Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 30 noiembrie 2016

Eu iubesc România. Şi e de ajuns. - Nicolae.Geantă

Samuel Huntington spunea că linia ce marchează civilizaţia lumii trece prin Transilvania. Adică dincolo de Curbura Carpaţilor ai fi în neant al bunului simţ. Nu-l cred nici pe el şi nici pe Lucian Boia. Ultimul zice că România e ţară de frontieră a Europei. La est de noi nu înseamnă automat iadul. Dar nici la vest nu intri în Rai. Nu-l cred nici pe-un senator câmpinean care spune că în prezent nu mai este nevoie de naţionalism...
citeşte tot articolul AICI

Dacă vrei să citiţi ce am mai scris despre România faceţi click pe linkurile de mai jos!









vezi şi România, Românism, Români

Din Luxemburg sâmbătă seara

Am ajuns în Marele Ducat al Luxemburgului vineri pe la amiază, după două aterizări eşuate la Charleroi. Şi peste 70 minute zbor deasupra Belgiei. Sunt uimit de verdeaţă şi de relief. Mă gândeam să fie un teritoriu mai plan, dar dealurile ajung la 559 metri. Cerul e înnorat. De fapt Luxemburgul e una dintre regiunile cu cele mai puţine zile însorite din vestul Europei. Motiv pentru care lumea e extrem de stresată. Apropos, luxemburghezii sunt cei mai nefericiţi oamenii din lume. Şi printre primii sinucigaşi. Cu toate că ţara de 2596 kmp, adică 55 % din judeţul Prahova, are cel mai mare venit (PIB) din lume pe cap de locuitor: peste 108.000 euro (conform FMI)! Asta denotă din nou că banii nu aduc fericirea! 

Luxemburgul este unul dintre statele cele mai stabile politic din lume. Cu o constituţie din 1868, singura monarhie europeană condusă de un duce (în prezent Henri), este membru fondator al UE şi NATO, dar şi al ONU. Prin urmare, luxemburghezi pot circula fără viză în 172 de ţări (din 196). Decât elveţienii şi canadienii stau mai bine ca ei.

 Paradis fiscal (impozitul pe profit poate fi mai mic de 1% în timp ce în UE e de 20% iar în USA de 40%), „grande ducat” din sudul Ardenilor a atras unele dintre cele mai mari firme mondiale. Skype şi Amazon sunt numai două din celebrele companii ce au sediul mamă aici. Sunt fanatici după tehnologii moderne şi dezvoltarea IT (locul 2 mondial), astfel că luxemburghezii au a doua viteză de internet din Europa (după România evident!). De asemenea sunt locul 4 pe glob la Indicele Calităţii Vieţii. PIB-ul ţării e de 60 miliarde dolari/an (România are 181 mrd. USD/an). Dar au şi datoriile cele mai imense din lume: 3,76 milioane dolari/locuitor.

marți, 29 noiembrie 2016

Dacă vrei să îmblânzeşti oameni… - de Nicolae.Geantă

Am asistat fără să vreau, nu odată, la discuţii savante ori ba, în urma cărora „îmblânzirea” a eşuat. Fie pe stradă, în familii sau chiar în biserică. „Nu îmi voi mai bate gura”, devine sintagma care ne ţine apoi la distanţă de cel ce pare de neatins. De „sălbatic”.

Am descoperit o soluţie la Antoine de Saint Exupery (în volumul „Micul Prinţ”), care descrie întâlnirea dintre o vulpe şi prinţ. Felina îi cere s-o îmblânzescă. Prinţul îi spune că deşi ar dori, nu are timp. „Am de descoperit prieteni şi lucruri”. „Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, e replica vulpii. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă!”. Întrebând-o ce ar trebui să facă, vulpea îi spuse că trebuie să aibă răbdare. Apoi s-o privească de departe fără să spună nimic. Pentru că limbajul e sursă de neînţelegeri. „Dar, în fiecare zi, te vei putea aşeza un pic mai aproape!"

Vă mai împărtăşesc ceva. Un pastor nou la o biserică veche a vrut să mute amvonul dintr-un colţ în centru. Fraţii l-au refuzat categoric. Sfânta tradiţie. Pastorul nu a spus nimic. Dar a mutat puţin câte puţin amvonul până l-a adus în locul dorit. Odată ajuns acolo nimeni nu a mai făcut niciun comentariu…

Dacă vrei să îmblânzeşti oameni nu-i ocoli. Dacă vrei să-ţi câştigi vrăjmaşii n-o face cu artilerie de vorbe. Întîi taci. Apoi apropie-te încet de ei. Şi.... se vor învăţa cu tine! Aşa a câştigat Hristos tâlharul când S-a lăsat atârnat în piroane pe Cruce. Iar tâlharul ăla sunt… eu!

Îmblânziţi oameni! Cerul e plin numai cu oi...

Nicolae.Geantă


duminică, 27 noiembrie 2016

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Mică alarmă despre abuzul sexual! - de Nicolae.Geantă

Avea numai 19 ani. S-a prăbușit pe covor și l-a inundat în lacrimi. "M-a batjocorit! Mi-a promis că ne căsătorim..., m-a abuzat sexual..., și acum îmi întoarce spatele! E mincinos notoriu!" (El nu a recunoscut că ar fi avut relații intime cu ea)". E numai o mică part din tragedia unei fete frumoase, din biserică, abuzată de un șmecheraș spiritual. Dar șocul la care urechile mele abia au rezistat a fost următorul: "Știți, frate Nicu, noi suntem mai multe surori acasă. Eu sunt a patra, și singura care am scăpat neviolată de tatăl meu necreștin!". M-am prăbușit odată cu ea! De fete abuzate, de tineri ce pozează în Casanove sau sfinți am tot auzit. De naivitatea femeii știu pãnă și analfabeții. Dar de trei fete abuzate de tatăl lor? Inexplicabil. (Evident că mama  fetelor, o creștină devotată, a divorțat de "bestie" cu care avea și patru băieți).

Studii despre abuzul sexual nu se prea fac în Romãnia (tocmai de aceea visez de ani buni să fac un "centru de cercetări și statistici creștine" - dar nu am fonduri). Dar scroll-ul știrilor e mereu abundent cu fetițe abuzate de ibovnici maturi, hărțuite de bătrâni, de profesori, sau violate chiar de... părinți!

Abuzul sexual, violul, e un fenomen ce lovește ca o tornadă. În USA (că ăștia au studii) una din trei fete, și unul din șapte băieți au fost victimele abuzului înainte de 18 ani. Dar peste jumătate dintre cei violați nu au spus nimănui timp de un an! Într-un studiu despre "Agresiunea sexulă" peste ocean,  65 % dintre băieți au declarat că "este acceptabil să-și violeze prietena (agresiv chiar) dacă prietenia cu aceasta a trecut de cca 6 luni! 25% cred că este ceva "acceptabil dacă băiatul a cheltuit bani cu fata", iar 87% văd ca normalitate ca un soț să-și violeze soția?

vineri, 25 noiembrie 2016

Lacrima fiului încărunțiț - de Vladimir Pustan

Porcii rămăseseră în urmă cu râturile mirosind a verigi de aur fals… Luna râdea cu dinţii ştirbi de babă clevetitoare şi casa-i părea străină ca o mireasă căzută la împărţeală pe întuneric. Ştia că lipseşte bucuria dincolo de geamurile cu perdelele de ceaţă şi tristeţe lăsate. Venise la ceas de uitare, când nimeni nu mai aştepta nimic, când visurile aveau colţuri de coşmar şi amintirile prinseseră cocleala deznădejdii.
Cărunt… Intrase zăpada în părul negru şi iarna nefirească se încăpăţânase să rămână cu mâna în beregata tinereţii, tăind pădurea de la rădăcină şi plantând mesteceni albi.

Când ne-ai lăsat porunca milei - de Traian Dorz

Când ne-ai lăsat porunca milei pentru aproapele sărman,

noi am simţit, Isus, că Tu eşti acel duios Samaritean.
Căci, vai, şi noi eram odată căzuţi tâlharilor cumpliţi,

strigând zadarnic după milă, zăceam uitaţi şi părăsiţi.
Şi n-a fost nimeni să ne-ajute, căci cine oare-ar fi putut,

când sufletul zăcea-n pierzare atât de-adânc şi greu căzut?
De n-ar fi fost a Ta iubire, Preamilostiv Samaritean,

noi n-am fi-aflat nicicând odihna din sfântul mântuirii han.
O, dă-ne dragostea de semeni, cu-a Ta blândeţe să-i iubim,

spre mântuirea tuturora porunca milei s-o trăim.
Traian Dorz

luni, 21 noiembrie 2016

Vladimir Pustan - Mai e puțin | 8. Cãnd vom pleca

Video by CireșariiTv
Beiuș, Biserica Sfånta Treime
20 noiembrie 2016

Aşteptare...

Eu te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare si plangand,
Şi-am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand;
Eu te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta,  
Cu nesfarsita bunatate, Tu mi-ai spus numai atat: “Asteaptă!”

S-astept? Cat sa astept? De ce?... Stateam infrant si ratacit.
Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
Şi în genunchi a cata oara te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune, spune-mi doar: ”mergi”, sau spune-mi: ”stai”,

 M-ai invatat sa vin la Tine sa cer, sa cred, si voi primi,
 Tu ai promis ca esti cu mine, c-o să m-ajuti oriunde-as fi,
 Dar ma simteam pierdut si singur. Strigam… Tu raspundeai in soapta
 Cu dragoste si cu rabdare: ,”Copilul meu iubit, asteapta!”

 Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.
 Priveam spre cer cu neputinta... Sa mai astept? De ce s-astept?
 Atunci ai coborat la mine si m-ai privit în ochi. Plangeai...
 Mi–ai  spus: “Doreai un semn, o voce..., atât e tot ce îţi doreai?

 As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,
 As fi putut s-aprind  vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
 Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie bine,
 Tu ai avea raspuns la toate, dar… nu m–ai intalni pe Mine!

 Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti,
 Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti,
 N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii,
 Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii ...

 N-ai sti sa umbli prin credinta, nu m-ai vedea că-s langa tine,
 Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine;
 Nu ai cunoaste revarsarea iubirii mele pe deplin
 Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.

 Daca durerea ta ar tine numai o clipa... n-ai lupta,
 Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin jertfa Mea,
 S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera,
 N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.

 Deci fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la zilele seine 
 Stiind ca cel mai mare dar e… sa ma întâlneşti pe Mine!
 Chiar daca nu gasesti raspuns si viata-ti pare prea nedreapta
 Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun “Aşteaptă!”.”

* nu cunosc autorul!
** mulţumesc Rebeca Pelmus pentru sesizarea poemului





duminică, 20 noiembrie 2016

Ce n-a știut Biserica din Pergam

Text: Apocalipsa 2:12-17

Dispozitio
Dacă Efes era cel mai uriaş oraş al vremii, dacă Smirna era cea mai frumaosă cetate, Pergam era cel capitala Asiei Mici. Dacă Efes era renumită pentru bogăție, iar Smirna pentru comerț, Pergam era renumită pentru cultură. Avea o bibliotecă cu 200 000 cărți, altarul lui Zeus, templul zeiței Atena și cel mai important sanatoriu (Asclepius) din Asia. Numai că vindecarea aici era făcută de medici ocultiști!
Ei bine, tocmai aici, unde era scaunul de domniei al Satanei, apostolii (se pare că însuşi Pavel) au semănat o biserică! A fost cea mai persecutată din întreaga istorie. Mii de amrtiri!
Şi totuși, ce n-a știut Pergamul de a ajuns astăzi numai ruine? Cum am putea să evităm să le călcăm pe urme?

Biserica din Pergam în zilele noastre
Inventio
1) Dumnezeu nu doar că știe toate lucrurile, dar e prezent peste tot
- au rezisat prigoanei
- în prigoană biserica creşte, în idolatrie se divizează!

2) Nicolaitii au învățături, dar nu au... sfințenie!
- au acceptat şi cu Hristos şi cu idolii

3) Piatra albă o primește numai cine păstrează haina albă
- pe piatră e un nume ştiut doar de Domnul şi de cel ce o primeşte
- după întâlnirea cu Iacov Dumnezeu i-a schimbat numele! Dar şi viaţa!
- ce nume spun cei de lângă tine că ai?

Concluzio
Pergam nu s-a pocăit chiar dacă a cunoscut suferința. Astăzi "bazilica roșie" e o imensă ruină. 
Eu și dumneavoastră știm ceea ce Pergam a încălcat. Dar nu e suficient doar să știm. Ci trebuie să trăim!

Isaura Gheorghiu - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° °- De-ar fi să vii de Crăciun

video by ProcrestinMedia

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Cum am predicat ieri la 16,00 la Gaudeamus...

Gaudeamus, 18.11. 2016
Vineri 18 noiembrie 2016. Târgul de carte Gaudeamus. La "Romexpo" Bucureşti. 5 lei biletul de intrare. Un pavilion tixtit de edituri. Şi de lume. Protipendadă. Puhoi de oameni. Mii de oameni. Însetaţi de carte. Dar şi gură cască. Grupuri-grupuri în jurul autorilor. Domnul Andrei Pleşu e cap de afiş. Autografe. Interviuri. Şi oameni care pleacă fericiţi că au atins autorul preferat. Televiziuni, batalioane de reporteri şi fotografi aleargă de la stand la stand. Acolo unde-s lansări de carte. Pentru o astfel de lansare am ajuns şi eu.
cu  mama lui Vlad Schlezak

cu istoricul Nicolae Grosu
sala M. Sântimbreanu
La ora 16,00 la sala Mircea Sântimbreanu, editura Ecou Transilvan m-a invitat să prezint ultimul volum al prietenilor mei: Vladimir Pustan și Vlad Schlezak - CONSILIERE CREȘTINĂ MULTIDISCIPLINARĂ. 

O carte care abordează ceva unic în România. Consilierea profesională în echipă. Până acum consilierea o făceau doar medicii singuri. Sau pastori ori preoţii. Primii dădeau numai pastile. Fără Dumnezeu. Ceilalţi evitau totalmente medicamentaţia. Noul model doreşte să se lucreze mână-n mână. Nu există pastile fără Dumnezeu. Dar nici medicii nu sunt de la Satana...

La microfonul Radio România am vorbit oamenilor despre necesitatea Consilierii Creştine Interdisciplinare. Mai ales într-o Românie care cheltuie anul vreo 50 milioane de euro pe pastile pentru depresivi. Despre soluţiile pe care le oferă manual autorilor Pustan&Schlezak. Despre faptul că atunci când consilierea se va face în "clinicile bisericilor", cum îi place să spună termenului medicul Schlezak, spitalele nu vor mai avea paturi supraetajate. Nu vor mai fi înghesuite chiar şi-n toalete! Atunci Guvernul va cheltui mai puţini bani cu spitalizarea, cu medicamentele, cu personalul medical. Ba chiar şi poliţia va face mai puţine dosare. Atunci oamenii vor fi mult mai fericiţi. "De ce oare noi nu avem curaj să facem plăcintă de mere fără mere, dar credem că putem fi fericiţi fără Dumnezeu", am întrebat retoric spre încheiere.

La finalul prezentării Nicolae Grosu, un istoric renumit din România, m-a surprins cu aprecierile faţă de ceea ce am prezentat: "Ce profesie ai dom'ne? Vorbeşti foarte dinamic..." Un inginer hidrotehnist de la Porţile de Fier a declarat că "aşa mesaj nu a auzit niciodată". Un scriitor din Cluj a venit să caute soluţii pentru depresie sa. Şi amănuntele ar putea continua...

După câteva discuţii cu oamenii m-am învârtit ceva timp prin pavilionul cu milioane de cărţi. Ştiţi ce m-a uimit? Că pe aleea principală de la intrare dominau munţi de cărţi despre... succes! Cu soluţii la probleme de psihiatrie, cu soluţii pentru depresii, pentru menţinerea familiilor întregi, pentru educarea copiilor, pentru modul cum trebuie să zâmbim chiar... Asta caută românii disperaţi. Să scape de probleme, să aibă succes, să fie fericiţi. Dar... fără Dumnezeu!

Când am ieşit pe porţile "Romexpo" înţelesesem de ce e şi mai mult nevoie de cartea pastorului Pustan şi-a medicului Schlezak: oamenii sunt prea disperaţi! În drum spre casă am vorbit la Londra prin telefon cu Vlad Schlezak: "mă bucur că ai putut să evanghelizezi oamenii de la Gaudeamus", mi-a spus medicul cu care fac echipă de consiliere. După discuţie am lăcrimat. Apoi i-am mulţumit lui Dumnezeu care nu mă trimisese la Gaudeamus să fac prezentarea unei cărţi, ci să fac evanghelizare! La târgul de carte de la Romexpo nu făcusem asta niciodată! Seara mi-a scris şi "patriarhul" Pustan: "Bravo... Acolo ar trebui să fim". Exact, să predicăm la Gaudeamus. Abia aştept până la anul!

În spatele scenei - Vladimir Pustan

13 noiembrie 2016
video by Biserica Sfânta Treime

vineri, 18 noiembrie 2016

Hai că se poate - de Vladimir Pustan

Dacă Goethe are dreptate şi adevărul nu-i decât ceea ce continuă, Biserica creştină, cu sincopele ei, are serioase motive de îngrijorare în ceea ce priveşte transmiterea acestui adevăr.
Preocupată de lucruri grandioase pe care le va face mereu în viitor, punând accent pe programe, resurse şi scoli de gândire, Biserica s-a oprit din marşul ei glorios undeva între Calvar şi Rusalii. Acceptarea mântuirii prin credinţă urmată de fapte vrednice nu-i suficientă doar la nivel de dogmă. Biserica a uitat teologia practică a lumânării care cuprinde două enunţuri simple. O lumânare nu pierde nimic din strălucire dacă aprinde o altă lumânare şi o lumânare poate face ce nu poate face soarele, adică să lumineze în întuneric. Aşa că nu trebuie dispreţuit un lucru mic.
Oare ce mai oferă azi Biserica? Sartre zicea în adolescenţă că Îl aştepta pe Tatăl Creator şi s-a trezit cu un director general. Chiar dacă mă îndoiesc că Sartre a avut vreodată un fior sfânt, problema aceasta rămâne valabilă. Mai poate Biserica oferi răspunsuri la întrebări? Mai poate Biserica lega răni, oferi alternative şi zămisli axiome valabile? Răspunsul nu-l pot da conducătorii Bisericii, nu-l poate oferi istoria şi nici pragmatismul societăţii în care trăim.

joi, 17 noiembrie 2016

Altfel despre haina răutății - de Nicolae Geantă

1 Petru 2:16 "Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății..."

Deunăzi am urmărit (absolut întâmplător) o înregistrare a unei televiziuni pe probleme de minorități sexuale. Evident că nu pot fi de acord cu ifosele, cu pretențiile homosexualilor. (Conceptul de "familie" nu e al lor. Dacă vor să trăiască pe invers să-și definească alt concept: parteneriat, tovărășie, cuplare... Au o sumedenie de variante). Însă ce m-a uimit pe mine este că părțile care susțineau normalitatea, și vorbeau despre Hristos, au făcut-o agresiv, fără calmitate, fără dulceață în vorbire... Ori Mântuitorul ne-a învățăt că trebuie să fim blânzi. Altfel, îmbrăcăm haina rautății.

Am înțeles, citind azi dimineață pe Petru, că noi nu prea acceptăm teologia hainei de răutate așa cum o percepe pescarul galileean. Apostolul nu spune că haina de răutate e îmbrăcată numai de cel ce înfige cuțitul în plexul vecinului, de birjarul ce trage sudalme la foc automat, de cea ce se terfelește cu bărbații pentru bani, sau de satrapul care biciuie copiii pe plantație ori în uzină. Haina răutății poate fi îmbrăcată și de torționarii religioși!

marți, 15 noiembrie 2016

Astăzi ne rugăm pentru Cristian Barbosu!

De ceva vreme, pastorul Cristian Barbosu, unul dintre cei mai puternici evanghelici români, trece printr-o stare incertă a sănătăţii. Liderul Harvestului din Arad, dar şi păstorul care a schimbat multe inimi în România va efectua începând de astăzi investigaţii medicale pentru tratament.
Fac apel la toţi credincioşii să înălţăm rugăciuni sfinte către Tatăl îndurărilor, ca mâna Domnului să atingă pe fratele nostru! Astăzi, şi nu numai astăzi...
 Ne vom ruga Domnului până când fratele Cristi Barbosu va fi vindecat! Amin!

Today, we pray for pastor Cristian Barbosu!
For some time now, pastor Cristian Barbosu, one of the most powerful Romanian evangelical leaders has been experiencing some health issues. The pastor of Harvest Church in Arad, and the shepherd whose Gospel message has impacted hearts across Romania, will have some medical tests performed today to ascertain his treatment options.

I appeal to all Christians- may we raise our voices in prayer to our merciful God that His healing hand may touch our brother! Today, we will pray to the Lord until brother Cristian Barbosu will be healed! Amen!

luni, 14 noiembrie 2016

Am ajuns vremea… - de Cristian Boariu

 -Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată.

-Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.

-Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul.

vineri, 11 noiembrie 2016

Decontul divin: Tatăl plăteşte! - Nicolae Geantă

video by • Biserica Sf. Treime Londra
6 noiembrie 2016

Facătorii de pace - de Vladimir Pustan

Matei 5:9 – „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”

Aceştia sunt mulţi… Armata, când nu se bate cu poporul vecin şi prieten. Poliţia, avocaţii, pastorii, consilierii, naşii, bulibaşii şi alte categorii. Pentru că lumea e plină de oameni care stau cu mâna în beregata aproapelui.

Isus vorbea de cei ce nu-s plătiţi şi nici chemaţi cu telefonul mobil să facă pace undeva. Aici e binecuvântată libera iniţiativă, când, de fapt, mai aproape de firea noastră e impulsul de-a pune benzină pe foc.

Poţi fi un făcător de pace într-un conflict care nu-i al tău sau poţi fi un făcător de pace când eşti parte a unui război de apartament, biserică sau alte locaşuri de tragere.
Avraam îi spune lui Lot motivaţia apelului său la pace: „pentru că suntem fraţi”; iar Iosif le recomandă fraţilor trădători: „să nu vă certaţi pe drum.”
A căuta pacea nu-i dovadă de laşitate, deşi în lumea asta cu fundul în sus, cine are ultimul cuvânt primeşte laude şi e invidiat.

Nicolae Geantă- Creștinismul subțire

Biserica Penticostală Groși, Bihor
2013, 18 noiembrie

joi, 10 noiembrie 2016

Iertarea și recycle bin - de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI
"Poţi ierta?", întreabă medicul un pacient. "De iertat iert, dar nu pot să uit", a fost răspunsul care m-a şocat şi pe mine ca pastor, şi pe el ca medic.

Le spuneam liceenilor că iertarea făra uitare e ca și cum ștergi fișierele greșite și le duci în recycle bin. Chiar dacă le-ai dat delete ele sunt încă-n computer. Dacă deschizi recycle bin-ul, un singur restore le activează ca la început. Greșelile cândva șterse vor fi din nou funcționale! Tot așa-i și cu greșelile semenilor: le poți ierta, dar le ții undeva în inimă. Oricând poți să reproșezi. Să scoți învinuirea și s-o întinzi ca rufa pe sârmă.

Cine zice "te iert dar te mai am undeva la ficat" nu a iertat decât protocolar. Cu buzele. Inima încă mai ascunde resentimente. Şi resentimentele ucid! Pacea, fericirea, sufletul... Sunt izvorul amărăciunii. Iar amărăciunea e primul pas cu care răul intră în inima omului, zice Pavel către efeseni. Cine iartă şi nu uită face depresie...

Rochefocauld spunea că fiecare iartă în măsura în care iubeşte. Şti care e testul prin care cunoşti că eşti iertat de Dumnezeu? Că poţi să ierţi şi tu! Dumnezeu când iartă... uită! 

Când ai trimis prin delete un fișier în recycle bin ești obligat să-l mai ștergi și de acolo odată! Numai așa nu te vei mai întâlni cu greșeala! Hristos ne-a învățat ca atunci când iertăm să uităm! Folosiți deci și delete-ul iertării și delete-ul uitării.

Iertați. Apoi uitați. Apoi veți fi liberi...

Iertarea este răzbunarea oamenilor buni! 

Nicolae.Geantă


Consiliere creştină multidisciplinară - Vladimir Pustan şi Vlad Schlezak: lansare laTârgul de carte Gaudeamus Bucureşti

18 noiembrie 2016, ora 16
la standul editurii Ecou Transilvan
sala Mircea Sântimbreanu, nivel 7.70

miercuri, 9 noiembrie 2016

Nicolae Geantă - Ce faci când copilul tău pleacă de acasă?

Biserica Sfânta Treime Londra, Hendon
06 noiembrie 2016

Sindromul Geoană la americani

Este deja celebru în România (și pe glob) cazul domnului Geoană care "s-a culcat președinte și s-a trezit prostănac" (sintagma nu este a mea). Virusul a fost luat și în cazul Angliei care s-a culcat în Uniunea Europeană și s-a trezit în Brexit, iar ieri și la alegerile americanilor: s-au culcat cu președinte missis Hillary și s-au trezit cu mister Trump. Anglia a dereglat Uniunea Europeană, Trump se aude că dereglează mapamondul... Sper că analiștii vor da greș în privința roșcatului american. Deși nu prea au marjă d eroare.

Mă gândeam de dimineață că sindromul "geoană" îi va lovi într-o zi pe miliarde de oameni: se vor culca liniștiți în păcatele lor și se vor trezi disperați în fața scaunului de judecată!

Nu stați niciodată liniștiți în privința viitorului vostru și nici al lumii. De cele mai multe ori înaintea furtunii e liniște...



Nicolae Geantă - Treptele răutății și bunătatea ce le dărâmă

vineri 4 noiembrie 2016
Biserica Sfânta Treime Hendon, Londra

marți, 8 noiembrie 2016

Ziarul Oglinda Câmpinei: Gimnastul Alin Jivan a venit la Câmpina pentru o conferință... Altfel

Joia trecută, fostul component al lotului de gimnastică al României, medaliatul la mondiale Alin Jivan, a fost unul dintre invitații Conferinței "Altfel", care a avut loc la Colegiul Constantin Istrati din Câmpina. În fața a peste 80 de elevi și profesori, cel mai bun gimnast al României la juniori în 1998 și la seniori în 2005, a vorbit despre succes, mentalitatea de învingător, viața de abstinență a unui performer, dar și despre capcanele în care tinerii cad victime astăzi, apoi se resemnează și ajung să-și facă viața franjuri. "Întotdeauna când încep antrenamentele cu copii le spun: cum vă antrenați azi, așa veți participa la Olimpiadă mâine!", a mai spus gimnastul care a strâns peste 200 de medalii în carieră.

Pentru întregul articol accesează:
http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2016/11/gimnastul-alin-jivan-venit-la-campina.html


Vladimir Pustan - Domnul sau doamna cu coasa

Video by CiresariiTv
6 noiembrie 2016
Biserica Sfãnta Treime Beiuș

luni, 7 noiembrie 2016

Superioritatea Bibliei în fericire - de Nicolae.Geantă

Discutăm ieri în cadrul unei consilieri alături de medicul Vlad Schlezak, că în rezolvarea problemelor bio-psiho-sociale oamenii aleargă la diferiți experți, la filozofii, consilieri sau chiar la psihiatrii. Sunt avizi de soluții noi, de încercări fie chiar grele, dar care să ridice povara, să dizolve durerea. Rețetele de succes ale celor menționați mai sus au însă și-o sumedenie de eșecuri. Nu toată lumea se face bine! Viața oferită de oamenii laici e sinusoidală. Cu drumuri drepte, cu urcușuri, dar și cu multe văi. Tocmai de aceea sunt atât de multe rețete. A spus unui vânzător de iluzii odată: dacă o singură rețetă a ta de succes ar fi bună nu ți-ar mai trebui restul de-o sută!

E clar ca lumina zilei: diferența o face Biblia. Nu doar că e infailibilă, dar răspunsurile sale au linearitate. Adică sunt un drum drept, neted pe care poate merge oricine. Solomon zice: "Pe calea Domnului nici cel făra minte nu se poate rătăci!". Mă gândesc și acum la înțelepciunea lui Dumnezeu: să faci legi aplicabile pentru oricine! Oricine vrea să fie fericit, iubit, apreciat, mângâiat în durere. Oricine are nevoie de protecție, de pace, de bunăvoința celor din jur. Oricine e sărac, înțelept, robit, tulburat... Oricine vrea să aibă o minte curată!

Deși solutiile biblice sunt gratuite, la îndemâna oricui și cu randament sută la sută, oamenii preferă să trăiască în afara lor. Nu ne mirăm de ce spitalele sunt pline, poliția are de furcă în fiece secundă, se tipăresc mai multe certificate de divorț decât de căsătorie iar fabricile de batiste fac profit uriaș.

Citiți Biblia. Nu doar când căutați disperați soluții...

Nicolae.Geantă
Romford, London

CâmpinaTv - Conferință despre succes cu Alin Jivan...

La Colegiul Tehnic 'Constantin Istrati' din Câmpina a avut loc ieri un eveniment inedit. O conferință pentru liceeni, care a avut ca temă succesul. Cum se obține, cum se pierde, cum poți merge mai departe, rolul celor din jur, tiparele societății în care trăim. Despre succes, dar și despre dezamăgiri le-a vorbit liceenilor Alin Jivan, fost component al lotului olimpic de gimnastică al României.
Inițiativa acestei conferințe a avut-o Nicolae Geantă, profesor de geografie la Colegiul 'Istrati'. Alin Jivan are 32 de ani. S-a retras din gimnastică în anul 2011, după o carieră frumoasă, încununată cu aproape 200 de medalii. Cele mai importante sunt, desigur, medalia de bronz la sărituri - la Campionatele Mondiale de la Melbourne, în 2005 și cele două medalii de argint de la Europene, la sărituri și cu echipa. În prezent este antrenor la Clubul Steaua, la copii și juniori. În paralel cu activitatea de antrenor, Alin Jivan scrie poezii și cântă. Împreună cu soția a lansat două albume. Le-a împărtășit elevilor de la Colegiul 'Istrati' câte ceva din experiența lui de viață. (video)

Sursa : Campina.Tv

Vladimir Pustan - Tinerețe, tinenețe

6 nov. 2016
CIresariiTv

vineri, 4 noiembrie 2016

Suferință - de Vladimir Pustan

Vorbeam cu tine într-o seară despre suferință iar tu îmi spuneai că Iov a fost putred de pesimist când a glăsuit din vârful gunoiului că omul se naște ca să sufere. Iov n-a fost pesimist, că un pesimist nu acceptă ideea că poți pierde tot și tot să-L lauzi și să-L binecuvântezi pe Creator. Eu cred că Iov a fost român, adică prăpăstios, știind că în fața destinului nu poți să stai perpendicular, și astfel s-a urcat grăbit pe mormanul de gunoi blestemând printre dinții rămași în gură ziua când s-a născut. Dar de făcut, aveai dreptate, tot n-avea ce să mai facă…

Cum să fie asta cea mai bună lume din toate cele posibile, când cea mai cântată melodie este cea a sirenelor de pe ambulanțele ce aleargă zilnic bezmetice ca niște gândaci albi, ce se iau la întrecere pe pista neagră a durerii?

Cum să fie lumea asta cea mai bună dintre toate cele posibile, când experiența nivelatoare și comună a omenirii e lacrima strivită între dinți, lacrima cu gust de cianură? N-au cum să o poată explica filosofii netunși și nespălați, că nici Biblia nu încearcă să o explice.

joi, 3 noiembrie 2016

Tu, vrei să renunți? - de Nicoae Geantâ

În ultima perioadă de slujire am întâlnit un pluton de pastori dar și un batalion de părinți sau tineri care îmi spun că mulți creștini se află în punctul de rupere! De rupere de biserică, de Dumnezeu zic. Nu știu dacă motivul tuturor este o "mlaștină a deznădejdii", vorba lui John Bunnyan, sau plăcerea pentru lume - toboganul pe care a alunecat Dima. Dar dorința lor de renunțare e mai mare decât cea de continuare...

E drept, nu toți creștinii au parte de miracole, nu tot drumul e presărat cu trandafiri de Saron. Nici măcar bulgărești. Ce să spui unei soții trădate? Unui barbat abandonat de nevastă? Care se târăște pe genunchi pentru familia sa. Degeaba. Dar tinerilor cu inimi frânte, cu grozăvii în familie, cu colegi care-i ispitesc? Unui băiat atras de Marlboro, altuia de masturbare, unei fete dependentă de pornografie? Stigmatizaților? Dar unora bântuiți de depresii, de teamă, de singurătate?