Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 13 februarie 2016

Nu atunci e liber omul - de Traian Dorz

Nu atunci e liber omul când trăiește în păcat, 
Și când poate după voie a umbla ne-mpiedicat.
Ci atunci e omul liber, când mai drept și mai frumos, 
Conștient și 'nalt trăiește-n ascultarea lui Hristos. 

Nu acolo-i viața bună unde 'noată-n desfătări, 
Și-unde numai flori și zâmbet poate-avea pe-orice cărări, 
Ci acolo-i viața bună unde-aduce ne-ndoios, 
Pentru Dumnezeu și semeni rod mai vrednic în Hristos. 

Nu-i atâta fericire cât poți să trăiești cum vrei, 
Și tot ce-ți dorește trupul poți să ai și poți să iei, 
Ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios, 
Poți trăi și-n gând, și-n faptă, și-n duh una cu Hristos.

Lumea asta nu e țintă, moartea nu-i sfârșit de drum;
Nu ne-a fost viața dată numai pentru ce-i acum, 
Ci mi-e lumea câmp de luptă, moartea-i prag întunecos:
Ori lângă Hristos de-a pururi, ori în veac fără Hristos! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu