Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 30 iulie 2016

Nicolae Geantă - Sfaturi practice pe dos - 3. Pandemii de bună voie • Adulter, divorț, recăsătorie


Video by Biserica Sfânta Treime Hendon, London
24 iulie 2016

Tu când treci pe lãngă oameni pe cine vezi?

Noi credem că Dumnezeu e într-o floare, într-o rază de Soare, într-un picur de rouă, vorba lui Costache Ioanid. Că Dumnezeu e prezent în constelații, în arterele sangvine dar și în firele de nisip. Nu-L înțelegem cum, dar știm că e prezent acolo. Credem că e prezent în biserici, în slujitorii lui devotați, în Cuvãntul de pe paginile Scripturii. Și așa este. Dar Lev Nikolaievici Tolstoi spunea că atunci când te întâlneşti cu orice om trebuie să ţii minte că înaintea ta se află Dumnezeu. Prin urmare, noi la intrarea în biserică dăm nas în nas cu cerșetorii, dar trecem grăbiți pe lângă ei spre icoane, spre predică, spre slujbă. Și îl lăsăm pe Dumnezeu afară!

Biblia ne spune că un preot, apoi un levit, au trecut nepăsători mai departe pe lãngă un om tãlhărit, căzut aproape mort la marginea drumului. Dar un samaritean a descălecat, a îngrijit de el, i-a uns rănile și la dus în locul de adăpost. Primii au văzut doar un nenorocit jefuit. Samariteanul a văzut pe Dumnezeu!

Tu când treci pe lângă oameni pe cine vezi?

Nicolae. Geantă

Nicolae Geantă - Mila, cea mai mare responsabilitate

Biserica Sfânta Treime Hendon, London
22 iulie 2016
Video by Bis. Sf.Treime London

vineri, 29 iulie 2016

Când dragostea e condamnată să învingă - de Vladimir Pustan

Marți la ora 10, părintelui Jacques Hamel de 84 de ani i-au tăiat gâtul în altarul bisericii Saint-Etienne-du-Rouvray doi islamiști tineri. A murit în Casa Domnului așa cum unii dorm acolo. Deodată…
Lumea a și început să uite știrea. Era creștin, bătrân, preot, pensionar de 15 ani. Nimic din ce putea emoționa publicul corectitudinii politice. 
”Trebuia să stea acasă cu familia”, am citit într-un comentariu. Care familie, domnule? Preoții catolici nu au familie. Sunt singuri, prea singuri, dar acesta e un subiect sensibil.
De ce mai slujea după 15 ani de la pensionare? Pentru că tinerii aleargă după pokemoni.
Unde o fi acum? Nu știm. Oricum, ordocșii și neoprotestanții nu l-ar băga în rai că era papistaș. În cel mai bun caz l-ar lăsa în purgatoriu…
De fapt nici nu avem nevoie noi, creștinii din Europa, să vină musulmanii să ne ucidă pentru că ne ucidem noi unii pe alții în numele aceluiași Hristos. Intoleranța noastră miroase a shaorma ca Daesh-ul.
Politicienii noștri se frământă cum să construiască o moschee în București, pentru a fi cu drepturi depline parte a unei Europe schizofrenice, emasculate și lipsite de Dumnezeu.
Papa Francisc a spus ieri că el crede că iubirea va învinge până la urmă, dar lucrul acesta nu-l vom mai vedea la știri. Dumnezeu e dragoste, dar El nu apare la televizor pentru că cei ce se uită la televizor au hotărât că nu există.
Dragostea e condamnată să învingă. Nu are de ales, deorece totul are un sfârșit. Chiar și moartea…

V l a d i m i r _ P u s t a n
http://www.ciresarii.ro/index.php/cand-dragostea-e-condamnata-sa-invinga-vladimir-pustan/

Ce ʹnalt e, Doamne - Traian Dorz

Ce ˊnalt e, Doamne, necuprinsul
nemărginirilor cereşti,

ce darnic ni-l dezvălui noaptea, 
iar ziua cum ni-l tăinuieşti!
Ce limpede ne-arăţi Tu, noaptea,
frumseţi şi depărtări şi căi
nestrăbătute şi-nţelese
decât prin Duh de paşii Tăi.

joi, 28 iulie 2016

Când bagi șarpele în sân (1) - de Nicolae.Geantă

Întâi i-au primit francezii. În trecut ei sufocase Magrebul, azi magrebienii îi sufocă pe francezi. Nu doar numeric - unul din 10 francezi e musulman. Nu doar cultural - o mamă și trei fiice au fost ucise într-o stație de autobuz pentru că erau vestimentar indecente. Nu doar religios - bisericile franceze se închid, moscheile islamice cresc ca ciupercile. Ci îi sufocă și cu terorismul. Francezii îi îmbrățisează. Teroriștii îmbrățisează și ei. Cu bombe lângă Stade de France, cu mitraliere în redacția Hebdo, cu briceagul la gâtul preotului în biserică. Cu camionul turtind mulțimea ce privește artificii. Incendiind mașini. Spărgând vitrine. Furând. Semănând furtună în orice oază de liniște.

Nicolae Geantă, Gabi Vitionescu şi Alin Timofte la BB Betania Sibiu


31 iulie 2016 - ora 13,00


miercuri, 27 iulie 2016

Triunghiul de familie - de Nicolae Geantă

Aproape la toate nunțile creștine, auzim că familia este un triunghi: Dumnezeul, el și ea. Și că binecuvântarea, armonia casei, fericirea cuplului, ar fi găunoasă, incompletă, dacă Dumnezeu n-ar fi a treia parte. E corect și adevărat. O mulțime de familii sunt ciuruite tocmai din lipsa triadei cu Cerul. Cerul e scutul antirachetă pentru diavol. Însă ceea ce eu nu am auzit niciodată, este faptul că un triunghi cu vârful ascuțit are distanța cât mai mare între unghiurile de la bază, cu cât acesta este mai departe de ele! În traducere divină (că matematica nu ne place mai deloc unora) înseamnă că niște soți vor fi mai aproape intre ei, cu cât sunt mai aproape de Dumnezeu!

Unii dintre noi am început să ne depărtăm de partenerii conjugali tocmai pentru că ne depărtăm de Dumnezeu! Atunci scădem în intensitatea iubirii. Focul devine jar, iar la unii cenușă! Timpul e petrecut mai mult în singurătate. Și, dintr-un triunghi viața devine un cerc. Cu noi în centru. Egoism. Bădărănie. Dictatură. Curvie. Avort. Divorț. Căutarea unui alt "unghi" potrivit...

Adam și Eva au fost aproape de "vârf " și se întâlneau în amurg cu Dumnezeu în Eden. Când s-au îndepărtat de El s-au îndepărtat și de ei! Și lumea a ajuns plină de belele. Miresele și Mirii se țin mânâ în mână în fața altarului divin, apoi dacă se îndepărtează de Dumnezeu ajung pe scarile tribunalelor, strigă unii la alții deși stau față în față la masă, își aruncă vitriolul urii în ochi, bărbații nu mai sunt ca o armură strălucitoare pentru soțiile lor, iar soțiile devin ciocănitori celebre, femei "grampy" sau consoarte incomode...

Vreți să aveți soțul apropiat de soție? Urcați zilnic spre Hristos! Și toate distanțele se restrång. Ba mai mult într-o zi vor deveni un singur punct! Trei în Unu...

Nicolae.Geantă

Botez noutestamental la BP Betel Orăştie


eveniment evanghelstic
un nou botez la Biserica de rromi din Orăştie

cântă: Andrada şi Costi Bogdan
predică: Nicolae Geantă
sâmbătă 30 iulie 2016, de la 19 fix
program în aer liber!

luni, 25 iulie 2016

Întoarce-i vorba Satanei

Constat, tot mai ades, și nu doar eu, că la sfârșitul predicilor, oamenii, deși atinși de Cuvântul Sfânt, nu ies în față pentru predare. Nu au curaj. Le este rușine... Le mai este teamă de păcatele din trecut. De șoapta diavolului la ureche: "ce rușini mari ai produs!". Și se împietresc.
Tozer, spunea că toate păcatele le avem de la diavol. Prin urmare când vine Amăgitorul, noi ar trebui să îi întoarcem vorba: "da Satană, păcatul e îngrozitor, dar de la tine îl am. Și îți amintesc diavole, că tot ce am bun este de la Isus Hristos"
Ar trebui să înțelegem că tocmai de aceea Dumnezeu ne invită la El. Să nu mai avem presiunea rușinii în spate. Să ne taie funiile păcatului. Dar pentru asta trebuie să ii întoarcem nu doar spatel ci și vorba Satanei. Când ne îndepărtăm de el îl facem de râs. N-ai vrea să -l faci de rușine pe Satana?

Nucolae.Geantă

Vladimir Pustan - Pentru ce să strigi Aleluia

CireșaariiTv, Beiuș
24 iulie 2016

vineri, 22 iulie 2016

Ce e, totuși, important? - de Vladimir Pustan

Important e să iubești, nu să fii iubit. Și Elvis Presley e încă iubit, dar e mort.
Important e să dai, nu să primești. Oricine e în stare să primească.
Important nu e să ai mai mult din Dumnezeu, pentru că nu ai cum, ci să-I dai mai mult din tine.
Important nu e să te aprecieze oamenii, ci Dumnezeu. Mulți nu înțeleg că statuile se fac după moartea eroului…
Important nu e să nu cazi, ci să nu te obișnuiești cu țărâna.
Important în viață nu e să ți se îndeplinească dorințele, ci să fii în voia lui Dumnezeu.
Important nu e să mergi repede, ci în direcția bună.
Important e cerul. Restul sunt fleacuri…

Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro

joi, 21 iulie 2016

Noi iubim - de Panait Cerna

"Daca suntem adesea-nfranti pe cale,
E semn ca vantul,cu urgia sa,
A risipit a dragostei petale...
Iubind,biruitori ne-am ridica!

Mai eficace arma nu exista
Intre atatea arme omenești
Caci care e dusmanul ce-ti rezista,
Sa vada ca e rau si tu-l iubesti?

Noi pacatosii, noi am fost dusmanii
Acestui Prunc cu chip curat si sfant...
Dar si in iesle, si in Ghetsimani,
Ne-a biruit prin dragoste luptand.

Creștini sunt toti?...Nu,nu-i destul un nume
Pe care sa-l dezbraci cand ti-este greu
Cand ti-e rusine sau....Cine poate spune
Din ce motiv te lasi de Dumnezeu?

Atunci cand noi iubim,suntem puternici
Si doar iubind traim cu adevărat.
În rest,ce ținte mari ne-ar face vrednici
Sa mai umbrim acest pamant uscat?

Dar cand iubim,zburam spre Soare
Pe aripi care nu cunosc declin!
Ce piedici ne vor poticni pe cale?
Noi suntem mai puternici: NOI IUBIM!"

(Noi iubim-Panait Cerna)

marți, 19 iulie 2016

Vladimir Pustan - Omul liber - botez Biserica Sf. Treime Londra, iulie 2016

Video by Biserica Sf. Treime Hendon, Londra
10 iulie 2016

N-am timp de Dumnezeu, n-am timp de mine! - de Nicolae.Geantă

El, e-un tip blond, de-a treişpea. Cu părul gelat şi blugi cu multe fermoare. Ea e pocăită. El, e un tip plin bun simţ, cum rar mai întâlneşti la un liceean din România în 2013. Ea e timidă. Şi sveltă, ca o umbră. Le place să le predic. În pauze mă asaltează. Ea îmi povesteşte că duminică la biserică s-a vorbit despre familie. Despre principiile căminului creştin. El e foarte atent. Eu le zâmbesc.

"De ce nu vii şi tu la biserică la noi?", îl întreb. El dă din umeri. "Ţi-e ruşine cu Dumnezeu?", continui cu interogatul. "Nu dom' profesor, dar... nu am timp". "N-ai timp? Dar când vei da bacu' la mate' ai vrea ca Dumnezeu să-şi facă timp să vină lângă tine?". "O, sigur că da". "Şi dacă El nu are timp?". A lăsat capul în jos. N-are răspuns.

Le-am spus tinerilor că Dumnezeu e atemporal. El nu e condiţionat de timp. E peste tot. Oricând. Oriunde. Dar, El îşi face timp pentru noi numai dacă noi ne facem timp pentru El. Dacă îi dedic timp lui Hristos, automat El îşi va petrece timpul cu mine. Dacă nu am timp de Dumnezeu, nici El nu are timp de mine. Timpul "pierdut" cu divinitatea, e timpul "pierdut" de divinitate cu omul. Apocalipsa spune că El cinează numai cu cine are timp de cinat cu El. Cine are lacăt pe odaia inimii cineaza singur.

Vladimir Pustan - Cină cu de toate

Biserica Sfânta Treime Hendon, London
10 iulie 2016
Video by Bis.Sf.Treime.London

Nicolae Geantă la Londra

22-24 iulie 2016
Biserica Sfânta Treime Hendon, London

duminică, 17 iulie 2016

Vladimr Pustan - Te poți ascunde Doamne?

Video by CiresariiTv
17 iulie 2016

Casa de rugăciune

Casa Mea se va chema o casă de rugăciune (Marcu 11:17)

Nu am găsit nicăieri in Biblie scris "Casa Mea va fi o casă de studiu. O sală de lectură. Nici o sală de concerte. O scoală de coriști. Ori fanfariști. Nu scrie că va fi o casă de expoziții, de modă și nici una de activități sociale. Și nici atât spital". Ci Casa lui Dumnezeu este una de rugăciune!
Mă tem că tocmai destinația Casei n-o mai avem astăzi. În biserici avem o mulțime de activități și cât mai puțină rugăciune. Superficialitate. Vorbe puține cu Tatăl. Și rezulate pe măsură. Nicio altă lucrarespirituală nua re garantate atâtea rezultate: "Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este in ceruri", a spus Isus Hristos (Matei 18:19).
Rugați-vă! Și niciodată biserica nu va deveni o pesteră de tâlhari!

Nicolae.Geantă

vineri, 15 iulie 2016

Zodia Cancerului - de Vladimir Pustan

Un glob pământesc din plastic şi cu lumină în interior s-a dus într-o zi la medic. Medicul a pus stetoscopul pe continente, țări, munți, dealuri, mări şi oceane. Apoi l-a palpat peste continente, țări, munți, dealuri şi oceane. “Unde te doare?”, a întrebat medicul. “Pretutindeni mă doare, peste tot mă doare”, a răspuns globul din plastic. Şi lumina din interior s-a stins…

Aseară, metastaza a ajuns la Nisa. Un nebun a omorât cu un camion 84 de oameni şi a rănit grav încă 16 oameni, adunați de ziua Franței în centrul oraşului. A omorât copii cu vată de zahăr pe băț în mâini, adolescenți ce căutau pokemoni cu telefonul şi adulți ce țineau în mână o bere, o iubită, un baston.

Tunisianul cu camionul a fost crescut în Franța, pentru că întotdeauna marile pericole ne pasc din interior. De acolo se stinge o lume, o țară, o familie, o biserică, un individ. Cel mai aprig duşman al nostru e în interior. Uneori poartă numele de inimă…

Francezilor le-a trebuit câteva sute de morți până au înțeles că nu țiganii noştri aduşi cu microbuzele pe muzica lui Bregović sunt problema. Ei poartă marfă ieftină din “brocanturi” sau din buzunare nepăzite, ei nu cară bombe artizanale. Dar asta-i altă poveste…

“Pe unde te doare, pământule?”
“Pe la Nisa acum, doctore.”
“Şi mâine, pământule?”
“Pe unde va îngădui Dumnezeu, doctore.”
“Dumnezeu îngăduie multe, pământule…”
“Aşa e El, doctore. Îngăduitor…”

 V l a d i m i r _ P u s t a n

Tu pentru ce faci când faci ceva în biserică? - Nicolae.Geantă

Creștinii cititori de Biblie au auzit de Anania și Safira. Acei soți care au venit într-o zi în fața bisericii și au donat o sumă mare de bani mințind-ul pe Petru că au dat totul lui Dumnezeu, și așteptând apaluzele publicului. Deconspirați de Duhul Domnului, cei doi ipocriți au căzut morți jos la pământ.

Anania și Safira au folosit biserica pentru a se promova ei însuși, zicea Max Lucado. Dar au o imagine ipocrită. Căci dărnicia lor așa o pot eu traduce: ipocrizie! ("Hupocrites" cum zic greci. Actori falși). Hristos traduce ipocriții prin "le place să fie văzuți de oameni" (Matei 6:5).

Când vii la biserică nu căuta un loc unde să fi de toți văzut! Când dai la colectă nu ține hârtia de 100 de lei jumătate ieșită din cartea de cântări! Când predici nu te lăsa periat de mulțime! Nu împrumuta vocabular teologic sofisticat! Când te rogi nu țipa să domini pe fei din jur! Spiritualitatea nu se măsoară în decibeli. Când dirijezi nu te umfla în pene! Anulează parada! Nu cânta doar pentru a fi auzit! Amuțește vioara, pianul, chitara! Nu-ți face selfie cu săracii cărora le duci alimente!

Nu căuta lumina reflectoarelor când faci lucrarea lui Hristos! Ucide în tine dorința de-a ieși-n evidență!

Fă lucruri bune! Fă lucruri bine! Dar nu le face pentru a fi văzut! Anania și Safira au făcut să fie aplaudați ca Barnaba. Tu pentru ce faci când faci ceva în biserică?

Nicolae.Geantă



joi, 14 iulie 2016

Ce n-am putut să spun la înmormântare

Aș fi vrut să spun familiei îndoliate că Florian s-a dus să pună șaua pe îngeri. Dar n-am putut, căci băiatul frumos de 27 de ani nu apucase de mână mântuirea. A-ntârziat să își predea viața în mâinile lui Hristos Isus.

Aș fi vrut să le spun oamenilor că Dumnezeu l-a iertat, și să nu mă mai salute când vin lângă raclă cu "Dumnezeu să-l ierte!". Dar n-am putut, căci iertarea păcatelor se capătă atâta vreme cât mai ești aici în trup. Dincolo e prea târziu.

Aș fi vrut să-i spun colegului său M. - care m-a implorat plângând să mă rog pentru Florian ca să aibă un drum bun spre Dumnezeu - că o să strig cât pot de tare la Tatăl. Dar n-am putut, pentru că după moarte macazul nu se mai schimbă cu rugăciuni!

Aș fi vrut să spun bătrânelor ce mă priveau ciudat că dacă l-ar ajuta i-aș pune o mie de lumânări odată. Dar n-am putut, căci lumânările nu mai ajută cu nimic. Păcatele nu se șterg cu mucuri de ceară, ci cu sângele de la Golgota.

Aș fi vrut să spun mulțimii de tineri prezenți că îi aștept să se pocăiască la 70 de ani. Dar pân' atunci să își răsfețe pielea, trupul. Dar n-am putut, căci nu sunt sigur nici pentru ziua de mâine...

Aș fi vrut să le spun preoților că-i pot upgrada la predica prin care Florian va fi strămutat într-un paradis cu verdeață. Dar n-am putut, căci dincolo de mormânt nu sunt intabulări. Nici de locuințe, nici de suflete...

miercuri, 13 iulie 2016

Tu pentru cine vii la biserică? - de Nicolae.Geantă

Un prieten din Italia îmi spunea c-a băgat de seamă în ultimii ani, că de câte ori pleca păstorul lor în vreo misiune, biserica se subția considerabil. Enoriașii nu mai veneau la slujbă. "Poate că se duceau la plajă". "Sau urmăreau vreo predică pe 'net", zic. Râde...

Boala lipsei de la biserică atunci când păstorul e plecat se acționează ca virusul Zika: pătrunde unde nu te-aștepți! În biserici mici sau mari, de țară sau oraș, chiulul de duminică se transformă într-o minivacanță. Unii ies la picnik, alții la ștrand, la fotbal sau pescuit, sau de ce nu, trag o fugă la plajă! Alții, e drept, stau întinși pe dormeză cu laptopul în brațe urmărind vreo predică bună. Online sau înregistrată. Workship din pat! Și unii, pur și simplu dorm. Dacă cei ce merg la picnik ori sport îl răsfață, ăștia din urmă odihnesc trupul.

Sunt conștient, unii nu merg la biserică atunci când pastorul lipsește justificând că e plictiseală. (Și sângerez alături de ei). Dar nu e o soluție chiulul. Ci implicarea. "Dacă toate bisericile ar evangheliza, zicea Billy Graham, nu ar mai fi nevoie de mine". Dacă nu ar fi lăsat totul în spatele păstorului, așteptările ar fi altele.

Lipsa asta "justificată" de la Casa Domnului conduce la răceală. Odată, de două ori chiulind, devine obișnuintă. Obișnuință de a lipsi de la închinare. De la părtășia cu frații. Cu Hristos! Dumnezeu nu ne invită la biserică să ne simțim bine, să ne placă, sau pentru entertainment. Ci la o întâlnire cu El. Tu când vii la adunare, pentru ce vii? Sau pentru cine?

Nu lipsiți niciodată de la slujba bisericii! Nu că doar nici nu știți ce pierdeți, dar veți demonstra și credincioșia. Știți ce-am constatat în astfel de situații? Cine e pocăit cu adevărat e prezent și cãnd păstorul e plecat. Păstorii pot pleca, dar Mântuirea rămâne! Mulțumim frumos Doamne!

Să nu uiți: tu când vii la biserică vii pentru tine!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 9 iulie 2016

Tu ești în tabloul de familie? - de Nicolae Geantă

John Maxwell povestea că o vetiță de clasa I a venit acasă plină de mãndrie, fluturând un desen de la școală. "Ce ai pictat acolo?", o întrebă tata privind curios opera micului picasso. "Portret de familie, a spus micuța. Învățătoarea ne-a dat tema asta". Tatăl se uită surprins călipsește din pictură. "Dar eu... nu sunt în tablou". "Tati, asta este o imagine de familie cu noi acasă, iar tu nu ești aici niciodată!", a replicat copila. Evident ca parcă Cerul i-a turnat plumb în cap bărbatului! A trebuit să facă o curbă de 180 de grade din seara aceea.
R
Mulți tați, ba chiar mame, nu sunt niciodată acasă. Nu doar călătoriile, concediile fără copii ori jobul, ci și televizorul, smartfonul - acest drac online cu care ne pierdem vremea și în pat!, discuțiile interminabile telefonice cu colegii de muncă sau frați de biserică, ne fac să nu prea fim niciodată acasă, deși de familie ne despart doar pereții! Un frate bătrân, din vechea noastră biserică, e acuzat și azi de cei 11 copii ai săi că, atunci cãnd ei erau mici, el lua Biblia la subțioară și pleca în misiune!". Uneori, chiar și preocuparea intensă cu problemele bisericii ne pot ține departe de familie (vezi situația caselor lui Samuel ori David din Vechiul Testament și e suficient).

vineri, 8 iulie 2016

Cu oportunism despre viață - de Vladimir Pustan

Cunoscusem o doamnă care la 39 de ani a aflat că are cancer. Şi-a sărutat soţul şi copilul, apoi s-a dus şi s-a spânzurat în garaj. La două zile după înmormântare i-au venit ultimele analize care au dovedit că era doar o alarmă falsă. Fusese perfect sănătoasă.
Viaţa e formată din bucăţi, care luate în parte nu spun mare lucru, dar nici puse împreună nu dau imaginea unui întreg inteligibil.
Dumnezeu e făcut vinovat pentru umorul Său negru mai ales atunci când lucrurile imposibil de înţeles ni se întâmplă nouă. Ştim că Dumnezeu râde uneori de oameni, dar niciodată când aceştia se împiedică.
Sunt un calvinist moderat pentru că sunt român şi orice român e calvinist din naştere (dacă predestinarea o înţelegem ca şi fatalitate). Ştim că toate lucrurile lucrează spre bine, dar această idee optimistă e împuşcată în ceafă când citim mai departe în Romani că lucrurile lucrează doar spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.



joi, 7 iulie 2016

Defăimarea, trecerea pe roșu - de Nicolae Geantă

Cuprins de "boala cercetărilor fără rost, și a certurilor de cuvinte din care naște pizma" (1 Timotei 6:4), defăimătorul este acel analist (ne)profesionist care poposește în public, în spațiul real ori virtual, fără un calendar anume. Ca o ploaie acidă când ai de strâns fân. Străin de competențe morale (și uneori intelectuale), clevetitorul iese la atac cu vitriol. Gata să otrăvească binele. Ca să-și satisfacă orgoliul.

Hrănit de can-can-uri și otevisme, defăimătorul este preocupat de schimbarea canoanelor murdărindu-le. Terfelindu-le. Pregătit să declanșeze certuri de toate anotimpurile, ponegritorul acuză cu seninătate orice și pe oricine. Nu e nevoie mai mult de un ceas pentru o contaminare deplină. El e deplin convins că batjocorind aduce moralitate și interes public. Dar creează cel mai urât spectacol. O comedie nerușinată, vorba lui Negruzzi. Devine cauza păcatului, spunea Ioan Scărarul.

Din nefericire defăimarea practicată altădată în dos, la colț de stradă ori la taifasul laviței, azi a ajuns în ziare, în televiziuni, pe bloguri și chiar prin biserici. Ea fură din averea spirituală a aproapelui, sau cum zice DEX-ul "e ponegrirea unui individ care aduce atingere faimei (reputației) acestuia".  Calomnia știe bine proverbul: "Mai mulți pier prin defăimare decât prin ascuțișul sabiei"! Și, în consecință, aplică. Cu TVA.

"Unii și-au făcut o meserie din defăimare", îmi zicea deunăzi doctorul Vlad Schlezak. Și are dreptate. Clevetirea, împroșcarea cu noroi, a devenit un păcat practicat din ce în ce mai des. Un fitness ce murdărește imaginile. Dar si mințile. Biserica, preoții, pastorii, creștinii sunt sectorul cel mai des împroșcat. Întrebarea este: cui folosește? Cine câștigă, căci Dumnezeu nu e prezent în nicio formă de clevetire! Apropos, pe ce verset biblic se sprijinesc clevetitorii?

Sfântul Nectarie scria că dacă "ucigașul răpește viața omului, defăimătorul îi răpește cinstea". Reputația. Cel ce defaimă nu doar că se face judecătorul aproapeluli său, dar își face limba pajiște. Și 
pajiștea se aprinde. Mai mult, defăimătorul deschide cu limba ușile iadului! Ăsta ascunde sub faldurile catifelei o încărcătură de dinamită!

duminică, 3 iulie 2016

dr Vlad Schlezak - Cina bilingvă

Jurnal de vacanță - Cina bilingvă din Crăiești

Am decolat cu bucuria  concediului in gând din Londra, pe o ploaie torențiala care ne- a facut să așteptam câteva ore în avion, timp in care se vota Brexitul. La aterizare Clujul natal ne-a primit cu arșiță (36C), cu parcul central toaletat si plin de tineri in hamace multicolore așteptând un festival de jazz, cu cărți, cu grădina botanică, cu tumultul tineresc al admiterilor in bătrâna urbe. Plecam spre Mureș. Dealurile calde pline de grâu, porumb, floarea soarelui se îmbina cromatic cu albastrul intens al cerului precum in peisagistica renascentista. Iarăși îmi zic:Superba țară! Ajungem in Cornesti, un pitoresc sat de pe malul stâng al Tarnavei Mici. După dezolanta  imagine de cimitir a fostului combinat de carbit, fostul mastodont ce asigura traiul local, dorim sa mergem la biserica in Craiesti.

Sărăcia lucie după moartea Combinatului e izbitoare, dar oamenii au rămas oameni, creștini smeriți in ciuda vicisitudinilor cu care poporul roman s-a obișnuit de la Mihai Viteazul încoace. 45 in Biserica, majoritatea bătrâni (in dreapta mea un domn de 92 de ani), cu bastoane, cu dureri in trup, mâinile muncite si fețele brăzdate de timp, soare si necazuri, cu evlavie si povesti care te duc intr-o lume demult apusă. Tineri putini, majoritatea plecați ca noi, departe, in tari străine după un trai decent, cu egalitate de șanse si locuri de munca. 4 mașini in parcare (una a noastră). Aici Evanghelizarea nu se face cu BMW-ul ultimul tip sau ca sa ieși in fata sa te vadă lumea pe YouTube ci cu inima smerită. Slujirea e bilingvă, deși nu pricep nimic in maghiara am timp de reflectat si citit din Ezechiel așteptand pastorul sa predice si in romană.


Vladimir Pustan - Primele adevăruri ale ultimei Cine

3 iulie 2016
Biserica Sfânta Treime Beiuș
Video by CiresariiTv

Isografie pentru Cina Domnului

Mântuirea înseamnă că Hristos a murit pentru mine; sfinţirea înseamnă că eu am murit pentru Hristos!
Romanii au făcut din Cruce un element de tortură, religia a făcut un simbol, dar Duhul Sfânt a făcut-o realitate!
Legaliştii "practică religia" pentru a câştiga oamenii; creştinul adevărat practică "harul" ce aduce gloria lui Dumnezeu!
Biserica nu are o lucrare pentru a distra (caprele), ci pentru a hrăni (oile).

Ridică-l pe cel căzut: în greacă, cuvântul "a ridica" e un temen medical folosit pentru a pune la loc un os rupt!
Nu te mai lamenta: te doare prea tare ca să râzi, dar eşti prea mare ca să plângi!
Nu sta nepăsător: e mai uşor să ridici din umeri decât să baţi pe cineva pe umăr!
Iartă, şi tu ai fost iertat! Cina Domnului nu trebuie să mă facă mai rău!

Nu încerca să pari că eşti în Romani 8 dacă trăieşti în Romani 7!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 2 iulie 2016

Nicolae Geantă - Ce să fac când nu mai ştiu ce să fac?

Biserica CDE Filocalia, Iaşi
Conferinţă de tineret - ALEGERI - 16 mai 2015
video by Gică Asofronie

* predica începe la minutul 17:40. final 1:16:30
*** s-ar putea să îţi placă şi cea de-a doua predică a Conferinţei - ALEGERI

vineri, 1 iulie 2016

Sarea pămãntului - de Vladimir Pustan

Va trebui să dăm gust lumii acesteia. Să fim prinţesa mereu alungată a sării în bucate, într-o lume ce simte tot mai puţin nevoia unui gust bun.
Va trebui să fim o veste bună înainte de a împărtăşi Vestea Bună…
Influenţa noastră, chiar şi invizibilă, va trebui să fie mare. Politica nu e sarea pământului pentru că sarea lucrează atunci când nu se vede.

Sarea conservă… Putem opri procesul de degradare a acestei lumi, atâta timp cât a mai rămas un genunchi să se plece.
Va trebui însă să sărim afară din solniţă. Câtă vreme ne vom admira calităţile iodului în biserică, nu vom putea împlini dorinţa lui Hristos. El a zis „sunteţi sarea pământului” deci nu a bisericii. Şi nu a zis că vom fi, ci că suntem…

Fiţi sfinţi săraţi, nu acri…
Sarea e un produs care face bine numai atunci când moare… să nu uitaţi că sunteţi produse categorisite ca şi consumabile, dar viaţa trece chiar şi când nu te consumi.

V l a d i m i r _ P u s t a n
Iulie 1, 2016, www.ciresarii.ro