta Treime din Beiuș și din Londra


…Dintre consilierii pe care-i cunosc, dr. Schlezak susține cea mai biblică teorie de sfătuire. De fapt e superconsilier de profesie. Nu e un exeget rigid, cu șabloane învățate la școală ori în biserică. Are marele merit de a introduce un concept nou: ”modelul biopsihosociospiritual…”, o consiliere multidisciplinară care vine în ajutorul celui nevolnic. Se adresează și omului simplu și celui erudit. Doresc și cred că această carte va ajuta oamenii. Este stimulativă, provocatoare, probatoare, realistă. Și clară. Mai mult, vorbește de un drum care ne duce la viață: Hristos! La El, la Biblie, are acces oricine!
 Prof. Dr Nicolae Geantă, pastor evanghelist, consilier, autor și editorialist creștin

miercuri, 4 octombrie 2017

Oamenii caută. Dar se împiedică de ei... - de Nicolae.Geantă

Oamenii se caută. Au nevoie unii de alții. Viața nu e Robinson Crusoe. Ci mai degrabă Șatra. Oamenii sunt creați să fie o echipă. Alături de care să-și verse nemulțumirile. Să-și împărtășească fericirile. Să se sprijinească unul pe altul. Să se ridice reciproc. Deci se  caută. Cu disperare. Dar când se găsesc (și se cunosc), se... împiedică! Devin adversari. Mă gândeam astăzi că nimeni nu îți este adversar decât dacă te cunoaște! Poate că avea dreptate Albert Camus când spunea că "nu se iubesc cu adevărat decât cei ce nu se cunosc!"

Alexandru Ghermeleu spunea într-un volum intitulat "Iubind-o pe ea" că bărbații și femeile se caută. Cu patos, zic eu. "Iar atunci când se găsesc se împiedică. Se împiedică unul de celălalt. Se împiedică de orgolii. De așteptări. De temeri...". Și, dacă se împiedică, înseamnă că familia se face franjuri! Atâtea divorțuri... Și consecințe! România e plină de  parteneri care se împiedică de ei!

Oamenii Îl caută pe Dumnezeu. În biserici. În pelerinaje. În durere. În situații fără ieșire. În cancer. În spitale. În cimitire. În pierderi... Îl caută neîntrerupt. Zile. Săptămâni. Luni. Ani. O viață... Și, când Domnul se lasă întâlnit, oamenii se impiedică. Nu de El. Ci de ei însuși! "Sunt atât de grele Legile Lui!", e văicăreala unanimă a căutătorilor... Căci cel ce umblă cu Dumnezeu nu mai poate fi în pas cu lumea! Oamenii nu se vor mai întâlni niciodată cu această viață! Ce risipă...

Tu caută! Continuu. Relații. Iubire. Pe Dumnezeu. Nu ai cum să nu găsești. Dar fi atent: să nu te împiedici de tine!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 30 septembrie 2017

Sfaturi pentru predicatori (23)

  • Nu răspundeți niciodată la o întrebare care nu s-a pus.
  • Nu folosiți niciodată degetul în gestică! Asta arată că tu ești superior sălii!
  • Gesturile trebuie sa fie deschise, nu închise! Deschideți brațele. Niciun pescar nu arată așa (Peștele).
  • Nu vă frângeți mâinile n timpul predicii. E gest al omului care inspiră milă!
  • Nu fiți liniari! Același templu al vocii. Urcați și coborâțî...
  • Nu vă aranjați vestimentația! Oamenii văd și pot  rece că nu ce vorbești este prioritar!
  • Punctele predicii trebuie să fie respectate, repetate...
  • Fiți detectivi particulari! Căutați cele mai mici amănunte!
Vladimir Pustan

vineri, 29 septembrie 2017

Păcatul lipsei de reverență - de Nicolae.Geantă

Când Uza a atins Chivotul, Dumnezeu l-a lovit și a murit acolo (2 Samuel 6:7). Într-o traducere englezească se spune că a fost lovit pentru "greșeala lui". Traducerea Cornilescu spune mai tranșant: Uza a fost lovit pentru "păcatul lui".  Care greșeală, care păcat?, ne întrebăm nedumeriți. Păcatul că a atins Chivotul cu mâna, spun majoritatea predicatorilor. Că a făcut ceva nepermis. Ei bine, traducerea New King James aduce lămurirea: Uza a fost lovit pentru " lipsa de reverentă!". Adică pentru lipsa de respect față de Dumnezeu!

Păcatul lipsei de reverență e un cancer ce lovește și bisericile. Înaintea unui Dumnezeu Sfânt nu ne putem înfățișa oricum. Nici la predică, nici la cântare, nici la rugăciune. Și nici atât la Masa Domnului! Nu putem participa fără reverență. Nu cu frică e reverența, ci cu respect! Reverența mă oprește să butonez iPhonul în timpul predicii, să mă îmbrac ca la mall la biserică, să critic predicatorul (recunosc, nu toți sunt vocea lui Dumnezeu), să disprețuiesc lucrările Duhului Sfânt! Lipsa de reverență e sfidarea prezenței lui Dumnezeu!

Uza avusese Chivotul Domnului acasă. Dar a fost lovit de Dumnezeu când l-a atins în car! Pentru că, vorba lui John Bevere, slava lui Dumnezeu se întorsese! Era prezentă.

Chiar în timp ce scriu acest articol doi tineri care stau lângă mine pe o canapea în fața unui cămin plin de părinți și studenți, înjură, vorbesc porcos și trag adânc din țigară. Aș putea să le zic vreo două. Obrăznicia lor incomodează. Dar mă ridic și plec! Și mă gândesc că tot așa face și Dumnezeu unde e lipsă de reverență. Nu mai lovește pe cei ce practică păcatul lui Uza. Îi părăsește!

Păstrați reverența copii ai lui Dumnezeu! Dacă n-o faceți poate că nu veți muri. Dar sigur veți rămâne orfani!

Nicolae.Geantă
Brașov

sâmbătă, 23 septembrie 2017

La Suceava s-a deschis prima cafenea librărie creștină din oraș




Sâmbăta 23 Septembrie, în jur de ora 11, în mijlocului Burdujeniului, în prezența a zeci de persoane, a președintelui Uniunii BCDE și a Radio Vocea Evangheliei, creștinii după Evanghelie din Suceava au tăiat panglica cafenelei Logos, prima de gen din municipiul bucovinean. Spațiul de pe Calea Burdujeni 6, nu este numai o cafenea oarecare ci și o mică librărie cu cca 1000 de titluri. Cărora li se vor adăuga și altele pe parcurs.

Prima alocuțiune a avut-o Cornel Haureș, președintele Comunității CDE Suceava, care a menționat că localul nu este numai o cafenea unde să chemi pe cineva la o cafea ci și la o rugăciune și studiu. Nelu Prodan, directorul liceului Natanael a spus că visul din 2014 s-a materializat azi, "ideea unui astfel de local fiind folositor tuturor sucevenilor". 

A urmat Virgil Achihai, care a precizat printre altele că "cititul a devenit o povară într-o lume unde credincioșii au devenit virtuali. Ca și Pavel, a spus președintele Achihai "faceți totul pentru înaintarea Evangheliei ca să aveți și dvs parte de ea". " Cititul ține de atitudine... o carte trebuie să îți spună ceva", a continuat Tiberiu Ciubotariu, pastor și scriitor sucevean. Nicolae Geantă a vorbit despre nevoia de o astfel de librărie cafenea într-o țară unde 85 % dintre cetățeni nu au acasă o bibliotecă proprie și unde  numai 5% dintre populație citește anual o carte. "E necesar să citim mai mult mai ales că astăzi mulți au urcat pe scaune mai înalte decât cărțile pe care le-a citit! Și unii chiar la amvoane..." 

Următoarele intervenții le-au avut Alex Clapa, pastor baptist din oraș: "Principala cale prin care Dumnezeu se revelează este scrisul. O carte bună îți afectează sufletul", Cătălin Pinghireac din Dorohoi și Cătălin Miron, pastor din Suceava.



"La cafenea pot avea loc și alte evenimente, zile festive, lansări de carte, întâlniri cu prietenii, cu oameni de afaceri. Aici se dorește discuții one-one, față în față. Și mai mult, vom avea și un principiu "beau o cafea și plătesc două". Pentru cine dorește. Sunt destui săraci in orașul ăsta care nu au bani de o cafea. Când vor primi-o li se va spune: "E gratis. Cineva a plătit pentru tine". Astfel vom putea să le xplicăm mai ușor oamenilor despre mântuire: Hristos a plătit pentru tine!", a încheiat Cornel Haureș, invitând mai mulți participanți să se roage pentru binecuvântarea Logos-ului sucevean.

Nicolae Geantă la Botoșani și Dumbrăveni


NickLaurențiu Nica - 5 clișee creștine de care trebuie să scapi

1. Când Dumnezeu Închide o ușă, deschide o fereastră
2. Aceasta e crucea ta pe care trebuie să o porți
3. Dumnezeu nu îți va da mai mult decât poți purta
4. Rostiți adevărul cu dragoste
5. Dumnezeu îi va ajuta pe cei care se ajută singuri

Vezi întregul articol (cu ideile detaliate) pe blogul lui Laurențiu Nica

vineri, 22 septembrie 2017

Nici fond, nici formă - Vladimir Pustan

Nimeni nu se mai îndoiește că necredința, aproape generalizată azi în Europa și SUA, își are rădăcinile în secolul XVII, și a pornit ca o reacție a scandalului unui Dumnezeu impus și al unei religii forțate.

Acel „compelle intrare” a lui Augustin luat din Scriptură, ca strigăt al împăratului ce-și dorea masa plină cu invitați (siliți-i să intre), a justificat atât inchiziția, cât și politica sabiei.
Aceasta deși Ioan Gură de Aur stipulase clar faptul că acela care ucide sau forțează un eretic comite un păcat de neiertat. Coșmarul binelui silit a făcut mult rău. E ca în anecdota aceea când un pastor a întrebat un grup de copii despre un bine pe care-l făcuseră în acea zi. Am ajutat o bătrânică să treacă strada și ne-a luat o oră. De ce atât timp? Pentru că ea nu voia…

Credința trebuie să se sălășluiască într-o inimă liberă. Liberă de a alege binele, liberă de a lua o decizie pentru o veșnicie întreagă. Ca părinți ne-am dori ca ai noștri copiii să-L găsească pe Hristos.
Dar armele noastre pentru convingerea pe care numai Duhul Sfânt o poate aduce în inima cuiva, trebuie să fie rugăciunea și o viață curată care să lumineze în întunericul de afară. Dar mai ușor pare, vorba lui Bernard Shaw, să apucăm ciomagul decât să ne folosim mintea în argumente, viața în fapte bune și genunchii în rugăciune.

Dar ceea ce mă frământă pe mine nu e ceea ce a fost în secolul XVII ci ceea ce e azi. Ca să silești pe cineva pentru a face un lucru trebuie să crezi în lucrul acela. Pasivitatea creștinilor de azi, lipsa dorinței de a umple cerul poate însemna, printr-o logică întoarsă, că sfinții de azi nu mai cred nici cât inchiziția spaniolă. Pe ei îi putem judeca pe formă și metodă. Azi cred că lipsește și fondul.

Vladimir Pustan

joi, 21 septembrie 2017

Azi Israel sărbătorește al 70-lea jubileu! (Rosh Ha Shanah ראש השנה). O fi ultimul?

,,Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți'' (Matei 24:44) 

Saptamana aceasta este Sarbatoarea Trâmbitelor la Evrei. Rosh ha Shanah. Anul Nou! Joi si vineri (pe 21 si 22septembrie) vor suna din sofar de 100 ori. Se implinesc 70 de Jubilee (3.500 de ani de la iesirea din Egipt). În 2017 este al 70-lea jubileu! Este un an profetic pentru evrei, un an foarte important. Poate la sunetul ultimei trambita vine Mirele nostru iubit. Din ziua Creatiei si pana la Exod, pana la iesirea din Egipt, au trecut 50 de jubile. Adică... 2.500 de ani. Probabil ca Exodul s-a produs in anul 1843 inainte de Hristos. Apoi, tot in traditia iudaica, se spune ca de la Exod vor mai trece inca 70 de jubilee pana cand Dumnezeu va face o randuiala noua in toata lumea. Deci, asta inseamna inca 3.500 de ani. Anul acesta, 2017, dupa gandirea iudaica, ar fi al 70-lea jubileu de la Exod. Un semn profetic foarte important. Toata istoria omenirii, spun rabinii evrei, va trebui sa fie inglobata in 120 jubilee. Adica, 6.000 de ani, dupa care Dumnezeu va stabili 1.000 de ani de odihna, de pace peste tot pamantul. Dupa traditia iudaica, anul acesta ar fi al 120-lea jubileu. S-ar putea sa intram in mileniu? (*notă: nu cunosc autorul acestei analize!; așa am primit pe whatsapp..., dar e interesant).

Rosh ha Shanah este sărăbătoarea care debutează în luna Tishrei, prima lună a anului civil la evrei. Ei cred că Adam și Eva au fost creați în ziua întâi în această lună, care în calendarul religios este luna a șaptea (prima fiind Nissan / Aprilie, luna pe care Dumnezeu a păstrat-o specială pentru a reaminti de ieșirea din robia Egipteană). Un lucru extrem de interesant pe care l-am întâlnit în studii este faptul că Anul Nou evreiesc se mai numește și Yom Haddim, adică Ziua Judecății! (Spre deosebire de Yom Kippur, cea mai râvnită sărbătoare evreiască numită Ziua Iertării). Azi, la 21 septembrie 2017 evreii sărbătoresc anul 5778, jubileul 70 de la ieșirea din Egipt și primul Jubileu de după recâștigarea Ierusalimului, eveniment marcat prin suflatul de șofar de 100 de ori (despre sunetul trâmbiței în ziua de Rosh HaShanah puteți citi informații pe blogul lui Laurențiu Nica).


Nicolae Geantă - Și Titanicul se scufundă!

Hossana Church Detroit
25 august 2017
filmare by Hossana Church

Fațetele omului în metodologia Consilierii Creștine Multidisciplinare (partea a III-a) - de dr. Vlad Schlezak

Barnaba l-a credibilizat și i-a mai dat o șansă lui Marcu care i-a părăsit pe el și Pavel în prima călătorie misionară. Ulterior, Marcu ne-a lăsat și el a doua Evanghelie din Noul Testament. Doar din aceste câteva exemple putem observa teologul, evanghelistul, medicul, consilierul, asistentul social (dacă extrapolăm în termeni actuali scena ajutorării celor în nevoi). Toți au lucrat multidisciplinar în domeniile lor dar Cristocentric, pentru că, indiferent câte fațete ar exista, omul este un întreg care trebuie dus la Cristos. 
* vezi continuarea pe pagina de facebook a medicului Schlazek 

(Fragment din cartea în curs de apariție "Răspunsurile Scripturii la problemele vieții", de dr Vlad Schlezak)

duminică, 17 septembrie 2017

Tu dai ce ai mai bun?

O fetiță avea două mere. Și mama îi cere unul dintre mere. Fetița se gândește, mușcă dintr-un  măr, mușcă și din al doilea, apoi i-l oferă mamei.
Mama o ceartă și îi spune că nu este educată bine, că nu trebuia să facă asta.
Fetița a început să plângă. Mama o întreabă de ce plânge:
- Pentru că aș fi vrut să mă întrebi de ce am făcut asta!
- Și de ce ai făcut asta?
- Pentru că am vrut să-ți ofer ție cel mai dulce măr!"
Țu dacă ai fi fost tu în locul fetiței ce măr ai fi oferit?

Două lecții putem învăța de aici. Prima: noi oferim din darurile noastre. Dar de cele mai multe ori oferim ce nu ne mai place! Haine vechi, resturi de hrană, mobilier care ne încurcă. Și chiar mașini uzate. E bine că oferim, căci cei ce le primesc au mare nevoie de ele. Însă problema este că păstrăm mereu ce e mai bun pentru noi. Și uităm că Dumnezeu ne oferă lucrurile cele mai bune...
A doua lecție. Nu contează cine ești, ce vârstă sau experiență ai. Niciodată nu te grăbi să judeci. Dă-le posibilitatea tuturor să se explice. Ceea ce vezi tu s-ar putea să nu fie adevărul.


Nicolae.Geantă

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Nicolae Geantă, Ovidiu Milian și Dorel Ambrău la Holbav și Zărnești

17.09.2017, jud. Brașov

Ne-am plâns... - de Nicolae.Geantă

Ne-am plâns... Că ni se scoate religia din școli. Și totuși, cei mai mulți dintre noi avem Biblia prăfuită pe noptiera de la capul patului! Iar pruncii noștri, partenerii noștri, vecinii noștri au deraiat de mult spre păcat!

Ne-am plâns... Că predicile sunt prea lungi. Ori plictisitoare. Că prea multă învățătură obosește trupul! Și paradoxal, cei mai mulți dintre noi stăm ore întregi înțepeniți la știri, la telenovele ori pe Facebook. Iar stilul de viață a devenit atât de lumesc!

Ne-am plâns... Că bătrânii nu ne lasă să cântăm cu instrumente în biserici. Și când i-am convins și ne-au lăsat cu tobe și chitări electrice, i-am abandonat și pe ei, și instrumentele, și bisericile! Dar și pe Dumnezeu!

Ne-am plâns... Că lupta cu ispitele e mai dură azi, mai lungă, mai încleștată. Și totuși ne-am apropiat prea mult de frontiera lor și am privit cu jind peste gard. Pe care l-am făcut din ce în ce mai mic. 

vineri, 15 septembrie 2017

Dedalus cel singur - de Vladimir Pustan

Dedalus, meşterul mitologiei greceşti ce-a primit talentul direct de la zeiţa Atena, a inventat burghiul, toporul şi firul cu plumb, a sculptat statui ce păreau atât de vii încât oamenii le-au legat cu lanţuri de ziduri de teamă ca să nu fugă. Lui Minos în Creta i-a creat labirintul în care regele a închis monstrul jumătate om, jumătate taur, Minotaurul și a reuşit să scape din exil făcându-şi aripi din pene de păsări lipite cu ceară.

A avut însă un defect capital. A refuzat să aibă ucenici, să înveţe şi pe alţii secretele sale. O singură excepţie, un nepot ce era cât pe-aici să-l întreacă. Nepotul a inventat pila, roata olarului şi strungul. Când mergeau amândoi pe zidul cetăţii, Dedalus şi-a împins nepotul în hău…
Va trebui să facem ucenici… Ei se fac, nu se nasc. Să ne multiplicăm pentru că Evanghelia nu-i un secret pe care să-l păstrăm. E groaznic în cer de unul singur. Dacă ajungi…
Va trebui să împărtăşim tuturor vestea bună, aducându-ne aminte că şi noi am primit-o. E o alergare cu ştafetă ce trebuie dată celor de după noi.
Consecinţe dacă tăcem?

Zeii l-au pedepsit pe Dedalus să rămână singur. A avut în Creta un băiat cu numele de Icar. Au evadat amândoi, dar apropiindu-se de soare, ceara din aripile copilului s-a topit şi acesta s-a înecat în mare.

Dacă vom tăcea, copiii noştri vor muri spiritual unul câte unul. Ei vor să vadă că ştafeta merge din mână în mână. Lumina nu trebuie pusă sub obroc…

Vladimir Pustan

joi, 14 septembrie 2017

Vladimir Pustan - Omul recuperat

Londra, 10 Septembrie 2017

Rugăciuni îndrăznețe - de Nicolae.Geantă

Am auzit de multe ori creștinii spunând că nu primim răspuns la rugăciuni deoarece nu-s făcute cu credință. Ne rugăm adesea, dar nu credem că bolnavii se pot vindeca, politicienii se pot schimba și nici că răii, gay-ii ori looserii mai au vreo șansă! Credință slabă, se strigă la unison. Dar aseară, la biserică, am descoperit alt handicap în rugăciunile noastre: nu ne rugăm îndrăzneț!

Avem falimente, ispite, dureri, neîmpliniri. Dar și un Dumnezeu foarte mare. Atotputernic. Paradoxal, pentru nevoile noastre uriașe rostim rugăciuni modeste!

Scriptura zice că Iosua a făcut o gafă uriașă. A încheiat un protocol cu gabaoniții zdrențăroși, înșelători, fără să întrebe pe Domnul. Apoi, când farsorii au fost atacați de cinci împărați deodată, Iosua și tot Israelul au fost obligați să-și respecte contractul și să intervină cu armata lor în luptă. Deoarece se făcea seară și dușmanii i-ar fi scăpat din mână, Iosua a apelat la o rugăciune plină de îndrăzneală: "Oprește-te soare..., și tu lună!". Omul care nu a întrebat pe Dumnezeu pentru un fleac gabaonit, ar fi trebuit să stea cu nasul în țărână, dar uimitor, are curajul să deregleze ordinea Cosmosului! Și culmea, Dumnezeu nu i-a reproșat că s-a lăsat păcălit de niște travestiți amărâți, ci i-a ascultat rugăciunea oprind Soarele pe loc "aproape o zi întreagă" (Iosua 10:13d). De ce? Pentru că pe Dumnezeu îl onorează rugăciunile îndrăznețe, vorba prietenului meu Vladimir Pustan. Pentru că trebuia să crească împărăția, vorba pastorului Max Lucado.

Dumnezeu răspunde la rugăciuni îndrăznețe ca să-i vedem gloria, măreția. Aseară îi spuneam lui Onisim Botezatu că Dumnezeu a ascultat îndrăzneala lui Iosua pentru că acesta avea să câștige o bătălie "cinci în unu!". Într-o singură bătălie a înfrânt cinci împărați! De trei în unu am mai auzit, dar de cinci în unu? Numai Dumnezeu poate face asta...

marți, 12 septembrie 2017

Vlad Schlezak - Fațetele omului în metodologia consilierii creștine multidiciplinare (partea II-a)

Am consiliat mulți oameni care nu aveau un acoperiș deasupra capului, erau șomeri, singuri, dați la marginea societății, ba chiar mai rău, un frate de credință mi-a spus că după nouă luni de zile a decis să plece dintr-o Biserică pentru că nimeni nici măcar nu l-a salutat, ce să mai vorbim de a da mâna sau a îmbrățișa. Am observat că atunci când problemele lor sociale se rezolvau, oamenii aveau unde sta, aveau un seviciu etc., parcă brusc dispăreau și depresiile și alte probleme asociate. 
...........................................................................................................................................................
 Implicarea socială nu este un produs al unei gândiri filosofice moderne, deși școlile în domeniu cam asta tind să spună. Fals. Implicarea socială este biblică, este dezvoltată de Isus care spune să avem grijă de orfani și văduve. Soluțiile sociale creștine sunt cele mai eficiente, mai ales într-un sistem infectat secular unde asistența socială are din păcate un nivel foarte limitat, sau e chiar inexistentă practic. Văduvele, orfanii, pensionarii, bolnavii, stigmatizații pe criterii de boli psihice și alte categorii vulnerabile ale populației parcă sunt uitate de un stat care se vrea a fi de drept, dar care are orice prioritate în afară de Dumnezeu. 

citește tot articolul pe pagina de facebook a Dr Vlad Schlezak 

Examen final la Școala de Consiliere Creștină Multidisciplinară din Londra

Dragi studenti, va multumesc pentru acest an frumos. A sosit si ziua examenului. Este doar inceputul. Urmeaza apoi viata plina de bucurii si greutati a unui consilier crestin multidisciplinar. Sunteti prima generatie din Londra si a doua de cand Domnul a deschis acest proiect. Sa ajutati oamenii acolo unde sunteti, in satele, orasele, tarile si bisericile unde sunteti. Sa-i duceti la Cristos, la medic, sa-i ascultati si sa-i sfatuiti competent.Sa va rugati pentru ei. Sa faceti diferenta in societatea in care traim.
Va urez mult succes si Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Profesor Dr Vlad Schlezak

luni, 11 septembrie 2017

Școlarilor noștri - de Nicolae.Geantă

Știu, v-ați săturat de încurajări și clișee de tipul "voi sunteți viitorul", "voi sunteți speranța României", ”cei ce veți schimba țara”, și totuși nimeni să nu facă nimic pentru voi. Dar să nu uitați că sunteți propriul vostru capital. De aceea e foarte important să luptați pentru viitorul vostru.

Știu, voi "generația digitală" nu mai apreciați școala. Sunt conștient, informația nu mai e deținută doar de dăscălime. Nu doar școala sau universitatea le mai știe pe toate. Azi doar la doar un click distanță aveți toate bibliotecile lumii. Puterea informației însă e atunci când o deții tu! Cu Google s-ar putea să ne rătăcim și în spatele casei. Iar Wikipedia e plină de erori. nu faceși din ele tabu! Și nu uitați nicioadată: adevărata valoare a unui om este când rămâne el singur. Fără nimic. Fiți valoroși! Lucrurile neprețioase se aruncă la gunoi...

Știm, era digitală a trimis școala puțin în șomaj. Autostrada Internetului a surclasat calea școlii, îngustă. Dar vă previn: în vârful triunghiului nu încap decât puțini. Preferați să fiți în vãrf! Pe autostradă se înghesuie prea mulți oameni. Prea multe lucruri...

Nu neglijați diftongul "ai carte, ai parte". Nu e băbesc. Nu e utopic. Nu ziceți că e irelevant pentru plaiurile mioritice! O să vedeți cât de valabil este în Vest. Nu gândiți că "și alții se descurcă fără școală"! Traseul nostru psihic e o ispravă individuală, nu colectivă.

Sunteți cea mai informată generație din istorie! Și totuși, atât de delăsători! Sunteți o generație selfie! Așa că uitați-vă la voi. Meritați mai mult! Și voi și noi, cei dragi ai voștri.

Nu prelungiți vacanța în timpul școlii. De ce să prelungiți apoi școala în timpul vacanței? Sau să vă chinuiți cu ea când aveți peri albi pe la tâmple...

Nu în ultimul rând, nu-L neglijați pe Dumnezeu! Cine își neglijează Creatorul se neglijează pe sine!

Învățați! Ca la rândul vostru să învățați pe alții!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Fațetele omului în metodologia Consilierii Creștine Multidisciplinare (partea I) - de dr. Vlad Schlezak

...„biopsihosociospiritual” este un cuvânt compus ce reprezintă modelul de lucru care îl promovez și anume, orice om care are o problemă trebuie tratat creștinește și competent din punct de vedere biologic/medical, psihologic (creștin), social (creștin) și spiritual creștin/ biblic. Orice boală spirituală poate avea un corespondent biologic – în depresie există un dezechilibru al serotoninei (mădular pe care toți îl avem în creier pentru că așa am fost creați de Domnul) care se poate trata, în psihoze un dezechilibru al dopaminei etc. Studii de specialitate în domeniul meu, al psihiatriei, studii pe 128.000 de pacienți arată că, dacă nu tratezi depresia cu antidepresive, atunci când este cazul, crește riscul de sinucidere. Stoparea medicației în psihoze este extrem de periculoasă datorită agravări bolii și a recidivelor. Femeile cu probleme de tiroidă care au depresii nu sunt automat niște creștine ratate, ci niște creștine care pot fi ajutate la fel cum oricine în locul lor ar avea aceleași probleme. Anemiile și alte zeci de boli organice pot produce tulburări afective. 

* pentru a citi tot articolul fă click mai jos pe pagina dr. Vlad Schlezak

vineri, 8 septembrie 2017

Trei secunde - de Mihaela Mănescu

Trei secunde doar, de Har,
Cere iadu-ntreg. Ce jale...
Îngeri negri, inimi goale,
Toți se tânguiesc amar.

Trei secunde... Numai trei.
Și s-ar pocăi cu lacrimi
Lucifer de grele patimi.
Doar tu, să te rogi, nu vrei...

Trei secunde... Și-n Gomora
S-ar proșterne fiecare
Suspinând în cercetare
Spre iertarea tuturora...

Trei secunde-au fost de toate
Când Ninive s-a căit
Și iertare a primit
Pentru ale ei păcate.

joi, 7 septembrie 2017

Copia după copie - de Nicolae.Geantă

Când m-am întâlnit cu frații din Detroit, Dani Pelean spunea că o copie după altă copie poate fi mai puțin lizibilă decât după original. Mi-am adus aminte că, la liceu, când dau elevilor xeroxuri după hărți, și le multiplică între ei. Unii copiază după xeroxul original, alții fac copii după copii, la mâna a doua, și alții la a șaptea. Apoi vin și spun: "Nu se mai vede clar aproape nimic dom' profesor!". "Păi dacă n-ați xeroxat originalul..."

La fiecare copie după copie elementele de finețe dispar. Pe hărți de exemplu rămân doar traseele majore. Sau râurile, lacurile ori localitățile mari. O formă incompletă. O hartă falsă, ori fără toate detaliile, care te duce în rătăcire!

Tot așa se întâmplă și cu viața de credință. În biserici rămâne fondul - Hristos, Cruce, păcat, mântuire, veșnicie etc - dar formele se degradează de la o generație la alta. De la biserica primară până la noi am tot xeroxat după copii. După cult, după teologi, după președinți, după lideri de opinie, după tradiții... Altfel nu se poate explica cum dintr-o singură Biserică, un singur Duh, o singură Cale, am ajuns divizați în îngrijorător de multe confesiuni creștine! Nu cumva ne-am îndepărtat prea mult? 

Nu știu de ce nu învățăm nici de la evrei. Moise a fost foarte puternic, Iosua numai puternic. Dar urmașii lor au slăbit în relația cu Dumnezeu până acolo că Scriptura precizează că "fiecare făcea ce-i plăcea!". Și tot poporul, care credea că îi slujește lui Dumnezeu, a ajuns în amestec cu străinii care i-a subjugat. Robit. Călcat în picioare.

marți, 5 septembrie 2017

Dacă iadul ar avea har doar trei secunde... - de Nicolae.Geantă

Unul dintre prietenii mei, a avut un vis ciudat. De fapt o viziune, zicea el, pentru că totul a fost atât de real. A fost atacat de un șarpe uriaș pe care l-a răpus. Instantaneu a apărut în fața sa o făptură de 10 ori mai mare, care a înghițit șarpele uriaș ca pe un fursec. Creatura ciudată îl privea liniștit și l-a întrebat: "Știi cine sunt?". "Știu". (Era Satana). Știi că-ți pot face orice rău?". Dar omul nu i-a răspuns. ("Știam că diavolul nu poate știi ce gândim"). Dintr-o dată, omul a pus o întrebare delicată ("nu știu de unde mi-a venit"): "Îngerii căzuți mai au vreo șansă înaintea Domnului?" "Nu. Dacă Dumnezeu ar oferi 3 secunde, toți s-ar pocăi și ar fi primiți înapoi. Ei știu ce au pierdut"... "Tu mai ai?". "Categoric nu". "Atunci nu mai avem ce discuta"... 

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Mai sus ești mai liber - de Nicolae Geantă

Ieri am urcat pe Parâng cu familia mea. Când m-am cățărat cu fetele pe un vârf stâncos nu aveam la noi nimic! Acolo sus orice greutate ne-ar fi fost plumb! Mi-am adus aminte un principiu pe care l-am învățat de la Tony Compolo: cu cât ești mai sus locul e mai strâmt și nu mai încapi cu nimic!

Viața cu Dumnezeu este asemănătoare unui triunghi. Evident în vârf este Domnul. Cu cât ne apropiem de El cu atât locul devine mai îngust. Și unde e îngust nu ne putem înghesui cu multe lucruri. 

Când trăim la baza triunghiului, în spațiul larg al vieții, ne încărcăm cu tot felul de lucruri ale lumii. Dar cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, nu mai încăpem cu ele! Cu cât urci mai sus cu atât trebuie să fi mai liber!

Priviți la sfinți: sunt atât de sus pentru că au renunțat la lucrurile de jos!
Umblați după lucrurile de sus, spune colosenilor Sfântul Apostol Pavel (Coloseni 3:1). Acolo nu mai găsiți decât pe Hristos la dreapta lui Dumnezeu! 


Nicolae.Geantă

vineri, 1 septembrie 2017

Spectacol și Angajament - de Vladimir Pustan

Spuneam odată că am devenit oamenii programelor religioase sau a sărbătorilor oferite de tot felul de ocazii, cu un mai mare sau mai mic substrat spiritual. Cunosc nişte creştini pe care îi văd doar la inaugurări de biserici, ordinări de diaconi, întreceri corale, evanghelizări pe stadioane etc., ei alergând temeinic de la o sărbătoare la alta, de la un program la altul şi dacă este şi o masă după, slăvit să fie Domnul.

Convingerea mi-a fost întărită zilele acestea când am citit o carte excelentă a filosofului italian Gianni Vattimo „După moartea lui Dumnezeu”, ce spunea că oamenii sunt mai interesaţi de spectacolul religios decât de angajamentul religios, el aducând aici ca exemplu ziua din primăvara anului 2000 când Biserica Romano Catolică a sărbătorit Anul Jubileului, iar Papa Ioan Paul al II-lea a ţinut o predică superbă sutelor de mii de tineri ce au venit să-l asculte. Entuziasmul celor ce vedeau o revigorare a mişcării de tineret s-a spulberat când cei ce au făcut curăţenie au strâns de pe jos 20.000 de prezervative (cifra oficială pentru că Vattimo vorbea de 300.000!). Aşa că nu putem pune semn egal între buluceala sărbătorii şi pocăinţa de după.


Moștenirea - de Vladimir Pustan

Un adolescent spunea unui bătrân de ce generația celui din urmă nu înțelege generația cu blugi. Din cauza tehnologiei ”Noi avem călătorii în spațiu, energie nucleară, calculatoare și telefoane sofisticate”. Zâmbind, bătrânul îi răspunse: ”Ai dreptate, noi n-am avut toate acestea, de aceea le-am inventat”. 

Dar aici e vorba numai de tehnologie...
Generația de azi are o problemă majoră.
Nu mai are vise... Și dacă le are, le are mărunte... 


joi, 31 august 2017

Nu ochii văd. Ci inima! - de Nicolae.Geantă

Aseară, la biserică, spuneam fraților că David și-a trimis tinerii la Nabal să ceară ceva de mâncare, însă bogatul cel rău i-a scos în șuturi pe poartă. El n-a văzut în ei decât niște cerșetori răzvrătiți. Dar Abigail, soția lui Nabal, le-a dus pe furiș mâncare din belșug. Ea nu văzuse niște cerșetori obraznici, ci niște flămânzi care aveau nevoie de milă. Și Nabal și Abigail au văzut aceeași zdrențuiți cu ochii. Dar cu inima au văzut diferit. 

Noi când vedem un cerșetor inima ne împinge să băgăm mâna în buzunar sau să trecem nepăsători pe alături. Asemeni preotului, levitului ori bunului samaritean față de căzutul dintre tâlhari. "Ăsta e șmecher", sau "demn de milă", ne spune inima. Și mai departe o ascultăm. Ochiul vede numai ce inima îi spune!

Vedem cu toții ispitele, sărăcia, persecuțiile, ravagiile păcatelor, nevoia de evanghelizare sau de sfințenie. Numai că intervenim sau ocolim în funcție de ce ne dictează inima. Ochii văd vagabonzi, prostituate, bețivi, sectari. Dar inima e cea care așează etichete.

Iubirea sau nepăsarea nu e văzută prin ochi. Ei pot fi buni, însă inima poate să greșească! Fariseii vedeau un ipocrit în Domnul Isus. Evreii de rând vedeau pe Mesia. Isus era același, inimile vedeau esențialul separat.

"Ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi. Doar cu inima poți vedea cu adevărat", am concluzionat asistenței ce priveau aseară cuminți... Dumneata mai crezi că ochii te înșeală?

Nu ochii au nevoie de lentile de contact! Ci inima de-un transplant de iubire...

Nicolae.Geantă

marți, 29 august 2017

Nu face ca Nabal! - de Nicolae.Geantă

Trei mii de oi și o mie de capre avea. Mâncarea de la masa sa era echivalentul de astăzi al unui mall. Putea hrăni un oraș întreg...
Biblia zice că avea o soție tare frumoasă, fotomodel. Dar el, în contrast era rău! Rău, nu urât! Când ai inima haină nu mai contează cât ești de frumos. Pe dinăuntru ești diavol! Și dracii sunt tare urâți! Și fac și fapte urâte...
Se trăgea din Caleb, dar el se numea Nabal. Nebun de legat...

Avea sărbătoare mare la tunsul oilor. Un fel de Thanksgiving. Belșugul curgea pe mese ca Sena prin mijlocul Parisului. 

Oamenii erau veseli. Dar Nabal era trist... Trist că niște flămãnzi au înudrăznit și i-au cerut ajutorul. "Nu meritați nici un boț de pâine!" le-a strigat Nebunul și i-a scos în șuturi pe slujitori. Chiar dacă-au fost trimiși de rege! Un rege al cărui suflet era legat în mănunchiul celor vii ai lui Dumnezeu!
S-a îmbătat criță Nabal. Poate a vrut să uite. Dar Dumnezeu nu a uitat. Și i-a oprit inima. Se inegrise prea mult. Era scrum... 
Până azi am crezut că Nabal a murit de oftică pentrucă frumoasa Abigail l-a ospătat regește pe David. Dar acum am înțeles Dumnezeu i-a oprit inima când el a închis să picure firimituri și-n burților celor săraci!

Nu știu de ce dar mi se pare că prea ades suntem bântuiți de nabalism. Oprim robinetul binecuvântării. "Nu merită!" e banner-ul agătat în ușile noastre. Dar când ceilalți nu merită să le întindem o mână s-a rupt legătura cu Cerul!

Nu te comporta niciodată ca Nabal. Cine face ca el, ca el va păți! Dar Abigail a ajuns regină!


Nicolae.Geantă
Paris

Azi ne rugăm pentru românii afectați de Hurricane Harvey în Texas

Uraganul Harvey, cel mai violent ciclon tropical din ultimii 50 de ani, a lovit puternic Texasul, mai ales zona Houston. Am văzut câteva filmulețe în weekendul trecut cum oamenii au golit rafturile magazinelor de alimente, sau au început evacuarea ce a produs haos pe autostrăzi. Sâmbătă dimineața Harvey a lovit zona metropolitană Houston, un areal cu cca 6 milioane de locuitori.

Luni dimineața, mi-a spus un frate din USA, apa era pe străzi de cca 15 picioare (adică vreo 5 m), casele fiind inundate la parter. În unele imobile apa e până la brâu. Afectată de inundații este și biserica penticostală de români din Houston, și familii de frați, de români (în general). În momentul de fată peste 2500 de persoane sunt încă sinistrate! Ceea  ce m-a șocat cel mai tare este numărul ridicat de bătrâni din azile pentru care nu intervine nimeni!

"Rugați-vă pentru românii dinTexas", am fost informat telefonic astăzi, în Chicago. Prin urmare, la rându-mi fac apel la dvs!

Dumnezeu să se îndure de toți cei afectați!

luni, 28 august 2017

Vladimir Pustan - Când totul înseamnă nimic

Beiuș, 27 August 2017
Video by CireșariiTv

Nicolae Geantă - Cum putem zădărnici Crucea lui Hristos


Predica începe la 1:23:40
Video by Biserica Filadelfia Chicago
27 August 2017

O interpretare psihiatrică a problemei împăratului Nebucadnețar descrisă în Daniel 4 – de Vlad Schlezak

Daniel 4:33 este o cheie în interpretare. Unii interpretează ca fiind un fapt real, alții ca o parabolă. Gill a studiat poziția teologilor antici asupra acestui verset și spunea că Origen și alții cred că într-adevăr împărtul s-a transformat într-o bestie. Epiphanus de exemplu a spus că Nebucadnețar a devenit o bestie, jumatatea de sus a corpului fiind de vită și partea de jos fiind de leu. Cyrill spune că Nebucadnețar, transformat în bestie a trăit în deșert, avea unghiile și părul ca a unui leu, mânca iarbă ca vitele. El susține că această metamorfoză nu a fost o boală, nici un act demonic sau vrăjitorie, nici licantropie, ci un act al lui Dumnezeu care l-a smerit, luându-i rațiunea și aruncându-l în nebunie. Deși nu credea acest fapt, Herodot relatează cum anumiți sciți se transformau în lupi pentru câteva zile, după care reveneau la trupul inițial. Mulți poeți, scriitori și mai nou producători de filme exploatează această idee. Acestea sunt ficțiune și deliruri (voi argumenta în continuare).

Citește tot articolul pe blogul lui Vlad Schlezak 

sâmbătă, 26 august 2017

Nicolae Geantă în Chicago


Reportaj din casa lui Billy Graham - de Nicolae.Geantă

Din Westmont Drive, drumul care duce spre Charlotte, Nord Carolina, intri spre Graham Library, adică Muzeul Memorial Billy Graham, cel mai mare evanghelist al lumii în secolul trecut. După ce ajungi în parcare, te întâmpina strălucitoare, casa natală din cărămidă - Graham Familly Homeplace, înțarcuită cu bârne vechi de lemn, ca gardurile noastre din Transilvania. Casa natală a marelui evanghelist american a fost construită în anul 1927, când Billy avea deja 9 ani. Acesta s-a născut la vechea fermă Park Road, adică la vreo 4 mile sud-est de complexul Graham Familly de azi, la 7 Noiembrie 1918. Adică e cu câteva zile mai în vârstă decât România întregită! 

După 1981, când mama lui Billy, Morris Coffey Graham, a plecat în veșnicie, evanghelistul și-a reamenajat casa de cca 2400 picioare pătrate, iar în 2006 Billy Graham Evangelistic Association (BGEA) a construit Muzeul Memorial. 

La intrarea în casa familiei Graham te întâmpină cu un surâs tipic american câteva doamne și un majordom. Toți in vârstă, pensionari care lucrează la Fundație ca voluntari. Livingul e compartimentat în două, în stânga masa de 12 persoane, iar în dreapta sofa, fotoliile, vitrinele și mobilierul vechi. Din sufragerie poți intra în biroul lui Billy Graham, unde așteaptă încă la lucru mașina de scris. Tot din living treci intr-o altă camera, cu mobilierul originar, iar de acolo mai departe se poate admira bucătăria. Gazdele ne spun că imobilul a avut inițial 4 dormitoare. Din sala mică se poate urca pe o scară la etaj. Interzis vizitatorilor. Casa părintească este plină de tablouri, albume de familie, cărți vechi sau Biblii folosite de Graham. 

vineri, 25 august 2017

Necesarele închisori - de Vladimir Pustan

Când Iosif a ajuns în închisoare, a realizat că sărbătoarea plănuită a majoratului său era compromisă. La 18 ani e greu să înveți ceva de la viață fără riscul de a rămâne corigent la unele materii. În acest caz au dreptate cei ce afirmă că a fi profesor e cu neputință. Și totuși…

Învățăm de la el că trebuie să ne dezvoltăm și în perioadele dificile ale vieții pentru că cele mai frumoase flori cresc pe piscurile severe sub bătaia vântului rece. Va trebui apoi să ne încredem în Dumnezeu, indiferent de circumstanțe, întrucât urmarea lui Hristos nu-i un nesfârșit picnic. Darul slujirii trebuie folosit și în temnițele vieții, mai ales că acolo este teren de lucru destul. Paharnicul și pitarul au fost doi subiecți buni pentru a spăla picioare chiar dacă la prima vedere nu promiteau nici o recompensă. Niciodată autopromovarea nu poate înlocui promovarea divină și printre lacrimi a realizat cât de prost a putut fi să se încreadă în promisiunile paharnicului. Parcă suntem noi în campaniile electorale.


Trebuie să spunem stop încrederii în sine. Când se închide ușa închisorilor vieții în urma ta îți dai seama că Dumnezeu nu-i interesat de reputația ta, ci de caracterul tău. Pentru oameni, Iosif era un nenorocit de pușcăriaș din cauza unei tentative de viol. Pentru Dumnezeu era instrumentul Lui, pregătit timp de 12 ani în școli subterane, pentru a putea fi folosit apoi să-și scape poporul mesianic de foame…

www.ciresarii.ro

Nicolae Geantă la Detroit

la evenimentul din 25 august 2017 vor participa
cu marturii si un grup de copii de la Orfelinatul de la Felix, Bihor