Fundaţia CIREŞARII

marți, 6 decembrie 2016

Un pământean ce strigă

Ce liniște profundă, în noaptea înstelată
În cămăruța mică, sub luna luminoasă.
Jos pe genunchi se-apleacă,
Un pămîntean se roagă...

După năduful zilei, și grijuri mii și mii
Necazuri și ispite, și sute de robii...
Se pleacă jos la cruce, să-i spună lui Isus
Pe unde-a fost purtat, pe unde a fost dus

Toți îngerii ascultă, la glasul ce șoptește
În mica încăpere, cu Duhul ce domnește
Și cerul se deschide, și omul cel cu frică
Îl strigă pe Isus, deși credință-i mică...


Cu fața înspre ceruri, îl cheamă răgușit,
Lumina lunii cade, pe chipul lui rănit
Și-i luminează față, cu lacrime căzând
Dar ele nu-s lăsate, să cadă pe pământ...

Din întuneric șoapte, și negre-nchipuiri
Încearcă să-l oprească, prin zeci de ispitiri
Să-i pună lacăt gurii, ce laudă pe Hristos
Și caută să-l doboare, și să îl pună jos...

Dărâmături de simțuri, fire de necredință
Înceţoşează mintea, și-ntreaga lui ființă
Și se oprește-o clipă și-ascultă istovit
Și-aude-n întuneric, un râs nedeslușit...

Un râs plin de mândrie, răsună înconjur
Și lasă-n încăpere un nefiresc contur
Și crede că învinge, el crede că câștigă
Dar pe genunchi e încă, un pămîntean ce strigă...

Aude-acum o trâmbiţă ce-anunță-o revenire
Și-n duhul lui mâhnit, se-mplântă fericire
Și teama îi dispare, și duhurile fug
Iar cerul se deschide, și relele se duc...

Lumina-n cămăruță, de ea nu mai încape
Și pământeanul simte pe Cineva aproape
O mână pe-al lui creștet, îl mângâie duios
Încet, deschide ochii, și-L vede pe Hristos...

Ești Tu Isuse?! Tu ești... eu însămi te-am chemat,
Dar n-am sperat vreodată, ca Tu, un Împărat
Să Te cobori la mine, un simplu pămîntean
Din salva Ta divină, să Te cobori în van...

Trecut de miezul nopții, Isus și pămînteanul
Vorbesc de lucruri care, nu pot cuprinde-oceanul
Și Domnul îi răspunde, la orice întrebare
Pe care el o pune, cu neîndestulare.

Ce liniște profundă, în noaptea înstelată
În cămăruța mică, sub luna luminoasă,
Jos pe genunchi cu frică
E-un pămîntean ce strigă...

Apare prima rază, și primul ciripit
Și pămînteanul încă, nici nu e obosit...
Privește înspre cruce, spre cerul albăstriu

Și strigă cu putere: Isus Hristos, e viu!!!

Un comentariu: