Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 29 iunie 2016

Stăruiește, rabdă, luptă! - de Traian Dorz

Stăruiește, răbdă, luptă:
calea-i grea, vrăjmașii mulți,
n-asculta chemarea lenei-
ești pierdut dac-o asculți.


Nu-nceta, nu sta, nu pierde;

timpu-i scump, să nu-ntârzii,
nu cum ești acum te uită,
ci cum trebuie să fii.


Ară, samănă, plivește -

câmpu-i mult, plugari puțini,
ca s-aduni odată veșnic,
seamănă cu pumnii plini!


Nu e zi, nu-i ceas, nu-i clipă

să nu ai din Cer vreun har;
-nici cuvânt, nici pas, nici lacrimi
nu-ți vor rămânea-n zadar.


~Traian Dorz~

marți, 28 iunie 2016

Lucrul bine făcut

Întãlnim o mulțime de situații în care noi, sau semenii noștrii, suntem tentați să facem lucruri de "mântuială". Cârpăceală. Lucrul prost făcut e un fel de scotch care leagă fierul, o notă de cinci la examen, o mână de vopsea peste igrasie. E ascunderea gunoiului sub preș. Va fi numai un timp până incepe să pută... Chiar și în biserici suntem ispitiți să improvizăm. Nu doar predici, cântări sau îndemnuri la rugăciune, ci și-o viată de "dorei". Ar trebui să facem lucrurile bine, ca pentru Domnul, însă continuăm să punem petece vechi la haine noi, vorba Mântuitorului.

Robert J. Tamasy,  spunea că ar trebui să fim încântați de excelență. Predicatorul ne oferă patru principii pe care ar trebui să le respectăm: 

1. Suntem echipați pentru a face lucruri de calitate. Atunci când ne confruntăm cu o slujbă dificilă, suntem ispitiți să găsim o scuză, "Nu pot" sau "Nu sunt pregătit pentru această sarcină." Cu toate acestea, Scripturile ne învaţă că Dumnezeu nu ne va cere să facem ceva pentru care nu ne-a pregătit – cu puterea Lui. “Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

Evanghelizare în Vaslui cu Nicolae Geantă şi tinerii de la RA Toflea

miercuri 29 iunie 2016, ora 19 - Biserica Crestină după Evanghelie Bulboaca, Vaslui
cântă: tinerii de la Toflea şi Iosif Oprişan
mesaj biblic: Nicolae Geantă
joi 30 iunie 2016, ora 19 - Biserica Crestină după Evanghelie Bârlad
Nicolae Geantă şi Iosif Oprişan - Rouă pentru Suflet

vineri, 24 iunie 2016

Spovedanii în seara înlăcrimată – de Vladimir Pustan

Îmi înfing adânc stiloul în inimă ca să mai pot scoate din ea cuvinte. Sânge nu mai am… O parte l-am donat pe clasa a XII-a pentru o colegă care şi-a tăiat venele din cauza unei toamne prelungite. Ce a mai rămas mi l-au supt vârcolacii grijilor. Nici iubiri nu mai am în lupta cu demonii urii, căzând cu mâna în beregheata vecină. Pe câmpul sentimentelor străvezii plutesc în deriva verii corăbiile grâului încolţit din multele ploi ale pâinii cu TVA scãzut.

Azi n-am râs, deci am pierdut o zi din viaţă după cum glăsuia Chamfort. Am pierdut multe zile ca acestea, ele deraind pe şinele cutelor de pe frunte. Şi ce dacă-i amară cucuta înfrângerii câtă vreme o bem din cupa speranţei? Să tot plouă şi să bată vântul! Să spumege marea blesteme în scorburile pădurii de alge. Cât a mai rămas diazepam în farmacii, adânc ne fie somnul! Prieteni mi-ai mai rămas cât să am la cine lătra în nopţile cu lună spartă. Citesc ziarele ţinându-le cu capul în jos să curgă cuvintele mincinoase direct în glodul mirositor.

De ce-au votat englezii Brexit? - de Nicolae Geantă

sursa foto AICI
Anglia, a cincea putere a lumii, a hotărât să divorțeze de UE după 43 de ani. Damblaua de a sta separați e însă veche. Încă de la declarația Schuman (1951) și tratatul de la Roma (1957) englezii au dat cu flit Pieței Comune. N-au vrut nici în ruptul capului să colaboreze cu Franța și Germania, nici la înființarea CECO (Comunitatea Cărbunelui și Oțelului din Europa), nici la transformarea acesteia în CE (Comunitatea Europeană). Ba, mai mult, în 1961, englezii au fondat o altă asociație economică - AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb) cu statele nordice, care nu a funcționat la parametrii așteptați, altfel că în 1967 UK își dorește aderarea la Comunitate. Aderarea respinsă. Totuși în 1973 UK intră în Comunitatea Europeană. Iar în 2016 iese... Cu toată opoziţia lumii occidentale sau a ploii şi furtunii venite din ceruri...

Îi înțeleg parțial pe englezi. Legislația UE le-adus o grămadă de belele. În primul rând țara le e plină de imigranți. La tot pasul arabi și asiatici. Musulmani și hinduși. Apoi africani, est-europeni. Londra nu mai e locuită de englezi, ci de o lume pestriță. Babilonie. Englezii s-au retras spre regiuni mai lipsite de forfotă, iar capitala a devenit un talcioc imens plin de gunoaie. Cu excepția City. Adică Down Town. A apărut insecuritatea, au crescut furturile și... "pomenile sociale". Englezii plătesc bani grei familiilor numeroase de imigranți care au ales UK nu pentru muncă, ci pentru a primi ajutoare!

În al doilea rând englezii protestează față de doamna Merkel. Doamna Germaniei a adus sirienii în UE și încearcă să-i împartă tuturor! (Persoanl cred că e cea mai mare gafă făcută de un lider european vreodată. Probabil motivul dezintegrării UE). UK avea deja "sirienii" ei. Imigrația se reflectă nu doar în numeric ci și în populația tânără sau în natalitate (4,1 la mie, locul 3 în UE, după Irlanda și Franța). Am văzut cu ochii mei în ultimele luni repulsia britanicilor faţă de valul sirian. 

Evanghelizare la Băicoi cu Nicolae Geantă şi Rouă pentru Suflet

25 iunie 2016, ora 19
Evanghelizare în aer liber
oraş Băicoi, cartier Dâmbu

miercuri, 22 iunie 2016

Vladimir Pustan - Ce să fac cu Hristos?

Video by Biserica Sfânta Treime Londra
12 iunie 2016

Biruitori în conflict - Nicolae.Geantă

 28:7 "Domnul îți va da biruință asupra vrăjmașilor tăi..., pe un drum vor ieși înaintea ta, dar pe 7 drumuri vor fugi dinaintea ta"

În opisul binecuvântărilor, Dumnezeu nu a promis evreilor că nu vor fi atacați de vrăjmași. De cohorte care le va invada țara unde curge "lapte și miere". Străinii le vor pofti grâul, lemnul, strugurii și celelalte resurse telurice din Canaan atât de invidiat. Și îi vor ataca făra remușcare!
Vor fi de asemeni destui dușmani care vor sări la beregata creștinului, de la islamiști fundamentali, atei și homosexuali, la presa anticreștină și barneverneturile ce ne fură copii ca să-i ofere LGBT-iștilor. Ei vor ieși pe drumul lor, pe calea știută de ei. Adică pe calea Satanei.

Vom avea dușmani. Oameni care ne invidiază, care fac tot posibilul să ne fie rău. Dumnezeu nu ne-a promis că nu ne vor călca niciodată teritoriul, dar a făgăduit că îi va împrășția, îi va alunga pe șapte drumuri! Armata lui Hristos e mai mult decât biruitoare în conflicte, ar zice Pavel. Ba mai mult, Tatăl nostru a promis celor ce cred în Numele Său că toate popoareale vor vedea și se vor teme de noi! Nu din pricina vitejiei noastre, ci din pricina Numelui Său care este în noi!

Gordon Lindsay spunea că Dumnezeu trimite ajutorul pentru victorie celor ce stau neclintiți în rugăciune! "Pentru a muta munții, zice acesta, nu trebuie să te muți tu!". Nu sta cu teama împotrivitorilor. Nici a eșecului. Ridică-te! Dumnezeu ți-a alungat deja în multe direcții vrăjmașii!

Nicolae.Geantă

Credința

Este o vorbă a lui George Muller cum că, ea, credinţa crește cu folosirea ei. Daca vrem o credinţă mare, ar trebui să începem să folosim credinţa mică pe care o avem deja. Să o punem la lucru, prin rugăciune cu credinţă și reverenţă, și va crește și va deveni mai puternică din zi în zi. Îndrăznește azi să te încrezi în Dumnezeu în lucruri mici și obișnuite, și săptămâna viitoare sau anul viitor vei putea fi capabil să te încrezi în El pentru răspunsuri la graniţa cu miraculosul. Fiecare are ceva credinţă, spunea Muller, diferența dintre noi este numai una de grad, și omul cu credinţă slabă, poate fi unul care pur și simplu nu a îndrăznit să își exerseze credinţa mică pe care o are. Conform Bibliei, avem pentru că cerem, sau nu avem pentru că nu cerem. Nu trebuie multă înţelepciune ca să descoperim următoarea noastră mutare. Nu este aceasta să ne rugăm și iar să ne rugăm, până când răspunsul vine? Dumnezeu așteaptă să fie invitat să își arate Puterea Lui în favoarea copiilor Săi. Situația lumii este în așa fel, încât nimic decât Dumnezeu o poate îndrepta. Haideți să nu ne slăbească lumea și să nu Îl dezamăgim pe Dumnezeu prin faptul că nu ne rugăm. (A. W. Tozer)

marți, 21 iunie 2016

Dacă spui că ești creștin

Dacă spui că ești creștin...
Dacă spui că ești creștin,
Să se vadă și prin fapte
Că ești al Lui pe deplin,
Nimic nu vă mai desparte-
Despărțirea-nseamnă moarte.

luni, 20 iunie 2016

Din Oxford, sâmbătă seara

De câteva secole, Oxfordul este emblema nu doar a Angliei ci și a învățământului mondial. Când spui Oxford te gândești la universități. Munți de cărți. Laboratoare științifice. Colegii. 40. (Din anul 1280 e primul colegiu!). Studenți (17000). Doctorate. Licențe. Elita lumii. 
Christ Church

Trinity College
Când am pășit în orășelul din nord-vestul Londrei soarele abia ieșise din nori. Curățenia e exemplară, în ciuda miilor de studenți ce mișună pe străzi. Bus-urile supraetajate fac turul centrului universitar. Unele-s venite chiar din Londra. Pe stânga și dreapta street-urilor o puzderie de clădiri medievale, cu arhitectură întreținută perfect de sute de ani. Pub-urile sunt pline și și-au deschis ferestrele largi, fără însă a aduce zgomot pe străzi. Oxfordiștii sunt liniștiți. Grupuri de studenți cu sigla universității în piept, sau cu uniforme specifice, fac slalom printre miile de turiști ce-și fac selfiuri la fiecare metru.  

Oxfordul e plin de coreeni, japonezi ori alți est-asiatici. Ochelariști studioși. Indienii sunt prezenți în masă. Iar italienii vorbesc tare de parcă ar fi singuri. Arabi nu prea am văzut. Sirieni niciunul. Ăștia se duc la pomana doamnei Merkel nu la școlile lui Cameron. Shop-uri ticsite cu acareturi. Scumpe sau ieftine. Dar cu siglă de Oxford. Case de schimb valutar. Cele mai multe văzute de mine în diaspora. 

Vladimir Pustan - Biserica în flăcări

CiresariiTv
19 iunie 2016
Biserica Sfãnta Treime Beiuș

vineri, 17 iunie 2016

Ce sunt Rusaliile? - de Vladimir Pustan

Dacă la Betleem Dumnezeu era cu noi, iar la Golgota Dumnezeu e pentru noi, la Rusalii, Dumnezeu e în noi.
Rusaliile sunt un semn de exclamare ceea ce teologia nu înțelege. Mirarea și minunea nu sunt pentru teologi.
Rusaliile sunt un dar și nici un dar nu e pentu noi. Cei ce-ați înțeles că Botezul cu Duhul Sfânt e calea egoistă către cer, să vă cereți iertare Mielului.
Rusaliile sunt puterea de-a fi martor, adică „marturos”. Dacă e nevoie poți fi și „martyros”. E diferență doar de-o literă.
Rusaliile sunt o stare nu o sărbătoare. Și asta o spun celor ce duminică veți avea program la Biserică și nu slujbă duhovnicească.
Rusaliile sunt un timp al îmbătării de Dumnezeu. Când te conduce Duhul, cum odată te conducea vinul.
Rusaliile sunt lacrimă și strigăt, limbi îngerești și suspine, viață cu flori și caracterul roadei… Veniți din incubatoarele bisericii, ieșiți și din liturghii și lăzi frigorifice. Afară suflă vântul Duhului, iar holdele sunt coapte…
                                                                                                                                                                                                                                                        V l a d i m i r _ P u s t a n

În lupta vietii...

În lupta vieţii nu lăsa
Din mâini să-ţi cadă steagul!
Hristos în noi e slava Sa,
Prin El şi noi vom triumfa,
Căci El are toiagul.

Să nu ne rupă cel viclean,
Să nu ne ia cununa;
Şi când mârşavul de Satan,
Lovi-ne-ar ca un uragan,
Noi să rămânem una.

joi, 16 iunie 2016

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt… - de Nicolae.Geantă

Samuel Chadwich scria în secolul trecut că „în Crezul Apostolic din zece articole, nouă fac referire la persoana şi lucrarea Domnului Hristos şi numai una la Duhul Sfânt”. Asta arată că nu doar gândirea lumii neglijează Duhul lui Dumnezeu, ci şi bisericile! „Suntem aproape unitarieni în gândire”, scria Karl Rahner. Şi îl cred… Pentru că văd că-n unele biserici „Duhul Sfânt e Cenuşăreasă”, vorba lui John Bisango. Adică neimportant. Nefolosit. Iar în altele un fel de duhul lui Aladin. Să facă ce vrem noi!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt nu are nici schimbare. Oamenii vin, sărută icoane şi pun lumânări, cântă în cor sau predică din amvoane, fac selfiuri şi pleacă netransformaţi. Tot măcinaţi de moara urii, tot cleptomani, tot mincinoşi ca politicienii, tot imprevizibili ca starea vremii. Fără Duh Sfânt biserica e un fel de club, de uniunea scriitorilor, unde fiecare vorbeşte dulcegării dar trăieşte ros de cangrena firii... Sau e un fel de islam: radicali, impunători. Iar toţi din jur sunt duşmani. Augustin spunea că de pe corabia lui Noe un corb urcat coboară tot corb, dar din biserica lui Hristos coboară porumbel. Eu zic că intră lup şi iese oaie! E un singur răspuns pentru creştinii neschimbaţi: lipseşte Duhul Sfânt! Să-l ceară…

Schimbarea nu înseamnă pervertirea valorilor!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt credincioşii săi nu se mai tem de Dumnezeu. Sunt la fel ca românii: îl iubesc pe Hristos dar nu se tem de El! Se dezvoltă ideologia lui Rabelais – fais que vondras. Sau cum zice Scritura: fiecare face ce-i place! Când oamenii nu se mai tem de Dumnezeu dărâmă ziduri, dizolvă tabuuri. Au o cultură a sfidării. Şi a entertaimentului. „Biserica este o corabie de luptă, nu un yaht de croazieră! Cei care caută aici distracţie ar fi mai bine să plece”, zicea R. Bonke. Când nu e Duhul Sfânt până şi LGBT-işti vor să se căsătorească în biserici! Ei nu-L contestă, nu-L urăsc pe Dumnezeu. Dar nu se tem de El! Nu cumva nici noi nu ne mai temem?

Când nu ne mai temem de Dumnezeu ne sinucidem!

miercuri, 15 iunie 2016

Din Freiburg, sâmbătă seara.- de Nicolae.Geantă


                                        


Freiburg este oraș universitar. Deci, plin de tineri. Dar și de dezmăț. Dacă-n satele din jur pe străzi bântuie isihia - liniștea de deșert, orașul cu cea mai caldă climă din Germania, seara, și mai ales sâmbăta, e un tuci de mămăligă ce dă în fiert. Mii de oameni pe străzi. La terase. Pe bănci. În parcuri. Cu sticle de bere pe mese sau sub scaune. Aproape obligatoriu. Tineri pestriți. Cu sticle de băutură în mână. Rockeri cu plete. Și fiarele aferente în păr, în barbă, în ochi. Punkeri. Belciuge în nas. Chitariști la colț de stradă. Acordeoniști. Drogați. Homosexuali. Hoarde de gay. Transgederi. Îmbrăcați în femei.

Un drogat a furat de undeva poșeta unei femei. O descarcă pe o bancă în fața Primăriei! O inventariază. Apoi o zvârle nervos într-un coș. Soția mea se teme. E cu ochii și pe poșeta ei! Apar un grup de tineri cu tricouri negre, pro-gay. Țipă. Behăie. Cu o ladă de bere! Parcă ar fi 1 mai! Abandonează lada pe trotuar. Unul sparge o sticlă. Trei fete continuă căratul berii. În alt colț un pletos, zdrențăros, cu niște teniși parcă ieșiți dintr-o băltoacă cu mâl, cu o pătură ca de peruan, 
confecționează brățări din piele. Și din sârmă. Un altul stă lângă el, pe asfalt, în poziție de lotus, cu sticla între genunchi. La capătul străzii un negru cåntă la niște... oale! Altfel n-am cum să-i numesc instrumentul lung de vreun metru. Cântă superb. Ne oprim să-l filmăm puțin. Drogatul hoț de poșete e prezent și aici. C-o plasă de nylon roșie. Cu ochii injectați. Ca punga. Scoate un plic din ditamai traista. Și din plic chiștoace de țigări! Fumează! Vine o femeiușcă rubensiană. Cu haine albe mulate pe corp. În nas, în ochi, în buze, în limbă e plină de belciuge. Face ochii cât cepele. E gata de lambada. "Hai să plecăm, mă roagă soția. E o sapocă aici!"

Peste două străzi e catedrala. Munster Freiburg. An de punere a temeliei 1120 bC. Colosală. N-avem în România. E 18,45. Bat clopotele de zor. Îmi place zgomotul ăsta. Are ceva special. Intrăm. E slujbă. Ce grandios! Ne așezăm pe bănci. Vitraliile sunt de poveste. Orga cu tuburi cãntă ca în cer. Ne rugăm. Încet. Noi românește, nemții în limba lor. Episcopul la fel. În stãnga, doi arabi! Sirienii sunt și aici! Fac poze. Un sfert de oră se cântă angelic. Apoi începe să predice o femeie! Nu o văd, dar o aud 
în boxe... Vorbește ceva despre Mesă. Despre Cină. Va avea loc mâine. Poate totuși citește. Are 
carismă. Dar nu mai rămân. Ieșim. În ditamai catedrala să predice-o femeie?


Conferință pentru familii la Hendon, Londra, cu Rodica Volintiru și Nicolae Geantă

sursa: facebook Sf. Treime Hendon
Duminică 19 iunie 2016

marți, 14 iunie 2016

Orlando. Câteva gânduri - Vladimir Pustan

În primul rând Orlando e un test.
Dacă ai simțit cea mai vagă înfiorare de satisfacție ai o problemă. Și atunci se explică de ce biserica nu mai misionează. Sunt scârboși în păcatul lor dar nu trebuie omorâți. Nimeni nu trebuie omorât. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci îndreptarea lui iar dacă e mort nu se mai poate pocăi.
Nu știu câți din părinții celor uciși la ,,Pulse” sunt de acord cu ce fac pruncii lor. Și tu ai un fiu sau un frate risipitor. Să nu folosiți cuvîntul ,,dreptate”. Dreptatea lui Dumnezeu nu-i aleatorie. Homosexualii din Berlin nu-s mai buni sau mai răi ca cei din Orlando. În al doilea rând Orlando e un câștig al Diavolului.

luni, 13 iunie 2016

Mai cred - de Traian Dorz

Mai cred în izbucnirea scânteii din cenușă,
Chiar dacă par pierdute orice nădejdi acum,
Cât n-a murit iubirea mai poate fi o uşă,
Cât nu s-a-nchis mormântul, mai poate fi un drum.
Mai cred în ochii umezi şi-n geana ce se-aplecă
Și-n înverzirea crengii din chivotul ascuns,
Mai cred în învierea suspinului lui „dacă“–
Căci Dumnezeu se-ndură când plânsul e de-ajuns.

Mai cred, chiar dacă-adesea mă-ncearcă întristarea
Că muntele tot creşte şi zările tot scad,
- Când apa şi pustiul prea cresc însingurarea
Țâşneşte dintr-o dată lumina ca un vad.
Mai cred chiar împotriva oricărei stări amare
Cu-atât mai mult cât totul ruină e şi scrum:
– Mai e încă M i n u n e a – şi-n orice disperare
Hristos mai are-o uşă, Hristos mai ştie-un drum!

Traian Dorz

duminică, 12 iunie 2016

Somnul de la amiază - de Vladimir Pustan

Plotin definea răul ca lipsirea de bine, dar scolasticii au făcut o corectură necesară: lipsirea de binele cuvenit. De aceea este ceaţă peste România şi la propriu şi la figurat. Continuând ideea de dinainte, fără să cad în fatalism, vreau să vă scriu că atât merităm (Duiliu Zamfirescu traducea în alt fel pe scolastici „Ce a fost a fost şi va mai fi ce se cuvine”).
Avem guvernanţii pe care i-am votat, avem slujitorii altarelor pentru care ne-am rugat, avem bisericile pentru care am luptat, avem familiile pentru care ne-am implicat. Atât avem cât am făcut.
Dorim multe lucruri pentru care nu vrem să plătim nici cel mai mic preţ. Totul să fie ieftin, gratis, moca, dar să iasă din constipaţia jertfirii ceva beton. Nu se poate fraţilor asta.
Am dovedit şi în relaţia cu timpul că suntem oameni de rând mulţi dintre noi pentru că oamenii de rând, zicea Schopenhauer, caută numai să petreacă timpul, pe când cei de talent caută să-l întrebuinţeze.
O ţară care stă cu mâinile încrucişate, o biserică ce-a prins apucături de pechinez în poala politicii, tineri ce vorbesc despre trezire dar de strigat nu mai strigă decât atunci când joacă „U Cluj”, toate acestea ,provoacă anevrisme cerului.

sâmbătă, 11 iunie 2016

Înecați în apele mici? - de Nicolae Geantă

După ce-au luptat 14 zile cu furtuna Eurachilonului, Pavel, marinarii și întemnițații au simțit corabia înfingându-se în nisip. Asta însemna că apele sunt mici. Scăpase de adâncuri. Numai că, tocmai acum, corabia se rupe! Iar pericolul de moarte crește... Și culmea, în apele mici!

Pavel, ceilalți, istoviți de furtună, se trezesc că barca li se scufundă la... mal! Ai scăpat de cancer și nu poți plăti o factură. Ai scăpat de un examen greu și nu te poți abține să taci când cineva ți-a greșit involuntar. Ai scăpat de stressul șefului de la muncă și nu te poți abține să nu urechezi pruncul care a scăpat un strop de cerneală pe tema de casă... Ai scăpat de vijelii mari și te temi de roua ce ți s-a așternut în cale...

Ai trecut prin furtuni mari? Nu te vei îneca la adâncimi de un metru. Satana e mincinos! Dacă Dumnezeu te-a trecut peste hăuri, e cu tine și peste mușuroaie!

Ce faci dacă, după ce ai simțit prezența lui Dumnezeu în furtuni mari, dai peste ape puțin adânci unde ești gata să te îneci? "Supraviețuiește cu bucățele. Nu încerca să lipești barca. Continuă mai departe fără ea!", spunea TD Jakes.

Ce faci în apele mici? Nu trebuie să înoți, aici mergi pe picioare! ,

Știți ce uităm? Că atunci când barca ni se distruge e semn că aproape am ajuns la destinație!

Nicolae.Geantă
Bad Krozingen, D





vineri, 10 iunie 2016

De ce-a tăcut Isus în fața lui Caiafa - de Nicolae.Geantă

Planul lui Caiafa era să scoată o hulă de la Hristos împotriva Templului. (Auzise că Isus a spus că-l poate reface în trei zile!) Pentru mozaici o astfel de hulă era condamnată la moarte. Planul sinedriștilor era să vadă o minune. Un spectacol. Ei se asteptau la pledoarie, oratorie, miracole. Planul ucenicilor și-a celor gură cască era ca Hristos să se apere. Dar El, a tăcut!

A tăcut nu că I-ar fi fost frică de sobor. Dar prin tăcerea Sa nu recunoștea demnitatea și legalitatea acestei curți supreme, acestui complex de judecată convocat cu privire la condamnarea Lui.

A tăcut pentru că marele preot Caiafa era lipsit de obiectivitate, de imparțialitate. Orice-ar fi spus era zadarnic. Caiafa doar îi era vrăjmaș...

Înălțarea Lui spre înălțarea noastră - de Nicolae.Geantă

"... S-a înălțat la Cer și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat și au predicat pretutindeni." (Marcu 16:19b- 20a)

Era a zecea arătare după Înviere. Și a patruzecea zi de umblat înviat printre martorii ce căutau dovezi (Fapte 1:3). Totuși, niciunui neucenic nu i s-a descoperit. Până atunci Se arătase ca să le dovedească învierea. Și să le vorbească despre Împărăția Ceruruilor. Acum se arăta ca să urce la veșnicie. Vorbele nu au niciodată efectul scontat fără fapte. Nici măcar la Dumnezeu!

Ucenicii au rămas ca la dentist când un nor l-a răpit din fața ochilor lor. Îl văzuse mergând pe mare ca pe alei pietonale, trecând prin uși încuiate ca prin fum, stând în talk-show cu Moise și Ilie, înviind și înviindu-Se, dar să zboare fară aripi?

joi, 9 iunie 2016

Cum ies din aria lucrurilor îndoielnice

Text: 1 Corinteni 8
Societatea este un mozaic cultural. Biserica este O parte a sa. Diverși, și totuși uniți, creștinii au practici scripturale diferite. Uneori ei trăiesc la limita îndoielii. Pe acest fond, Pavel oferă corintenilor câteva sfaturi (pe care trebuie să le urmăm şi noi), pentru a deosebi ce e bine de ce e greșit.

1) gândește-te la atitudinea personală (1-3)
- creștinii nu se umflă în pene
- creștinii nu sunt ignoranți cu principiile celorlalți
- creștinii nu resping pe cei cu cuget mai slab

2) gândește-te la cunoștința aproapelui tău (4-8)
- unii creștinii nu înțeleg "libertățile" în Hristos
- unii creștinii își reglmentează viața cu tradiții și reguli
- nu uita: cunoștința îngâmfă, dragostea zidește!

3) gândește-te la cugetul fratelui tău (9-11)
- cuget = conștiință
- conștiința tuturor a fost curățată de sângele lui Hristos
- conștiința unora poate fi mai slabă
- nu fi detectiv spiritual!
- orice faci, nu rănii pe nimeni!

4) gândește-te la Domnul Isus Hristos
- El nu a rupt nicio trestie frântă
- a păcătui împotriva unui creștin = a păcătui împotriva lui Hristos
- cine poartă Numele lui Hristos trebuie să trăiască la fel

Concluzio
Nimeni să nu-și caute folosul său!
Cerul e destul de încăpător!

Nicolae.Geantă

Bucuraţi-vă!

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste.
Simplă de tot.
scurtă de tot,
viaţa ne este!

Uite-o din nou, trece pe drum, fata zglobie
Uite-un băiat, floare şi-a pus, la pălărie.
Uite un prinţ, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
uite-un moşneag, tace-n toiag, al ca troianul.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare,
S-a împlinit, nu s-a-mplinit, visul cel mare?
Cine sunt eu? Cine eşti tu? Cine e dânsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul.

zilele trec, zilele vin... Ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine.
Toamenele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte
Eu mă grăbesc,
tu te grăbeşti,
el se grăbeşte.

Bucuraţi-vă prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vă e dat să-l purtaţi.
Bucuraţi-vă de-un cântec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucuraţi-vă o viaţă
de lumina Dragostei.

Dumitru Matcovschi


miercuri, 8 iunie 2016

De ce nu mai vin tinerii la biserică?

Text:

Inventio
Din ce în ce cât mai mulți tineri nu mai vin în biserică! E "boring", zic ei. Adică plictisitor. Biserica nu îi mai interesează. E neatractivă. Părinții strigă cu lacrimi la Dumnezeu. Păstorii nu pot lua toate măsurile de precauțiile. Religiozitatea unora dintre lideri, rigiditatea unora dintre batrâni, regulile nescrise, și alte 1001 de motive, spun tinerii, îi îndepărtează de adunare. Dar și de Dumnezeu.
Care sunt însă tentaculele caracatiței care-i smulg dintre noi?

Dispozitio
1) lipsă de implicare
- bătrânii consideră că sunt prea cruzi
- ortodocşii au de obicei un preot, mai mulţi şi ceva ţârcovnici; restul trebuie să tacă în biserică!
- protestanţii au un pastor, un lider de tineret, 2-3 diaconi şi un grup de închinare; ceilalţi ascultă!

2) influenţa mass-mediei asupra vieţii lor
- în anii trecuţi sursele de formare a omului erau familia, biserica, şcoala şi... cărţile.
- înainte de 89 noi citeam cărţi; televiziunea lipsea
- în prezent informaţia este electronică - şi electronicele peste tot!
- biserica e prezentată în mass media în lumină negativă!

3) relaţii defectuoase cu celelalte generaţii
- prăpastie prea mare între mentalul părinţi-copii
- generaţiile se schimbă foarte repede - cca 2-3 ani
- ilustraţie: "Tată, nu mai merg la biserică. Am auzit 400 de predici şi nu am reţinut niciuna". "Fiule, mama a făcut 1500 de porţii de mâncare. Mai ţi minte ce ai mâncat acum 5 ani?"

4) anturaje cu cei din lume
- prietenii din şcoli, din licee sau facultăţi nu te cheamă la biserică, ci la discotecă
- tinerii nu tins să fie spirituali, ci cât mai departe de moralitate; Vina nu e a lor, ci a societăţii!

5) au o concepţie greşită faţă de religie
- şcoala e fără Dumnezeu (profele poartă mini, se predă despre evoluţionism, maimuţe, ateism şi reorientări sexuale!),
- profesorii care predau religie nu trăiesc ceea ce vorbesc!
- bisericile tind să rămână sectare!

Concluzio
Ce folos să știi despre un cer frumos dacă tu însuși nu ești acolo!
Tinere, vino înapoi în biserică! Numai acolo te fei întâlni cu...tine!
Nu există stare mai grea ca cea fără biserică!

Nicolae.Geantă

marți, 7 iunie 2016

Nicolae Geantă la Strasbourg și Hartheim


duminică 12 iunie 2016
- ora 10 - Biserica Penticostală Eben -Ezer Hartheim, Germania
- ora 18 - Biserica Penticostală de Rromi Strasbourg, Franța

sâmbătă, 4 iunie 2016

Duceți-vă la vot. Apoi spălați-vă pe mâini - de Vladimir Pustan


Proverbe 29:2 ”Când se înmulțesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpânește cel rău, poporul geme”.
De 25 de ani simt nevoia acută să umblu cu ligheanul după mine atunci când mă duc la vot. În toți anii aceștia nu a trebuit să aleg între bun și rău ci răul cel mai mic.
Alegerile sunt libere dar rezultatele le plătim. Liderii răi sunt aleși de cetățeni buni care nu votează așa că tot ce e necesar ca răul să triumfe este ca creștinii să nu facă nimic. Pedeapsa de a nu fi interesat de politică este ca timp de patru ani să fim conduși de proști mai mari decât noi. Asta, citându-l pe Platon.
Nu sunt adept al votului universal ci a celui cenzitar dar dintre anarhie, totalitarism și democrație aleg democrația. Și iar mă duc la lighean.

joi, 2 iunie 2016

Risen - Misterul Învierii, 2016

Primele patruzeci de zile după învierea lui Isus Hristos la Ierusalim, un tânăr centurion roman primește, de la Pilat, prefectul Iudeilor, misiunea de a investiga dispariția misterioasă a corpului decedat al lui Isus din Nazaret răstignit acum trei zile, iar in timpul misiunii sale centurionul se întâlnește cu apostolii și alte personaje istorice și biblice care ii dă mărturie despre legendarul nazarinean si evenimente etajate care au urmat Învierea.

faceți click pe foto pentru urmărirea filmului
sau click 

Căutând "resturile" - de Nicolae Geantă

"Ce cuvinte măreţe: "Căutati mai intai Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui şi toate acestea se vor adauga vouă". Asta înseamnă: veti cauta restul in toate felurile posibile, cum cauta toți si sigur nu veti gasi, iar imparatia lui Dumnezeu nu numai ca nu o veti gasi, dar va veti indeparta de ea! Si invers: cautati imparatia lui Dumnezeu si o veti gasi pe ea si toate celelalte. E singurul mijloc de a primi toate acestea. Cat as vrea sa ii conving pe oameni de lucrul asta!" , spunea Lev Tolstoi în volumul "Despre Dumnezeu si oameni".

Căutând "resturile" lucrurilor devenim nedrepţi. Şi nedreptatea nu vine de la Dumnezeu. 
Căutând "resturile" lucrurilor vom încerca să moştenim lumea, să dominăm biserica, familia, apropiaţii. Şi poate vom reuşi. Dar ne vom îndepărta de Împărăţie. Şi oricum, acolo nu intrăm prin mijloacele noastre!
Căutând "resturile" lucrurilor ne îndepărtăm nu doar de Dumnezeu, ci şi de noi. Ne abandonăm sufletele. Şi la ce ne-ar folosi să avem toate "resturile", dacă ne facem singuri zombi? Apropos, fără suflet nu poate fi nimeni fericit! 

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, spunea Mântuitorul Hristos Isus, şi ve-ţi avea toate lucrurile (pe deasupra). Căutând "resturi" nu vom avea nimic! Steinhart zicea odată că "Dumnezeu + ceva = nimic. Dumnezeu +nimic = totul". Ce matematică simplă! Şi noi alergăm după resturi!

Nicolae.Geantă


miercuri, 1 iunie 2016

Ce văd copiii la noi?

John McArtur, scria că afecțiuunea din căsătorie va atinge nu doar inima partenerului, ci și copiii vor beneficia de această căldură emoțională. El povestește o discuție între el și fiica sa Kelly:

- Tu ști că o iubesc pe mama?
- Da.
- De unde șți?
- Pentru că îi spui tot timpul.
- Dar ce s-ar întâmpla dacă mi-aș pierde vocea și nu i-aș mai putea spune? De unde ai ști ca o iubesc?
- pentru că văd când o săruți!
- Dar dacă aș avea bizele sparte și nu aș mai putea să o sărut.? Cum ai ști?
- Pentru că tot timpul o îmbrățișezi!
- Dar dacă mi-aș rupe ambele mãini și n-aș mai putea s-o țin în brațe?
- Atunci aș ști că o iubești din modul în care te porți cu ea!

Arată copiilor că îți iubești partenerul. Pentru ei el e părintele lor. Ca și tine! Ei se vor simți cât mai aprope de voi dacă vor vedea dragostea vostră! Ce părinte ar fi fericit dacă copiii îți suferă? Și totuși zãmbetul unora e dublat de lacrimile altora. Vă implor ca apostolul Pavel: între voi să nu fie așa!

Ce văd copiii la tine?
Și nu uita: ce văd ei, aia ești!

Nicolae.Geantă