Fundaţia CIREŞARII

luni, 28 martie 2016

Jurnal de la paștele nemților

25 martie. Vinerea Mare la catolici. La prânz am zburat spre Basel. Fratele Vladimir a zburat spre Roma. Eu fac paștele la nemți, el la italieni. Dar amândoi cu romãni. Suntem risipiți peste tot. Ca Oxigenul. Am aterizat în Elveția dar m-am trezit în... Franța! Aeroportul e jumi-juma. Basel-Mulhouse. Stați liniștiți: am ieșit bine! M-am gândit că tot așa putem păți și în biserici dacă nu ne pocăim: ne așteptam să aterizăm în Rai, și chiar la ușa sa e poarta iadului!

Înnorat. Franța e plictisitoare. De fapt în Alsacia ești tot în Germania. Numai uzinele Peujeot m-au încântat. Și o centrală electrică. Nucleară. 

La graniță e poliția. Așteaptă sirienii. Ăștia sunt pe aici mai mulți ca români. Ai noștrii muncesc, sirienii cerșesc. Și primesc aproape la fel. 

Am ajuns în sat la Flavius. E vinerea mare și nicio biserică catolică din satele pe unde am trecut nu are ușile deschise! Nemțălăii nu știu ce-i aia denie. Nici prohod... Ba mai mult, în pridvoarele caselor e invazie se iepuri. Și de rațe! Din lemn. Cruci, vorba turcilor: "Yoc". 

Nicolae Geantă - Tablouri de la mormântul gol

Biserica Maranatha Freiburg
27 martie 2016
Video by MaranathaFreiburg

duminică, 27 martie 2016

Când Jertfa e primită

În timp ce stăteam dimineață pe scaunul bisericii sărbătorind (cu frații din Freiburg) Învierea Domnului Hristos, Dumnezeu mi-a trecut prin fața ochilor o imagine: ispășirea făcută de marele preot în Sfânta Sfintelor. Preotul avea legat de picior o sfoară, de care, în cazul în care murea în Sfânta, să fie tras afară de ceilalți. Nimeni nu ar fi putut intra după el. Dar marele preot ieșea afară pe picioarele sale! Asta însemna că jertfa este primită! Nici după Hristos nu a putut intra nimeni în mormânt să-L scoată afară! A ieșit pe picioarele Sale. Și ăsta e încă un semn că jertfa Sa a fost primită!

La Golgota Fiul a plătit prețul păcatului întregii omeniri. La mormânt Tatăl a arătat că a primit jertfa. Că păcatele sunt iertate. Din ziua Învierii și până astăzi, noi trebuie să spunem tuturor că Hristos Isus trăiește. E partea de lucrare neterminată...


sâmbătă, 26 martie 2016

Isografii din Liechtenstein

Între Austria și Elveția. Înghesuială. Munți înalți. Zăpadă. Jos verdeață. 7 franci un magnet. 15 euro o scrisoare cu timbre. Casele cocoțate pe versanți. Ca stupii. Un muzeu mare. Câteva butiquri mici. Trenuleț. Cu roți de tractor! 35 minute și... termini țara! Magazine de lux. Totul e super scump în Vaduz. 4-5 milioane de euro o casă. Chinezi cât cuprinde. De fapt chinozoaice. Câsătorite cu FL-isti. Un stadion. National! Totul extrem de scump. Nicio biserică n-am văzut. Numai sâmbăta Paștelui nu serbau lichtenstanezii (FL-iști, pe limba lor).



vineri, 25 martie 2016

Samaritenii - de Vladimir Pustan

 Ioan 4:39-41 – „Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricina că L-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.
Ucenicilor le era foame şi-au trecut peste toate opreliştile tradiţiei păşind în Samaria cu traista goală. Au umplut-o şi şi-au umplut apoi burţile cu mâncarea spurcaţilor. Când ţi-e foame şi cei din New-Age pot fi bucătari buni.
Isus a plecat şi El după ei şi a venit de acolo cu un convertit – o femeie ce fusese măritată fără acte cu un regiment întreg. Păcătoasă de trăznea, dar a înţeles că există apă vie care aduce o altfel de viaţă.

joi, 24 martie 2016

Rapsodia tristeții - de Nicolae.Geantă

Ea era liceeancă. Ultimul an. El un aventurier. Liceul de arte o învățase pictură, muzică, socialism științific. Și că 1+1 fac 2. Dar că una plus unu fac trei nu-i zisese. Și nici că Luna de pe Cer n-o poate primi cadou nimeni. El, Casanova. A lăsat-o gravidă, și dusu-sa... Pe Lazăr din morți îl poți întoarce, pe dânsul ba... Fata s-a dus acasă cu burtă. Părinții au scos-o în stradă. Deviza lor era ca la Mărășești: "pe aici nu se trece!". Mai ales cu un așa pocinog. "Ori noi, ori bastardul!". Chiuretajele erau interzise. Nicio hoașcă ilegală de apartament nu mai îndrăznea să provoace avort. Fata a băut ceva otravă. Fără efect. Apoi s-a dat cu burta în colțul șifonierului. Doar vânătăi. S-a aruncat cu burta pe ciment. Gimnastică de kamikaze. Apoi a ridicat greutăți până și-a dilatat ochii cât cepele. Ca unui melc i s-au lungit pupilele. În rest transpirație. Copilul se încăpățâna să trăiască. Liceanca a fugit în alt oraș. A născut și  l-a abadonat. Ea a vrut să distrugă un destin. Hristos însă construia Ea a vrut să ucidă. Dar Dumnezeu a decis să trăiască. Și copilul acela sunt... eu!

Anual în România se închid școli. Nu din lipsă de fonduri ci din lipsă de prunci. Microbuzele galbene nu mai au ce să care. Curțile satelor sunt pusti. Ca uzinele ex-socialiste. Bunicii n-au leagăne. Pentru cine? În mall-uri se cumpără mai mult grăunțe de câini decât pampers și lapte praf. Fiindcă avortul face ravagii. Pruncii au ajuns la finiș înainte să plece din blockstarturi. 578 de chiuretaje la 1000 de nașteri. Locul întâi în Europa. În UE media e de 228. Zilnic 220 de fături ajung în pubelele spitalului. Pe cei zvârliți prin ghene nu-i socotim. Nu le știm sigur inventarul. Da-s mulți. Iar muzica lor e-o rapsodie tristă! 

Susţin marşul pentru viaţă!


miercuri, 23 martie 2016

Nicolae Geantă la Freiburg

vineri 25 martie, duminică 27 martie 2016
Sărbătoarea Învierii Domnului la BP Maranatha Freiburg
De pe Cruce în Mormânt, din Mormânt sus la Cer

Serghie Bucur despre Nicolae Geantă în Ziarul Informația Prahovei

  1. Vezi la pagina 6 din ziarul de mai jos
    http://www.informatiaprahovei.ro/ziar_pdf/nume_pdf_23.pdf

Încredere - de Traian Dorz

Iată Eu cu voi sunt! – a spus Domnul nostru
– Şi eu sunt cu Tine! – dac-aş spune eu.
Căci Tu poţi, Isuse, ca să fii cu noi,
iar noi să fim totuşi nişte lepădaţi!
Voi puteţi să credeţi în Cuvântul Meu,
ne-a zis El. – Şi veşnic ştim că vom putea.
Dar, Isuse Doamne şi mai mare bine
ar fi când Tu Însuţi poţi să crezi în noi!
Căci sunt mulţi din cei ce spun că cred în Tine,
iar Tu totuşi nu poţi crede-n ei nimic.
Vă puteţi oriunde bizui pe Mine,
ne-ai grăit, Isuse – iar noi am văzut!
Dar Tu fă-ne, Doamne, să fim noi în stare
să Te poţi Tu-n totul bizui pe noi,
pe statornicia, pe cuvântul nostru
şi pe legământul care Ţi l-am pus!
Toţi ai Tăi în Tine reazem pot să-şi afle,
dar pe câţi Tu oare Te poţi rezema?


Traian Dorz

sâmbătă, 19 martie 2016

Trecutul, prezentul și viitorul

Harry Ironside, un mare învăţător biblic şi evanghelist, pastor al Bisericii Moody din Chicago, călătorea cu trenul spre sudul Californiei în scop evanghelistic. La puţin timp după ce s-a aşezat pe locul său în tren, s-a apropiat o ţigancă agitată, care căuta oameni cărora să le ghicească viitorul. S-a aşezat lângă Ironside şi a spus: "Vă rog, domnule, vreţi să vi vă ghicesc viitorul? Întindeţi-mi o monedă de argint şi vă voi spune trecutul, prezentul şi viitorul." Ironside i-a răspuns: "Chiar crezi că poţi face lucrul acesta?" A mai adăugat: "Ştii, eu sunt scoţian şi nu mi-ar plăcea deloc să pierd nişte bani fără să fiu sigur că trecutul, prezentul şi viitorul mi-au fost spuse corect." Ţiganca a devenit foarte serioasă: "O, sigur că pot!."

Ironside şi-a băgat mâna în buzunar de unde a scos o Biblie. Apoi a spus: "Nu am deloc nevoie ca tu să-mi spui trecutul, prezentul şi viitorul deoarece trecutul meu, prezentul meu şi viitorul meu se află scrise în această carte." La început, ţiganca a părut puţin interesată. El a adăugat: "Priveşte, aici se află scris trecutul meu." Apoi a dat paginile până la Efeseni 2:1 "Voi eraţi morţi în păcatele şi în greşelile voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi."

Dirigenție la Ghilgal

text: Iosua : "Îngerul Domnului s-a suit din Ghilgal..."

Inventio
Ghilgal - primul popas al evreilor în țara promisă. Locul sfințirii. Dar și sediul militar de unde porneau ofensiva.

Dispozitio
1) privește înapoi, înainte să mergi mai departe (cap. 4)
- la Ghilgal, Dumnezeu a pus pe Iosua să ia 12 pietre din mijlocul Iordanului și să facă un altar (Iosua 4:20). Ca evreii să-și amintească totdeauna de biruințele date de Domnul!
- când te confrunți cu obstacole nu dispera, amintește-ți victoriile cu Domnul! Vei fi invadat de putere! Ai mai mult de 12 pietre de laudă! Mai mult, vei trece iordanul/necazul "ca pe uscat!"
- binecuvântarea ta va aduce groaza în vrăjmași
Laudă-l pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările din trecut!

2) nu încerca să mergi mai departe în neascultare (cap. 5:1-8)
- la Ghilgal, Dumnezeu a poruncit lui Iosua să taie tot poporul împrejur. În pustiu nu mai practicaseră circumcizia!
- în pustiul vieții toți trebuie să se nască din nou. Unii pierd sfințenia. De aceea ei nu pot accesa butonul "Ajută-mă Doamne!"
- nu schimba predica dacă oamenii nu vor să audă de păcat! Sfințenia nu e ceva opțional.
O inimă sinceră se pocăiește de păcat!

vineri, 18 martie 2016

Valiza vrăjitorului din Oz - de Vladimir Pustan

Eclesiastul 9:11 – „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi împrejurări.”

Vrăjitorul din Oz, către sperietoarea de ciori: „Nu pot să-ţi dau creier, dar pot să-ţi dau o diplomă”.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, nemţii au încercat să mai dea o lovitură de moarte englezilor şi au tipărit lire sterline false pe care, cu milioanele, le-au aruncat pe piaţă. Puneau deţinuţii să mototolească toată ziua la bancnote să pară cât mai reale. A fost un haos cumplit.
Ceva asemănător am trăit în România în anii de tranziţie. Vrăjitorul din Oz a aruncat mii de diplome false pe piaţă în încercarea de-a dilua esenţa gândirii şi a o pune la dispoziţia publică alimentând-o direct din puţ, adică din puţul gândirii.
Spunea Petru Ţuţea că e periculos să amesteci lucrurile când e vorba de stratificarea oamenilor de care ne ciocnim. Există sfântul, eroul, geniul şi omul obişnuit şi bine zicea el, să lăsăm totul ca la începutul zidirii. N-am ascultat. Am împins eroul în faţă şi i-am dat diplomă de sfânt – vezi cazul Ştefan cel Mare; geniul l-am făcut erou – vezi Mihai Eminescu; iar omului obişnuit i-am dat diplomă şi l-am făcut geniu – vezi Gigi Becali.

Rugă în zori

Doamne, fă din inima mea
un ocean
cu valuri albastre de mătase
pe care pasul Tău sfânt
să fie ca o atingere diafană…

Fă, Doamne, din inima mea
un ţărm pe care valurile iubirii Tale
să îl scalde din zori până în zori,
din amurg până în amurg…
iar urma pasului Tău
pe nisipul de stele
să nu se şteargă…

Doamne, fă din inima mea
o grădină cu pomi plini
de rodul greu,
şi plină de flori, de mii de flori
pe a căror corolă
Tu să-Ţi odihneşti
privirea neprihănită…

joi, 17 martie 2016

Cristi Barbosu - Un subiect tabu: despre iubire, poftă şi sex

Bucureşti, 2016

Cruce Sfântă, părăsită

Cruce Sfântă, părăsită

Lângă margine de drum,

'Coperişul tău se strică

Cu creştinii de acum.

Cruce Sfântă, jalnic este,
Tristă stai, plecată-n jos
Şi nu-i nimeni să te-ndrepte
Of, ce lucru dureros!

Oamenii nu-şi mai ridică

Pălăria-n dreptul tău,

Să se-nchine şi să zică:

"Doamne, feri-ne de rău!"

Cruce Sfântă cu durere
Tristă stai în locul tău,
Caţi la lume făr-a cere
Ceva-n ajutorul tău.

Nimeni astăzi nu mai vine

Să te-aşeze iar frumos,

Bate vântul, te doboară

Cu icoana lui Hristos.

Dar credinţa mea îmi spune

Ca mult nu va dăinui,

Printr-o tainică minune

Crucea tot va birui.

* nu știu autorul

Cea mai grăitoare icoană - de Nicolae Geantă

În copilărie pe strada mea era o cruce veche din lemn, destul de meticulos sculptată. Timpul i-a șters cu palmele-i zbârcite literele crestate pe care nimeni nu le mai putea desluși. Totuși, crucea veche era icoana bătrânilor mei. Când o priveau, de fapt ea îi privea. Și-n liniște de isihie le grăia pe limba ce numai purtătorii de golgote o pot înțelege...

Icoane sunt multe. Ele sunt povești pe care ni le spune lumea de sus, spunea eseistul Christi Crăciun. Zugrăveasc nu doar chipuri, ci și destine. Mereu diferite. Crucea e singură. Mai mult. Ea e icoana ce rămâne pretutindeni neschimbată. Ea schimbă, dar nu se schimbă.

Icoanele vorbesc celor care nu au urechi. Celor ce nu vor să audă. Crucea vorbește celor ce nu vor să vadă! Când o privești, pe ea atârnă lumea spre care noi trebuie să urcăm. Prin Golgota. Dar ca s-o urci întâi trebuie să-ngenuchezi! Să te faci plan înclinat, aeroport pe care să alunece Duhul coborât din înalt.

miercuri, 16 martie 2016

O abordare biblică a complexelor - de Vladimir Pustan şi Vlad Schlezak

”Orice exces e dăunător". Să ai o părere prea bună despre tine sau să ai o părere prea proastă despre propria persoană e la fel de toxic pentru o viață normală și pentru a putea fi folositor lărgirii Împărăției lui Dumnezeu.

Totul pornește de la un standard greșit de evaluare.

Suntem fie prea nemulțumiți de felul în care arătăm fizic, fie prea mulțumiți. În primul caz fetele cred că-s înalte, grase, cu pistrui, iar băieții, prea scunzi și fără mușchi. Dacă în trecut atracția fizică nu era atât de importantă, acum este. Atunci nu contau câteva kilograme în plus, acum contează enorm. În al doilea caz, cred că arată perfect, că sunt întruchiparea frumuseții coborâtă pe pământ.
Al doilea punct divergent este inteligența proprie. Înainte de a se naște copilul, părinții doresc să fie normal, adică mediu. După naștere nu mai e un standard suficient și astfel vom suprasolicita copilul. În această competiție dusă de părinți, copiii care sunt mai înzestrați (cei mai puțini ca număr) vor câștiga, iar cei mai mulți vor suferi.

Sigur că percepția asupra propriei personalități e dată și de exterior. Nu e totuna să te fi născut într-o familie cu bani, iar tu să fii un copil dorit sau să-ți începi viața într-un centru de plasament cu o boală genetică fără să-ți fi cunoscut părinții.
Complexul de inferioritate, înainte de a fi un sentiment de neîncredere în forțele proprii, e o frână în calea unui creștin ce trebuie să se implice.

Un om care își vede doar limitările nu se va baza niciodată nici pe ceea ce poate face și nici pe Dumnezeu.

marți, 15 martie 2016

Isografii incomode (2)

Lev Tolstoi scria că degetele mâinii nu se iubesc unul pe altul, ci trăiec o viaţă continuă. "Ele n-ar înţelege ce-i iubirea". Aş vrea să-i spun lui Tolstoi că-i drept că degetele au sentimente aparte, dar şi că dacă dă gerul şi nu mai sunt împreună nu doar că îngheaţă, dar pot şi degera!

Libertatea e la fel de scumpă ca şi sclavia, zice Paolo Coelho. "Diferenţa este că o plăteşti cu plăcere şi cu un zâmbet". Eu pot să spun cu mâna pe inimă că robii lui Hristos zâmbesc cu mai mare plăcere când aleg să părăsească libertatea pentru a fi "sclavii" lui Dumnezeu!

Curioasă ideea lui Origen că fiecare suflet are trupul pe care îl merită. Cunosc destule cazuri în care trupuri frumoase de zâne și feți-frumoși au suflete ca murăturile!

E fenomenală însă idea lui Paler: "In fața amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu ni le mai pot schimba!" Ce-ai omorât, omorât rămâne, vorba lui Zaharia Stancu... Nu vă hrăniți cu trecutul! Mai ales dacă e faliment!...


Nicolae.Geantă

citeşte şi partea 1

Evanghelizare la Ocna Mureş cu Vladimir Pustan şi Nicolae Geantă

17 şi 18 martie 2016

luni, 14 martie 2016

Nicolae Geantă la BP Betel Dumbrăveni

19 şi 20 martie 2016

Ciudat...

Ciudat, cum 100 de lei par asa de multi daca ii dai la biserica, dar par asa de putini daca mergi la cumparaturi.

Ciudat, ce lung pare sa ii slujesti lui Dumnezeu o ora, dar ce repede trec 90 de minute la fotbal.

Ciudat, ce lungi sunt cateva ore in biserica, dar ce scurte sunt orele cand vezi un film.

Ciudat, cum noi de multe ori nu stim ce sa ne rugam, dar la prietena/prietenul noastra/nostru intodeauna avem ce sa ii povestim.

duminică, 13 martie 2016

Fără motor ajungi la Remat!

Nici n-am apucat să spun bine "Aminul" după o intâlnire de tineret, și comitetul bisericii m-a împresurat ca pe-o cetate ce trebuie atacată. Atacată, nu salutată! "Nu-i bine că le dați apă la moară frate Nicu, că le dați prea mult nas tinerilor..., m-a apostrofat cel mai îndrăzneț dintre ei. Ați spus că ei sunt motorul bisericii! Or fi la dvs, la noi nu..., nu suntem de acord! Or fi ei motorul dar noi suntem șasiul, volanul, direcția". "Nu vreau să vă contrazic frate, am spus uimit de abordare, dar țineți minte un singur detaliu: oricât de rezistent șasiu ar avea, oricât de chivernisit volan ar avea, fără motor orice mașină e dusă direct la Remat!".

Nu vreau să dau apă la moară tinerilor. Oricum cele mai mari probleme în biserici ei le fac. Nu vreau nici să scot batrânii pe tușă. Cele mai multe victorii în biserici ei le-au adus. Dar mi se pare extrem de greșit să crezi că pot înainta numai tinând volanul în mână!  Poate că tocmai de aceea bisericile stau pe loc! Kilometrii îi face motorul.

Și ar mai fi ceva: volanul nu îl ținem noi! Ci Hristos!

Cred că e timpul să coborâm din scaunul șoferului și să ne uităm atenți dacă biserica mai are motorul. Verificați bine și "uleiul"...

Nicolae.Geantă 🍒

vineri, 11 martie 2016

Vladimir Pustan - Maria Magdalena - 8 martie 2016


predica începe la minutul 58:30
Biserica Baptistă Stânca, Timișoara
8 martie 2016

Foame si sete după altceva - de Vladimir Pustan

Matei 5:6 – „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Oamenii sunt flămânzi şi însetaţi. Înfometaţi şi săturaţi programat până a doua zi, când ciclul burtă goală – burtă plină se reia. Lumea e un uriaş fast-food în care totul se consumă în grabă – hamburgerul, iubirea, promisiunile, viaţa, tinereţea.

Peste 40% dintre români sunt obezi sau semiobezi. Mâncăm prea mult în sărăcia noastră. Probabil că ne umplem burta cu pământ, ca Darie din „Răscoala” lui Stancu, doar să fie ceva în stomac.
Ca să fii fericit, zice Isus, trebuie să-ţi fie foame şi sete după neprihănire, iar asta e greu de realizat câtă vreme eşti sătul de mâncarea lumii. De aceea postul prim trebuie să fie abţinerea de la lucrurile lumii pentru că nu există nici o legătură între neprihănire şi fărădelege.

Când omul s-a golit de lume, există pericolul să-şi dorească un surogat de neprihănire, care să-i cadă bine la stomac, ca nişte aspirine băute la 7 dimineaţa. Neprihănirea pe care o dau tot felul de legi, canoane, datini, ceremonii şi alte fineţuri spirituale. Fariseii avea o neprihănire a lor. Isus ne ridiculizează, propunându-ne să ne luăm la întrecere cu ei, să avem şi noi o neprihănire a noastră.
Aceasta se obţine greu, iar rezultatul e o viaţă de păun aviar, suficient sieşi datorită mândriei religioase din coadă. Această mândrie religioasă e numită de Pavel – gunoi. Isus a asociat-o direct cu făţărnicia.

Nicolae Geantă la BCDE Antiohia Bucureşti

duminică 13 martie 2016, ora 10,00

joi, 10 martie 2016

Isografii incomode (1)

Se spune că în povestea lui Eros şi Psyche, în timp ce el dormea, ea a aprins o lumină să-l vadă. El s-a trezit şi a fugit. Ea l-a pierdut definitiv. Mă întreb şi acum, oare de ce raţiunea n-a avut voie să vadă dragostea? Ori poate iubirea trebuie să treacă numai prin stomac şi nu prin creier...

Am citit la Petru Ţuţea că Gerson spunea că trebuie să te dispreţuieşti în fiecare zi, pentru ca să aibă Dumnezeu loc în vidul din tine! Oare n-ar trebui să strigăm în goana vieţii "robeşte-mă Doamne ca să fiu liber?" Apoi să-I deschidem aortele inimii şi uşa la case...

"Dacă vrei să pictez îngeri arată-mi-i", zicea Courbet. Dar, întreb şi eu ca domnul Paler: artiştii care au pictat îngerii cum i-au văzut? Sau poate că-i suficient să închizi ochii? Nu cumva orbii nu simt în jur pe nimeni hâtru, ci doar o fiinţe angelice?

Dumnezeu nu are probleme cu vorbitul, noi avem o problemă cu auzul, scria pastorul Pustan. De ce nu-L înţelegem pe Dumnezeu? Pentru că avem păreri preconcepute, pentru că ne place ce ni se spune, pentru că nu-l ascultăm ce zice. În fond, ne facem că nu pricepem...

Victoriile adevărate nu sunt ale celor puternici, ci ale celor perseverenţi, zicea Napoleon. Ca pe Golgota, crucificarea lui Isus. Atunci de ce ne internăm în spitale și abia apoi ne rugăm?

Nicolae.Geantă                      


Foto botez noutestamental, Sala Cireşarii Beiuş, 6 martie 2016

click FacebookCiresarii sau pe foto

Nicolae Geantă la Româneşti, Dâmboviţa

sâmbătă 12 martie 2016, ora 18,00

miercuri, 9 martie 2016

Există femei și după 8 martie... - de Geantă Sefora

Se spune că Ziua Femeii a fost la început stabilită pentru 6 martie, dar cum femeilor le-a luat două zile să se (pre)gătească, au mutat-o pe 8. Treaba e că şi bărbaţilor le-a fost alocată o zi, numai că ei, ca de obicei, au uitat data.

„ Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, tovarăşele noastre în vremea maturităţii, sprijinul nostru la bătrâneţe, consolarea noastră în nenorociri şi victimele noastre în toate timpurile”, zicea Sabatier.

Să fii mamă e o mare responsabilitate. Trebuie să te îngrijeşti de familie 24 /24, 7 zile din 7... când ajunge bătrână şi singură, nepoţii nu-i mai calcă pragul, copiii n-o mai sună. Ea totuşi nu regretă nici un minut jerfit de dragu' lor. Iertaţi-ne, mamelor, pentru toată durerea ce v-am provocat-o! Uneori, oamenii, vrând să iubească, rănesc…
.............
Să fii soţie e o mare responsabilitate... să-l ierţi şi să-l iubeşti ca în ziua când ai spus DA în faţa altarului. Bărbații, sunt și ei oameni. Și toți oamenii au defecte…

Rebeca - de Vladimir Pustan

Rebeca – Vladimir Pustan

Spaimele care-l încercau pe Avraam noaptea căpătau chipuri hidoase de mirese cu bot de câine. Îl lătrau sub lună plină şi lătratul semăna a urlet de lup. „Poate vârsta”, se gândi. Avea 140 de ani şi Isaac era mai tânăr decât el cu un secol.
Îşi dorea pentru fiu o mireasă adevărată. Perspectiva unei mirese din Canaan îl umplea de groază şi se gândea la jugul nepotrivit ca la un blestem final. Îl ridică pe Eliezer din pat, îl puse pe cămilă, umplu celelalte cămile cu lucruri scumpe, dădu binecuvântarea în fugă şi apoi se întinse la umbra cortului în aşteptare.
Rebeca era la fântână, Eliezer ceru o sorbitură de apă pentru el, dar Rebeca nu ştia ce înseamnă măsurile mici. Scoase 40 de găleţi de apă din fântâna adâncă, adăpă cămilele, îi puse şi robului una în faţă şi râse…

marți, 8 martie 2016

Femeilor de ziua lor

Dumnezeu să vă țină torțe mereu aprinse! 
Și chiar dacă va veți consuma, să nu uitați nciodată: sunteți chemate să luminați!

Hristos să vă facă un munte de mir, un deal de tămâie!
Și, oricine se va apropia de dvs să devină mai bun, mai sfânt, mai pur...

Duhul Sfânt să vă facă viața o melodie ieșită din vioară Stradivarius! 
Iar muzica dvs să sfarme toate inimile de beton!

Încolo, să vă temeți de Dumnezeu și să-L slujiți. Iar El să vă ocrotească pe vecie! 
Căci pavăza Sa e mult mai puternică decât un milion de scuturi!

Nicolae.Geantă   🍒

Femeia, ca un munte de mir - de Nicolae.Geantă

Femeile nu sunt muzică rătăcită în carne, cum le zugravea Cioran. Ci munte de mir care împrăștie arome! În prezența muzicii barbații ar avea creierul zdruncinat. Și impulsivitatea crescândă. În prezența mirului ei se vor simți ca în templu: liniștiți ca icoanele. Icoana tace și privește prin tine. Iar bărbații respiră prin femeile lor, cum îmi zicea într-o zi o colegă.

Pentru un bărbat un vas de alabastru cu mir costă întotdeauna o avere! Femeia însă nu e doar un vas (și nici atât mai slab), ci un munte întreg pe care Dumnezeu ni l-a dat gratuit. Din vas te-ai chivernisi în fiecare zi doar cu câte-un picur, din munte însă poți turna mir cu găleata! Fiindc-o femeie nu-i o risipă. Ci un deal de tămâie (vorba Scripturii) ce se consumă generos.

Sufletul femeii nu e un ulcior de cristal. Ci unul de lut, care ușor poate fi sfărâmat. Dar bucățile de lut vulnerabil se pot relipi (cristalele nu). Și mirul va rămâne iar prizonier... Totuși purtați-vă tandru cu femeile. Uneori cioburile nu se mai potrivesc... Nu mai umblați cu ele ca și cu masinile, când sunt noi să-i deschizi grijuliu ușa, ca după ani s-o trântești...

Femeile își ung capul cu balsamuri scumpe și își împodobesc așternuturile cu aloe, spune Solomon. Nu știu de ce noi bărbații suntem gata să intrăm cu șalopetele pline de vaselină direct sub cearșafuri!

Mirul împrăștie nu doar prospețime, ci si sfințenie. Probabil de aceea femeile care-l iubesc pe Dumnezeu sunt mai multe ca bărbații... Apoi, în prezența lor te muți mai aproape de îngeri!

Apreciați "munții de mir" nu doar de 8 martie! Nu doar pentru miroznele risipite, ci și pentru că muntele e un zid, o barieră de care nu poate trece răul.

Unii zic că întâlnim femei frumoase la orice colț. Poate că de aceea Dumnezeu a facut Pământul rotund!




De ziua femeii vă provoc să citiți și






Seara sărbătoririi femeii la Biserica Izbânda Drăgăneasa

predică Nicolae Geantă

sâmbătă, 5 martie 2016

Procese de vindecare - de Nicolae.Geantă

Pavel le spune colosenilor "să se ierte unul pe altul" (Coloseni 3:13). Dar nu oricum, ci " Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Max Lucado numeste aceasta proces de vindecare. Poate se pare nedrept, să ierti un torționar, un căpcăun care îti pune sare pe răni, pe unul care te strânge mereu cu ușa. Dar Hristos a murit și pentru ei! Și dacă El îi iartă eu de ce să nu îl iert? Iertarea poate fi ușoară, rapidă, amânată, costisitoare... Da, dar dacă ierți, nu permiți amărăciunii să se instaleze!

Pavel mai spune efesenilor nu să nu se mânie deloc, ci "să se mânie fără să păcătuiască!" (Efeseni 4:27). Mai mult le poruncește: "să nu apună soarele peste mânia voastră"! De ce să nu apună? Ca nu cumva noaptea să fie răpirea și să ajung direct în iad? Nu. Dar noaptea e pentru somn, și eu dacă sunt mânios fac cearceaful sfoară. Mă zvârcolsc ca peștele pe uscat. Fac mașinațiuni în minte, scenarii. Dacă nu îmi potolesc mânia înainte de a mă băga în pat, noaptea devine coșmar! Tensiunea îmi crește. Și sufletul se încarcă de venin! Dumnezeu nu m-a creat ca să fiu viperă...

Vrei sa fi vindecat? Iartă. Părăsește mânia! Apoi vei dormi liniștit!

vineri, 4 martie 2016

Țara de dincolo - de Vladimir Pustan

Dumnezeu i-a promis lui Avraam o ţară. Când Dumnezeu se împrieteneşte cu cineva, toarnă peste el tone de binecuvântări. Ţara aceea însă trebuia câştigată.
Iosif i-a ţinut în viaţă la început, apoi, restul celor patru sute treizeci de ani, au învăţat să trăiască mâncând castraveţi, usturoi şi bice pe spinare. Au trăit atâţia ani în robie şi nu şi-au pierdut minţile pentru că în fiecare seară se gândeau la ţara promisă, la pământul făgăduit unde curge lapte şi miere. Când nu mai visezi, ai zilele numărate.

Dumnezeu i-a trecut prin mijlocul mării şi i-a înecat pe urmăritori, după ce le omorâse vitele şi copiii şi le împuţise Nilul. E bine să-L ai de prieten pe Dumnezeu, e groaznic să-ţi fie duşman.

Nicolae Geantă la Orăştie

vineri 4 martie 2016
Biserica Penticostală de Rromi

Iubirea văzută de Einstein

Iubirea este Lumina, care ii lumineaza pe cei ce o ofera si o primesc. Iubirea este gravitatie, deoarece ii face pe unii oameni sa se simta atrasi de altii. Iubirea e putere, deoarece multiplica tot ce avem mai bun si ofera umanitatii sansa de a nu pieri in propriul egoism orb. Iubirea expune si reveleaza. Pentru iubire noi traim si murim. Iubirea e Dumnezeu si Dumnezeu este iubire.

 Daca in loc de E=mc2, acceptam ca energia pentru a vindeca intreaga lume poate fi obtinuta din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la patrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternica forta ce exista, deoarece nu are nici o limita.

Probabil nu suntem inca pregatiti sa cream o bomba a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul si lacomia care devasteaza planeta.
Cu toate acestea, fiecare individ poarta cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a carui energie asteapta sa fie eliberata.

Cand o sa invatam sa oferim si sa primim aceasta energie universala, vom putea afirma ca iubirea invinge tot, ca poate transcende totul si orice, deoarece iubirea este chintesenta vietii.

Tot articolul AICI

joi, 3 martie 2016

Numele bun

Spunea fratele Pustan aseară în Dămăroaia că după ce a murit un tânăr de 24 ani, drogat, care a distrus viața părinților, pe piatra funerară i s-a scris atât: zero. A trăit un zero... Fără nume.

Oamenii aleargă azi să aibă nume bune: director, inginer, avocat. Asta scrie pe diplomele lor. Dar și pe mormintele lor. Mai contează? "Important e să ai numele scris în Cartea Vieții", îmi vor spune majoritatea. Nu neg. Dar "numele bun" îl câștigi cu fapta. Cu ce trăiești...

Ce vă inspiră numele de Iuda, de Hitler, de Ceaușescu? Dar de Isus? Și totuși, nu prerogativele, ci ceea ce au trăit fac numele să fie rezonanță!

Dacă ar fi să murim azi, ce vor spune oamenii despre noi? Se vor bucura că au scăpat de-un nume rău, sau vor regreta că au rămas singuri? Ce nume ne-am făcut între semeni, în familie, în biserică? În funcție de el voi fi numit "de milioane" sau "zero"!

Un nume bun face mai mult decât o avere! Un nume bun vorbește despre un om bun. Numele bun e harul lui Dumnezeu. Mai mult, un nume bun nu se șterge...

Dor de primăvară...

Dor de primăvară...-de Lidia Maria Bărbînță

Mă-ntreb uimit, a câta oară...
De ce în suflet n-a venit
O caldă, dulce primăvară
Cu flori și cântec fericit?
De ce vedem doar norii negri
Ce-acoperă seninul cer?
De ce lăsăm ca vântul iernii
Să ne aducă flori de ger?
De ce dăm bucuria sfântă
Pe isberg de tristeţi amare,
De ce al nostru glas nu cântă
De bunătatea Lui cea mare?
De ce necazurile vieţii
Ne sfâșie și ne doboară, 
De ce în zorii dimineţii 
Uităm de Sfânta Primăvară?

marți, 1 martie 2016

Ce har...

Să duci bătălia iubirii
Şi-alături de Domnul mereu să rămâi
Chiar de ţepuşul te arde-n călcâi
Şi lespedea rece ţi-o pui căpătâi
Şi-n răni îti răsar trandafirii…

Ce har să te-avânţi unde lupta e-n toi

Să lupţi pentru Domnul şi oameni
Cu faţa brăzdată, cu părul vâlvoi,
Cu mintea trudită, cu umerii goi
Să mergi înainte, nicicând înapoi
Şi-n urmă doar pace să sameni…