Fundaţia CIREŞARII

vineri, 30 septembrie 2016

Lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi! - de Nicolae.Geantă

Source photo:
www.lakesidepottery.com 
Majoritatea dintre noi am avut de-a face cu vase de cinste sparte. Dintr-o greşelă, din neatenţie, din nerăbdare sau alte motive, vasul preţuit (de noi) s-a făcut cioburi. Apoi, cu regret, îl punem pe făraş şi-l aruncăm în ghenă. Am citit că artiştii japonezi când repară vasele crăpate umple fisurile cu aur! (arta se numeşte Kintsukuro). Ei zic că atunci când un vas deosebit a suferit un prejudiciu şi a pierdut din valoare, restaurarea îl va face mult mai preţios! Un vas din porţelan, din sticlă sau lut, reparat cu vene de aur devine mai scump decât a fost înainte de spargere!

Tot aşa a făcut şi Hristos cu noi la Golgota. Ne-a relipit cu sânge dumnezeiesc! Iar sângele Său e mai convertibil decât orice valută. Restaurarea Domnului dă omului o plusvaloare. Devine mult mai scump decât înainte de a păcătui!

Credința de după sperietură – de Vladimir Pustan

Credința adevărată nu-i un lucru superficial. Hristos îi poruncește lui Petru să depărteze luntrea în adânc pentru că Dumnezeu e Dumnezeu al adâncului, adică a ceea ce e în fundul inimii. Credința nu-i o cosmetizare a vieții de dinainte cu o minte cârpită de câteva adevăruri înălțătoare. Credința precede rațiunea și nu-i decât focul ce aprinde lumina pentru adevărata judecată rațională.

Aici nu e loc de superficialitate, pentru că superficialul înțelege credința doar ca pe o abstinență de la țigări, băuturi, înjurături și filme deocheate. A învăța câteva versete biblice, a cânta câteva imnuri duminica poate părea ca fiind ceva foarte spiritual, dar adevărata credință nu se rezumă la atât.
Prea multă lume confundă pelerinajul la mormântul părintelui Arsenie Boca și cumpărarea cruciulițelor aferente cu maximizarea credinței mântuitoare. Dacă noi ca și români care știm de toate și nimic profund mai credem că ea, credința, e doar abstinență, pelerinaj și o figură tristă, atunci înseamnă că mai avem de învățat de la barca lui Petru.

Biserica Happy Valley din Phoenix – Trei decenii de existenţă!


Sărbătorirea unui eveniment petrecut în trecutul unei comunităţi din spaţiul creştin este un moment de bucurie şi aducere aminte a unei experienţe care a schimbat sau influenţat viaţa atât la nivel personal cât şi de grup sau congregaţie, o modalitate de a nu uita ceea ce este mai important pentru a fi mai bun, mai recunoscător dar şi mai încrezător in viitor.

Ziua de duminică, 25 Septembrie 2016, a fost marcată în comunitatea evanghelică din Phoenix, Arizona de un eveniment care a polarizat interesul multor români credincioşi din capitala statului Marelui Canyon: aniversarea împlinirii a 30 de ani de existenţă a Bisericii Penticostale Happy Valley din Phoenix (www.happyvalley.cc) şi implinirea a 10 ani de la dedicarea actualului locaş de închinare.

joi, 29 septembrie 2016

Nicolaiții. Au dispărut?

Cartea Apocalipsei, aduce în discuție prezența Nicolaiților în Efes. Adică a unor propovăduitori falși... A unora care se credeau la fel de inspirați ca ucenicii Domnului, la fel de spirituali ca ei. Numai că viața lor...

Părinții bisericii primare au afirmat că Nicolaiții erau urmașii unui prezbiter Nicolae, din Antiohia. Irineu spune că Nicolae, unul din cei șapte diaconi ales la Ierusalim, "s-a îndepărtat de învățătura curată și s-a îmbuibat cu tot felul de mâncări", iar Clement îl numește "omul plăcerilor". Victorinus de Pettau spune, prin anul 300 dH, că urmași lui Nicolae erau o "erezie idolatră, imorală, care au tulburat multe biserici".

luni, 26 septembrie 2016

Între agonie, extaz și pocăință în cetatea Romei - de Vlad Schlezak


foto: Vlad Schlezak
foto: Vlad Schlezak
locul unde au fost întemniţaţi Pavel şi Petru
Irvin Stone scria despre agonia și extazul lui Michelangello. Pieta, capela sixtină, Bernini, Caravaggio mi-au marcat stilul penelului de-a lungul anilor. Am înțeles că actul creator artistic care îl glorifică pe Dumnezeu este tot o binecuvântare ce-a lasat-o Domnul sub formă de talent creației sale: omul.  În criptele Sf Calisto, creștinii au lasat fresce cu botezul și cina alături de celebrul pește Ichtus scrijelit în piatră. Pentru cină au fost omorâți în aceste catacombe. Am vizitat doar o mica parte din cele 500 de mii de morminte creștine unde am văzut învățături biblice sub forma primelor simboluri ale artei creștine. Dupa două mii de ani, în era Bibliilor accesibile gratuit pe telefon, totuși nu citim Cuvântul și vedem cozi la picioarele statuii sfântului Petru de la Vatican. Atingerile și lacrimile oamenilor deteriorează degetele statuii care e în renovare anuală. La un click distanță am putea citi Fapte 10, unde Petru îl ridică pe Corneliu de la picioarele sale spunându-i că-i doar un om și astfel am lasă doctrinele și tradițiile și am avea o relație personală cu Dumnezeu, nu cu conciliile, cu cultele și ierarhiile omenești care ne pot muta bine sau rău pe tabla lor de șah . Atât atunci, cât și acum, oamenii au avut tendința greșită de-a percepe lumea spirituală ca o forma materială. Astfel au fost ușor manipulați și încarcerați în religii, doctrine și teologii nebiblice.

Vladimir Pustan | Mai e puţin | 2. Necazul aparent

Beiuş, Sfânta Treime
video by Ciresarii Tv | 25-sept-2016

Românii - europenii cu cei mai puţini atei!

sursa AICI
Românii s-au declarat în proporţie de 92 % încrezători în Dumnezeu şi 1 % atei. Restul de 7 % în constituie clasa celor ce cred "în ceva". Deşi suntem poporul cu cel mai ridicat procent de oameni credincioşi din UE, suntem pe locul I la avort, la reţele de prostituţie, între primele locuri la beţie, corupţie, tineri care accesează pornografie! iar la înjurături nu ne întrece nimeni! 
Cu toate că avem un procent ridicat de oameni ce cred în Dumnezeu, românii nu-L cinstesc pe Hristos, nu se tem de El! De fapt, concetăţenii noştrii se tem de Dumnezeu cum mă tem eu de lupul din desene animate! 
Aş vrea să greşesc eu, dar tare mă tem că statisticile mint! 100 % mint. 

duminică, 25 septembrie 2016

Dacă vezi...

Dacă vezi ziua un om cu o un sac greu în spinare, înseamnă că este un om harnic.
Dacă vezi noaptea un om cu un sac greu în spinare, înseamnă că este un hoț.
Dacă vezi un om cu un sac greu în spate în pat, în timp ce doarme, înseamnă că este bolnav.
Dacă vezi un om cu un sac greu în spinare la masă, înseamnă că este nebun.
Dacă vezi un om cu un sac greu în spinare și acest sac miroase urât, înseamnă că este un păcătos.
Dacă vezi o lume întreagă cu saci grei urât miriositori în spinare, înseamnă că înțelegi de ce a trimis Dumnezeu pe Fiul Său să ridice povara lumii!... El pe Umerii Săi a purtat povara lumii! (Ioan 1:29)

Nelu Aliman

Vladimir Pustan - Despre măhrame

21 septembrie 2016
Video by Betania Oradea 

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Adverbe ce mă fac fericit - de Nicolae Geantă

Text: Iacov 4:7  "Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi"

Inventio
- de ce credeți că cei mai mulți tineri aleargă spre alcool, droguri, pornografie? De ce discoteci, chefuri și picknic? De ce adulți aleargă după afaceri, case și mașini? Cred că acolo e fericirea...
Ne-a furat Satana fericirea... De ce? Ne-am depărtat de sursa...
În viată poți să fi departe sau aproape de fericire.

Dispozitio
DEPARTE
- de păcat. E ispititor într-o societate fără moravuri, hipersexualizată. Plină de șmecheri, de hoți... păcatul ne suge vlaga, ne lasă uscați, cu o viața veștedă. Ba mai mult, păcatul ucide... Lent, dar sigur... E un auschwitz care nu se mai termină....
- de lume. De normele, de ne-normele ei. Prietenia cu lumea e vrajmasie cu Dumnezeu - zice Iacov, fr lui Isus...
- de lăcomia de avere. Știti cu cine o pune Pavel pe.palier? Cu curvia. Efeseni 5:2 "Curvia, sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți".
- depârtați-vă de rău. Încercați nu doar să faceți binele, ci fiți și buni!
Cine nu se depărtează de păcat, de lume, va auzi într-o zi în urechi: "depărtați-vă de la Mine, toți cei ce ați lucrat fărădelege!" (Matei

A refuzat preşedintele !!!

Worthy Taylor, un fermier bogat, a angajat un tinerel sărac să-i îngrijească vacile, în timpul Războiului Civil din USA. Pe băiat îl chema James, dar Taylor l-a numit Jim. Copilul tăia lemne, mulgea vacile și dormea în hambar. Jim s-a îndrăgostit de fata proprietarului. Deoarece şi fata îl iubea, la sfârşitul verii, băiatul a cerut-o de soţie. Worthy Taylor s-a uitat la el râzând și a început să-l refuze reproşându-i că nu va reuşi niviodată să o întreţină.

După 35 de ani afacerile domnului Worthy Taylor au prosperat. Într-o zi, urcând în podul hambarului pe care dorea să-l dărâme şi să construiască altul mai încăpător, ochii bogătanului au dat de o inscripţie pe-o bârnă făcută de tânărul care-i ceruse fiica de nevastă. Jim, care dormise toată vara în hambar, sculptase cu briceagul numele său pe o grindă: James Abram Garfield. W. Taylor a fost şocat. Tânărul de acum 35 de ani devenise al douăzecilea președintele al SUA!

Am putea spune "ce mare prostie a făcut Taylor când a refuzat în familia sa un tânăr care mai târziu a devenit preşedinte american". Dar și mai mare gafă o fac miliarde de oameni care îl refuză pe Hristos astăzi. El nu e doar un simplu rege. Într-o zi toți cei ce L-au refuzat vor avea inimile ca plumbul. Atunci, nu va mai putea să-i ajute!

Nu-L respinge pe Isus Hristos! Nici nu bănuiești ce ar putea face pentru tine! 

Nicolae.Geantă

vineri, 23 septembrie 2016

Ciclop orbit, sau când diavolul se dă... nimeni - de Nicolae.Geantă

Polifem, spune mitologia greacă, a fost un ciclop, un uriaş cu un singur ochi în frunte. După ce a mâncat într-o peşteră 6 camarazi ai lui Ulise, Polifem a fost orbit de viteazul legendar care s-a recomandat uriaşului că se numeşte "Nimeni". Apoi i-a înfipt un par în ochi. Înecat de un oceam de durere, Ciclop a strigat după ajutor şi răzbunare. "Cine te-a orbit?". "Nimeni". Şi "Nimeni" n-a fost niciodată prins...

La fel ca Ulise cu Ciclop, diavolul vine şi ni se recomandă "Nimeni". "Eu nu exsit. E o minciună a habotnicilor religioşi". Apoi, ne orbeşte cu păcatul: urâm, defăimăm, suntem nedrepţi, periem, linguşim, purtăm măşti... Devenim idolatrii. Şi ne împotrivim lui Dumnezeu. Apoi, într-o zi, disperaţi de întuneric, vom înţelege că "Nimeni" ne-a tras pe sfoară. Cum să-l mai pedepseşti?

Fugiţi de diavol şi de recomandările sale! Nu bârfiţi nici cât negru sub unghie, nu vă bucuraţi de răul celor din jur, nu deveniţi termometrul predicilor, nu puneţi etichete! Nu trădaţi altarul căsniciei! Dumnezeu nu doreşte nimănui soarta lui Samson!

Uitaţi-vă tot timpul spre Dumnezeu. Când vă întoarceţi privirile spre El vă luminaţi! El ne deschide ochii. Şi, cine are ochii deschişi nu poate fi orbit de nimeni!

Nicolae.Geantă

joi, 22 septembrie 2016

Nicolae Geantă - Iertat de două ori

• Biserica Sfânta Treime - Londra • 18 septembrie 2016 •
video by SfântaTreimeLondra Hendon

Rouă pentru Suflet a cântat la dineul din Parlamentul României

Miercuri 21 septembrie 2016, începând cu ora 18,00, grupul "Rouă pentru Suflet" a participat la întâlnirea anuală "Micul dejun cu rugăciune" organizat de Grupul Ecumenic de Rugăciune al Parlamentului României, în intervalul 20-23 septembrie. Totodată tinerii rromi din Boldeşti au participat şi la Conferinţa Internaţională "Diaspora românească - între identitate şi integrare", unde au luat parte aproximativ 150 de invitaţi, personalităţi politice, religioase, oameni de afaceri din ţară sau diaspora, precum şi un grup de evanghelici sud-coreeni, împreună cu pastorul Chae, care au avt un mic concert.

Grupul "Rouă pentru Suflet", coordonat de pastorul Viorel Oprişan au avut un repertoriu de patru cântări, care au avut "un deosebit succes în rândul auditoriului", cum afirma Virgil Achihai, preşedintele Bisericii Creştine după Evanghelie din România. Tinerii au primit diplome din partea deputaţilor Petru Andea şi Florica Chiricheş, preşedintelui şi respectiv vicepreşedintele Grupului Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul nostru.

Nicolae.Geantă

vezi şi Din Boldeşti-Scăieni la Brooklin Tabernacle New York.




Nicolae Geantă la BP Roma, Botoşani

botez noutestamental
duminică 25 septembrie 2016, ora 10

marți, 20 septembrie 2016

Dragoste sau dreptate? - de Nicolae Geantă

Am avut azi o discuție interesantă despre dreptate. Spunea o prietenă că unori dorim să facem dreptate și mai târziu ne trezim răniți. Ce adevăr! I-am spus că adevărul întotdeauna umblă cu capul spart. Dreptatea face întotdeauna sânge. Dar dragostea?

Haideți să zicem că intru într-o încăpere unde doi copii se joacă. În mână țin o ciocolată "Aș vrea să vă dau ceva bun. Care dintre voi a fost cuminte?". Unul râde, altul înghite în sec. Știe că e vinovat. Dreptatea spune că ciocolata o merită cel mai cuminte. Dar, îl rănesc pe celălalt. Atunci iau ciocolata și o rup în două. Dragostea împarte la amândoi. Egal.

Dreptatea trage linie și nu iartă. Ai greșit, plăteșți. Dragostea trece totul în contul ei. Pentru că nu vrea să rănească pe nimeni! Îl înțelgeți acum pe Hristos? A murit la Golgota pentru că n-a dorit să ne rănească. A preferat să sufere El. Asta e dragostea...

Talmudul ebraic spune că timp de trei ceasuri pe zi Dumnezeu stă pe scaunul judecății și face dreptate: "Ai greșit, ești condamnat. Ai greșit, ești condamnat...". Dar după trei ceasuri de sentințe, El se coboară pe scaunul îndurării: "Ai greseit, ești iertat. Ai greșit, ești iertat..."

Știu, e greu să te porți frumos cu cineva care greșește. Chiar legea dreptății spune că nu e corect. Dar dragostea...

Alegeți să trăiți în dragoste. Cine iubește nu are nevoie de dreptate!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Și repetenții au aripi - de Nicolae.Geantă

Sunt 17. Au numai 15 ani. Unsprezece dintre ei au rămas deja odată repetenți. Doi au fost corigenți pe vară în clasa VIII-a. Iar patru nu s-au mai dus să dea capacitatea. Mă ridic să strig catalogul. E prima dată când ne întãlnim. Ei speriați că au un nou profesor, eu speriat că mă confrunt cu o așa situație. Când esți în fața unei astfel de situații cuvintele par pietre de moară împinse cu limba...

"Îmi pare rău că ați ajuns aici. C-a trebuit în vara asta să faceți un duș ațât de rece. Sunt sigur că n-ați dorit să iasă așa prost. Că ați avut visuri mărețe. Dar ceva v-a oprit din realizarea lor. Trebuie să găsim unde e impedimentul...". Ei tac. Ca melcii tac. Cu coarnele ieșite gata să le retragă. 

Încep să le spun o istorioară. Undeva în fața unei clădiri stă un bloc de marmură de Carrara. Abandonat. Prăfuit. Și vine un bărbos. "Cât costă stânca asta?". "Nimic. E crăpată". Bărbosul ia dalta și începe să sculpteze. Și din marmura crăpată iese un înger. "Cum de reușești să scoți așa minunății dintr-o marmură crăpată?", e glasul curioșilor care admiră nedumeriți opera de artă. "Simplu, spune Michelangelo. Înlătur numai ce nu face parte din inger"...

vineri, 16 septembrie 2016

Dragostea ca verb - de Vladmir Pustan

Trebuie să iubești indiferent de circumstanțe. Era Hristos cu psihicul la pământ, peste câteva ore cerea depărtarea unui pahar. Dar nimeni nu are voie să ia durerea, pierderea, suferința ca pe o motivație de a nu mai iubi. Întoarcerea spre propria durere se lasă cu depresii și alte variate tulburări.
În 2001, Papa Ioan Paul al II-lea, lovit de Parkinson, n-a mai putut duce crucea de lemn ușor în Săptămâna Mare, dar a spălat picioarele la câți preoți a putut. Nu vei putea atunci să bați recordul mondial la eficacitate, dar fă ceva.

Dragostea trebuie să fie nediscriminatorie. Știa că Iuda avea sclipiri de argint în ochi, știa că Petru se va lepăda, știa că cei zece vor fugi de la cruce, dar le-a spălat picioarele la toți pentru că trebuie să mă iubești când merit mai puțin. Masa creștinismului e masa celor 300 de cavaleri ai regelui Artur, masă rotundă unde nimeni nu-i șef și nu poate sta în ,,capul mesei”.

E greu să iubești un pedofil, un homosexual, o travestită, un iuda, un negru, un țigan, un hoț, un senator, un sectar, un ortodox, dar dragostea nu are culoare confesională, politică, socială, etnică, economică.

joi, 15 septembrie 2016

Condiţia dascălului - de Nicolae.Geantă

A fi profesor în România este echivalent cu sacrificiul de amorul artei. Cei care ne învaţă carte se confruntă cu situaţii dramatice, ridicole şi chiar penibile, pentru un popor prins în hora europeană. Despre telenovela şcolii postdecembriste s-a vărsat atâta cerneală că nu mai poate fi spălată de toată apa Dunării. Ce mai pot spera aceşti intelectuali care se văd nevoiţi să-şi desfăşoare activităţile didactice în condiţii precare, în situaţia în care se lovesc de ingratitudinea societăţii? Societate care aşteaptă totul de la şcoală. Reformă, instruirea oamenilor noi, combaterea violenţei, luptă anti-drog, anti-prostituţie, anti-gay, învaţarea cinstei, a cultului muncii, scrisul, cititul, navigatul pe net... Se cere performaţă şcolii. Mare. Da’ cu ce s-o facă? Cu calculatoare rablagite? Cu hărţi îngălbenite? Fără biblioteci, fără fond nou de carte, fără o banală minge de fotbal, fără o eprubetă sau un letcom de lipit o liţă?

Majoritatea profesorilor se zbat în navetele hiperobositoare, călătorind cu autobuze ce se târăsc greoi prin colb sau nămeţi, ticsite de scandalagii, şterpelitori sau ifosişti. Dascălii stăbat kilometrii întregi până la “marginea lumii”, pentru a ajunge la clase, unde peisajul este dezolant: table sparte şi „înnodate”, podele roase, uşi care scârţâie, catedre rupte… Şi tineri din ce în ce mai gălăgioşi, mai nepăsători, mai lipsiţi de bun simţ. Unii după 2-3 ore predate într-o şcoală se grăbesc să-şi continue ziua în altă unitate, unde au primit întregire de normă. Printre responsabilitaţile de la catedră, domnul Trandafir de astăzi are de întocmit rapoarte, portofolii, dosare, statistici, procese verbale, planificări, ore deschise, comisii şi comitete… Başca inspecţiile, Sanepidul, Poliţia de Proximitate, activităţile extracuriculare, serviciul pe şcoală, igienizarea clasei, discuţii (şi dispute) cu părinţii, cu bunicii, cu beizadelele… Un fel de om orchestră…

luni, 12 septembrie 2016

Ovidiu Milian - Mărturie


Deși suferă de o boală rară, bihoreanul Ovidiu Milian (din Hidișel de Dobrești) este unul dintre cei mai pasionați lideri de tineret din câți am întâlnit în România. Fost coleg cu mine la școala de predicatori, Ova, căci așa e cunoscut în Bihor, a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o carismă care face milioane de pastori geloși! 
Sunt mândru de el!

duminică, 11 septembrie 2016

Harul ieftin

Harul ieftin, spunea Dietrich Bonhoeffer, este harul pe care ni-l dăm noi înșine... Harul ieftin este iertare fără cinstirea pocăinței. Este ispășire fără mărturisire personală, zice Lee Strobel.
Harul ieftin este har fără ucenicie. Este har fără cruce, har fără jug. Este har fără Hristos viu și întrupat, mai zicea Andrew Palau.

Harul ieftin ne place, spuneam de dimineață bisericii. Venim mai târziu la casa Domnului și plecăm mai devreme, cântăm numai dacă avem dispoziție, ne rugăm fără credință. Punem la pungă cât mai puțin, amânăm botezul, iertarea celui ce ne-a greșit. Harul ieftin nu e lipsa de la biserică, ci prezență cu trupul. Iar mintea stă tot afară. E harul ce surogat, nechezolul care te liniștește ca și cum ți-ai fi făcut datoria. E pocaință pe jumătate...

Noi ar trebui să căutăm un har costisitor. Pentru că ce l-a costat scump pe Dumnezeu nu poate să fie ieftin pentru noi!

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Biruința e a Domnului!

Sâmbătă 10 septembrie. Dimineața am avut un vis urât. M-am trezit transpirat. Speriat. Apăsat pe suflet de-un plumb ce nu se vede.  Seara avem evanghelizare în Drăgăneasa - satul meu - și oamenii nu sunt așa receptivi. Am dat invitații, am pus afișe, am anunțat online. Și în bisericile vecine. M-am trezit c-o teamă că vor veni puțini. M-am rugat la marginea patului. "Doamne, îmi este fricâ de eşec! Și nici măcar nu știu ce să predic!". Apoi am băut niște lămãie. Vocea mea era distrusă. Vorbeam de parcă aveam un clește de rufe prins de nas. "E clar, nu voi putea să conduc evanghelizarea!".

M-am uitat în telefon la starea vremii. O fac în fiecare dimineață. Pentru Drăgăneasa, la ora 19 se anunță furtună! Ploi. Trăznete! "Nu Doamne! La 18 avem evanghelizare! Și de plouat nu ai dat o picătură de săptămâni întregi!".

La 9,15 m-a sunat Onisim Botezatu. Vine tocmai din Arad să predice în Subcarpații Curburii. E unul dintre cei mai buni parteneri de misiune ai mei. "Am o veste proastă! Am pierdut trenul! Sunt de peste două ore în stradă și nu mă ia nimeni!". (Onisim a venit din Austria vineri seara și-a dormit numai trei ore jumate!)

La 10 minute mă sună fratele Piki. Păstorul tinerilor de la "Rouă pentru Suflet": "Nu pot ajunge diseară. Sunt la serviciu. Dar vin dintre băieți!". Și eu care mă bazam cu câteva minute înainte că va predică măcar el!

Tăcere. Apoi încep retorica cu Dumnezeu. "N-ai zis Tu să facem evanghelizare? Și de ce aduci ploaia? Și de ce a pierdut Onisim trenul? De ce tocmai azi grupul "Rouă pentru Suflet" are examene la facultate? Dar de ce tocmai azi am rămas fără voce? Ce mă fac dacă nu vor venii oamenii?" Isihie pe zeci de metri pătrați. Dar Dumnezeu vorbește și când tace. "Bine, e evanghelizarea Ta! Arată că mai ești Dumnezeu în Biserică și că eu sunt slujitorul tău!"

Serbările Cireşarii Prahova la Boldeşti Scăieni

duminică 11 septembrie
Nicolae Geantă - Onisim Botezatu - Mircea Roşca
Rouă pentru Suflet
la Boldeşti Scăieni

vineri, 9 septembrie 2016

God's Not Dead (2) - film creştin - New

unul dintre cele mai bune filme creştine 
faceţi click pe foto şi vă duce pe pagina unde poate fi vizionat filmul
filmul poate fi urmărit şi facând click AICI



joi, 8 septembrie 2016

Întîi scoateţi răul afară… - de Nicolae Geantă

James Trucker, un eminent trainer american, scria că etimologia cuvântului „educaţie” vine din latinescul “ex” şi “duco”. Adică “a scoate afară”, sau “a scoate din”. Când am auzit prima dată traducerea am rămas nedumeriţ. Eu ştiam, ca şi dvs de altfel, că “educaţie” înseamnă “a băga înăuntru”. Adică a introduce date în mintea unui om ca într-un procesor. Şi, în funcţie de ce-a acumulat pe disketa minţii, aceea va scoate! Nimeni nu poate vorbi despre izotopi, Niagara sau teorema lui Pitagora, dacă nu a ronţăint informaţia.

Noi încercăm să punem în minţile oamenilor reguli, legi, informaţii. Şi chiar religie. Dar anticii, spuneau că prin educaţie trebuie scos afară… Ce? Răul, dezordinea! Păcatul! Dumnezeu tocmai de aceea are toate poruncile cu negaţie! Să nu furi, să nu curveşti, să nu mărturiseşti strâmb…, zice Decalogul. Să nu te cobori în Moab… Să nu-ţi faci slove pe trup!, zice Moise. Să nu fie nimeni sodomit… Să nu alergaţi la acelaşi potop de desfrâu cu ei (lumea)… Să nu neglijezi pe cei din casa ta (vei fi considerat mai rău ca un necredincios!, zice Pavel). Să nu zici în inima ta că “nu există Dumnezeu” (numai nebunii o fac, zice David). Şi cu toate nu-urile, oamenii au trecut înainte. Dar succesul, fericirea, pacea au lipsit de la ei…

marți, 6 septembrie 2016

Doamne, ce dator pot fi - de Traian Dorz

Doamne, ce dator pot fi
harului Tău mare,
mii de vieţi dac-aş trăi
Și- aş tot vrea să pot plăti,
Doamne, ştiu că nu voi fi
niciodată-n stare!

Doamne, că mi-ai dat şi dat
Aur ca din soare;
nu-i ca mine de bogat,
Doamne, nici un împărat,
dar de cât mi-ai dat şi da
ce-Ţi voi da eu oare?

Serbările Cireşarii Prahova la Drăgăneasa

muzică creştină, mărturie, predică, rugăciune
Nicolae Geantă - Onisim Botezatu - Mircea Roşca
Rouă pentru Suflet
10 septembrie 2016

Pornografia, gaura neagră a sufletului

Cifrele despre pornografie sunt îngrijorătoare. Încet, dar sigur, biserica a alunecat pe toboganul imaginilor obscene. Când aluneci pe tobogan oprirea nu se mai face după primii metrii. Ci…abia jos. O mulţime nu doar de tineri, ci şi de adulţi au căzut pradă acestei găuri negre. O antimaterie spirituală care distruge biserica…
Netul bate la mare scor televiziunile, DVD-urile şi revistele cu scene fierbinţi. Consumatorii de scene intime îngroaşă numărul între cei ce vin la închinare. Iar noi, spunea cineva, predicăm despre trecerea Mării Roşii. Nu vedem că "moartea roşie" ne sugrumă tinerii "urcând pe ferestre", vorba lui Ieremia.

47% dintre familiile creștine raportează pronografia ca o problemă majoră. 77% dintre bărbații creștini vizionează pornografie. Femeile ajung undeva la 33%.
53% dintre chestionaţi au raportat că au vizionat un site pornografic în săptămâna dinainte. 26% dintre bărbații care merg la biserică săptămânal au raportat că au vizionat un site pornografic în săptămâna dinainte. 91% dintre cei care frecventează cu regularitate biserica și se autoidentifică drept „fundamentaliști” este mai probabil să vizioneze pornografie.
75% dintre păstori au spus că nu cer nimănui să-i monitorizeze pentru modul în care utilizează internetul.  Peste jumătate dintre pastorii evanghelici (54%) recunosc că vizionează pornografie. 70-90 % dintre liderii de tineret vizionează pornografie.


pentru a accesa mai multe materiale informative privind pornografia şi biserica
accesaţi site-ul Contra Curentului

s-ar putea să te intereseze şi 

vineri, 2 septembrie 2016

Din Boldeşti Scăieni la Brooklin Tabernacle, New York - de Florian Guler (Romanian Times)

“Este un confort sa descoperi suflete alese în mijlocul mocirlei și confuziei lumii”

Quo Vadis Music este o misiune creatoare de coruri și grupuri corale de muzică creștină clasică. Eduard Teodorescu, creatorul misiunii și dirijorul Corului Quo Vadis al rromilor din Boldești-Scăieni, Romania, împreună cu două misiuni americane, Precious Life, și My Brother’s Keeper, adună fonduri în USA, pentru construirea primei clinici pentru asistența rromilor și săracilor din România.

Membrii corului, elevi de liceu și studenți, cu fața măslinie, au nume românești “melodioase” Ancuța, Alina, Raluca ori nume mai exotice ca și Luiza, Alice și Monalisa. Monalisa este studentă în ultimul an la Medicină, Universitatea Brașov; visul ei este să ajute: ”la construirea unei clinici unde săracii să nu trebuie să plătească” Alice lucrează ca și asistentă medicală în București : “vreau să investesc în oamenii din jurul meu, mi-ar plăcea să construiesc un orfelinat.” Ligia T. lucrează ca și analist la Ploiești și iubește: “fotografia, caii, muzica și gătitul…, aș vrea ca Dumnezeu să atingă prin mine inimile oamenilor.”

Fetele din cor ca și tinerele de pretutindeni au preocupări și pasiuni asemănătoare: muzica, arhitectura, fotografia, călătoria, pictura și gătitul.

Băieții poartă nume de eroi biblici: Filip, Ioan, Moise, Samuel, Iosif. Andrei, un elev de liceu căruia îi place să picteze, vrea să ajungă doctor: “ca să schimb imaginea românilor despre etnia rromilor”.

Băieții sunt aproape toți studenți la inginerie. Aron joacă fotbal, este student la Drept și vrea: “să ajung procuror ca să ajut la scăderea criminalității între rromi.”

Doamne, scapă-mă! - de Vladimir Pustan

E tare periculos  să cobori din barcă, dar e infinit mai periculos să rămâi. În cele din urmă vei muri de sedentarism și plictiseală. Oricum e mai bine o clipă să fii pitbull decât o viață întreagă pechinez, stând și ascultând poveștile doamnelor bătrâne. Ne-ar plăcea o viață cu sens și plină, dar fără zdruncinături, julituri și lipsuri. Așa ceva nu există. Victorii la preț de chilipir, un vis mizerabil ce scoate pe bandă ratați.

Eșecul este prețul obligatoriu al creșterii. Frica le-a fost comună și celor din barcă și lui Petru, dar nu e totuna unde se bat genunchii deolaltă, în barcă sau pe val. Teama nu va dispărea niciodată atâta timp cât continui să crești, pentru că teama și creșterea merg mână în mână.

Decizia de a crește implică alegerea între risc și confort. Dacă alegi să rămâi în barcă, o să o auzi tot mai îndepărtată vocea care te cheamă – până n-o vei mai auzi defel. Până o să devină totul o nălucire…

Nicolae Geantă la Rugul Aprins Toflea

duminică 4 septembrie 2016
de la ora 10 şi de la ora 18

joi, 1 septembrie 2016

Rugăciune - de Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi, 
Cu trupul istovit de cale, 
Eu cad neputincios, stăpâne, 
În faţa strălucirii Tale. 
În drum mi se desfac prăpăstii, 
Şi-n negură se-mbracă zarea, 
Eu în genunchi spre Tine caut:
Părinte, - orânduie-mi cărarea! 

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă, 
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă. 
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa Ta-nţeleaptă, 
În veci spre cei rămaşi în urmă, 
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.