Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 16 martie 2016

O abordare biblică a complexelor - de Vladimir Pustan şi Vlad Schlezak

”Orice exces e dăunător". Să ai o părere prea bună despre tine sau să ai o părere prea proastă despre propria persoană e la fel de toxic pentru o viață normală și pentru a putea fi folositor lărgirii Împărăției lui Dumnezeu.

Totul pornește de la un standard greșit de evaluare.

Suntem fie prea nemulțumiți de felul în care arătăm fizic, fie prea mulțumiți. În primul caz fetele cred că-s înalte, grase, cu pistrui, iar băieții, prea scunzi și fără mușchi. Dacă în trecut atracția fizică nu era atât de importantă, acum este. Atunci nu contau câteva kilograme în plus, acum contează enorm. În al doilea caz, cred că arată perfect, că sunt întruchiparea frumuseții coborâtă pe pământ.
Al doilea punct divergent este inteligența proprie. Înainte de a se naște copilul, părinții doresc să fie normal, adică mediu. După naștere nu mai e un standard suficient și astfel vom suprasolicita copilul. În această competiție dusă de părinți, copiii care sunt mai înzestrați (cei mai puțini ca număr) vor câștiga, iar cei mai mulți vor suferi.

Sigur că percepția asupra propriei personalități e dată și de exterior. Nu e totuna să te fi născut într-o familie cu bani, iar tu să fii un copil dorit sau să-ți începi viața într-un centru de plasament cu o boală genetică fără să-ți fi cunoscut părinții.
Complexul de inferioritate, înainte de a fi un sentiment de neîncredere în forțele proprii, e o frână în calea unui creștin ce trebuie să se implice.

Un om care își vede doar limitările nu se va baza niciodată nici pe ceea ce poate face și nici pe Dumnezeu.


Moise stătea paralizat în fața rugului aprins (Exod 4) nu din cauza vedeniei dumnezeiești, ci din cauza oglinzii în care se vedea. Un om cu handicap în vorbire, ce nu are să fie crezut, ce nu e sigur că el e trimisul.

Ghedeon (Judecători 6) ascunde grâul în pământ, ceea ce înseamnă calea minimei rezistențe și lamentându-se din cauza trecutului slab vede viitorul în culori sumbre.

Oamenii aceștia nu pot fi folositori în acest moment și Dumnezeu trebuie să ducă muncă de lămurire cu ei pentru a putea fi trimiși în lucrare.

Când te bântuie un asemenea complex, să nu uiți că trebuie să crezi obligatoriu într-un Dumnezeu ce te iubește și nu are vedete în Scriptură, ci oameni mărginiți și plini de handicapuri ce nu s-au dus la luptă prin puterea lor, ci prin puterea Domnului.

Recunoaște că nu ești singur. Suntem toți în aceeași barcă găurită încercând să-i astupăm găurile. Ca tine sunt mulți și lucrul acesta nu trebuie să te neliniștească, ci trebuie să te responsabilizeze.

Învață să accepți ce nu poți schimba având o atitudine pozitivă. Sunt lucruri ce rămân neschimbate. Moise a rămas bâlbâit, dar l-a luat pe Aaron pe post de purtător de cuvânt iar lucrarea a mers înainte. Compensează-ți slăbiciunile. Identifică-ți punctele tari, echilibrează-le gândindu-te că Dumnezeu are alt sistem de valori (nu inteligența, banii, frumusețea).

Abraham Lincoln spunea: „Nu vreau să știu că ați eșuat, ci că ați acceptat eșecul”. El zice asta, el care în 1831 falimentează în afaceri și nu mai avea ce să mănânce. În 1832 cade la examenul pe post după ce termină avocatura. În 1835 îi moare iubita cu două luni înaintea nunții. În 1840 înfrânt în politică pentru un banal post de elector, în 1843 înfrânt în alegerile pentru Parlament, în 1848 înfrânt în alegerile pentru Congres, în 1856 înfrânt în alegerile de vice-președinte, în 1858 înfrânt în alegerile pentru Senat, ca în 1860 să fie ales președintele Statelor Unite! Aceasta înseamnă lupta cu examenele căzute ale vieții.

Petru suferă de complexul de superioritate. Mereu a știut că e altfel, croit din alt material, mai bun, mai spiritual și mai frumos decât ceilalți. Îi spune lui Isus că niciodată nu se va lepăda de El, că el poate să se descurce și singur spiritual. Taie urechea lui Malhu, fuge de lângă Hristos lepădându-se de Acesta prin viu grai, blestemându-se chiar că nu Îl cunoaște. Aude cocoșul, plânge cu amar și se pocăiește. Mai are ceva rămășițe superioare când trebuie să meargă la Corneliu, dar de data aceasta cu privire la apartenența la poporul ales, deoarece credea că vor moșteni cerul doar cei ce se trag din Israel.

Ce să facă un om mândru? Acest complex de superioritate nu-i decât o formă de mândrie mascată. Mândria e de două feluri: tip broască țestoasă și tip păun. Petru era tipul umflat în pene. Un curcan evreu.

Ce să faci dacă crezi că ești mai grozav decât alții? Să nu uiți că Dumnezeu te-a făcut așa (dacă e adevărat ce crezi despre tine!). Înseamnă că a avut un scop ca și cu Samson. Mușchii trebuie puși la treabă, banii trebuie dați celor în nevoie, nu să-ți construiești la nesfârșit hambare.

Iov a înțeles principiul când a zis că „Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvântat”. De la El avem mișcarea, viața și ființa. Suntem din neam de Dumnezeu și dacă azi suntem ceva prin prisma descendenței, a banilor, a poziției, a diplomelor sau a spiritualității, totul e trecător. Panta rei. Mâine putem fi fără nimic din toate acestea și mai mult decât atât.

Dacă e să te lauzi, să te lauzi cu Domnul și în Domnul, pentru ca niciunul să nu aibă despre el o părere mai bună decât se cuvine.

Să știi câți centimentri ai e lucru mare, pentru că în momentul în care te crezi grozav nu mai ai nevoie de Dumnezeu, așa că nici rezultatele nu vor fi minunate.

Biblia ne spune că trebuie să avem o atitudine umilă, dar aceasta nu trebuie să ne facă tributari servilismului, ci slujirii.

Atitudinea superioară a făcut ca mulți oameni să nu fie activi pentru lucrarea lui Dumnezeu pe principiul că multe din slujbele oferite erau sub „demnitatea” lor.

De asemenea, complexul de superioritate a creat probleme în biserici întrucât unii s-au crezut superiori altora și de asemenea s-au crezut a fi deținătorii singurului adevăr. Schismele dintre biserici, din biserici s-au datorat mândriei și nu dorinței de apropiere de izvorul biblic.

Omul ce are un complex de superioritate este inflexibil, ceea ce de multe ori dăunează. Acest lucru tulbură societatea, familia și alte structuri în care acest om se învârte.
Mândria de rasă a născut fascismul, mândria de clasă a născut comunismul cu pagube încă nemăsurate pentru specia umană, iar mândria religioasă a născut inchiziția ce astăzi ține ridicat gardul interconfesional și lipsa unui dialog ecumenic viabil.

„Pot totul” – acesta e vârful umanismului –, dar Pavel închide fraza cu „în Hristos care mă întărește” și acesta e vârful creștinismului.”

Fragment din cartea ”Lanțurile Diavolului” de Pastor Vladimir Pustan și Dr Vlad Schlezak, cartea o găsiți în Librăria Cireșarii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu