Fundaţia CIREŞARII

vineri, 12 august 2016

Tu cãt iubești? - de Nicolae Geantă

Iubirea pentru Dumnezeu e ca un termometru ce trebuie să crească. Mai mult azi decât ieri. Temperaturii iubirii îi este imposibil să scadă. Și nici atât să înghețe! Așa ar fi normalitatea. Paradoxal, noi oamenii în loc să urcăm pe treptele iubirii, coborâm în beciurile ce vor s-o înghită. Și iubim puțin. Mai puțin...

Iubirea puțină e fariseică. Ea nu e absentă de tot, dar e insuficientă. E ca la Simon leprosul. Îi găzduise pe Hristos în casă, dar nu în inimă. Dar femeia păcătoasă? A jertfit și mirul, și părul, și lacrimile... Și numai zombi fără inimă nu plânge.

"Cui i s-a iertat mult, iubește mult", auzim ades la amvoane. E diftong biblic, declarat de Isus. Dar ce vedem în staulele noastre contemporane ne face să întrebăm la unison: "dacă ni s-a iertat mult de ce iubim puțin?"

Iubim puțin pentru că judecăm. Dar dragostea nu e un taler de fifty-fifty. Și când cineva caută folosul sau a căzut din dragoste!

Iubim puțin atunci când ne răcim. Și, spunea Thomas A. Kempis, când se răcește omul se sperie de cea mai mică osteneală. Și osteneala costă...


Iubim puțin pentru că încă mai avem răutate în noi, spunea Iacob Coman. Eu traduc asta: "când încă mai mișcă din coadă șarpele cel vechi din inimă!" Și știți ce facem? Ne justificăm neiubirea cu tot felul de scuze. Dar cine se scuză, se... acuză!

Hristos a murit pironit, întins pe o cruce. Declarația Sa de iubire se derula între est si vest: "Eu atât am iubit". Mai mult n-a putut să facă. Zinzerdorf care a văzut un tablou de la Cruce a înțeles că iubea puțin. Tu când te uiți la tine și la Isus vezi cât iubești?

Atinsul Cerului nu se face în funcție de câte diplome am strãns, ce conturi babane am avut în bănci, dacă am urmat diete de vegan, am finanțat orfelinate sau scris eseuri lacrimogene. Și nici la cât popor am predicat ori cântat. Ci prin cât am iubit? 

Poate că și azi și mâine vei da, ca și mine, nas în nas cu persoane pisica neagră. De care îți vine să te ascunzi când le vezi. Dar, Dumnezeu, ca și soția mea, îți pune mâna pe umeri și te-ntreabă: "Tu cât iubești!"

Nicolae.Geantă
Vacil, Italia



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu